1,399 matches
-
minute, reveniseră În camera de zi - Insch și Logan pe canapeaua plină de gâlme, agenta Watson și doamna Henderson pe fotolii asortate, pline și ele de gâlme, cu ofițerul de legătură cu familia În picioare lângă ea, scoțând sunete de consolare, cu o mână pe umărul doamnei Henderson. Logan făcuse o oală mare de ceai, care stătea aburind pe măsuța de cafea acoperită cu reviste Cosmopolitan. Toți aveau câte o cană, dar nici unul nu sorbea din ea. — E numai vina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
martor detașat, care judeca lucrurile cu un dispreț ascuns. Sufletul său nobil era sterp, lucid și mândru, nutrind pentru lumea sentimentelor o compătimire intelectuală. Condiția umană, spunea el, conditio rerum humanarum, era mediocră și fără speranță. Nu căută cuvinte de consolare. Spuse că greutățile vieții îl învățaseră știința scrisului. — Pentru că acesta este scopul durerii: să zidească experiențe. Văzu că Împăratul era cu gândul în altă parte și se enervă. Zise, trufaș, că se inspira din faptele și cuvintele altora pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uitat toți la mâna mea stângă, nu-i așa? râse ea. Dar nu ați observat că am împins cu piciorul chestia aia albă în spatele mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă uitați la ea, eu am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bine să nu știe cât de mare era oboseala sa. Era totuși bine că lucra pe Broadway și nu trebuia să filmeze la cine știe ce reclamă, caz în care ar fi trebuit să fie gata de lucru la 6 dimineața. Palidă consolare, având în vedere că trebuia să lucreze și sâmbăta și duminica. Făcu un scurt inventar al trusei de machiaj și hotărî că mai are nevoie de cremă pentru mascarea tatuajelor de pe corp. Cum putea altfel protagonistul să pretindă în fața doamnelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Dacă ar fi ieșit pe stradă în orășelul natal, ar fi fost întâmpinat cu „Ziua bună, părinte!” sau „O predică foarte reușită, Ralph”; aici, auzea doar „Ajutați-mă și pe mine cu un dolar”, „Am SIDA” și „Du-te dracu’!”. Consolarea sa era că timpul petrecut aici era limitat, așa că șocul cultural nu putea avea urmări majore asupră-i. Pe parcursul ultimelor ore, încercase să citească dintr-o Biblie Gideon, dar în final renunțase la idee, hotărând că versetele Evangheliei după Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ea, era evident: Și tocmai asta n-a mers. Emmy oftă și se uită la ceas. — Știu, știu. Mulțumesc pentru sfat, Izzie, chiar îți mulțumesc, dar trebuie să plec. Leigh și Adriana mă scot în oraș la o cină de consolare și trebuie să mă pregătesc. Vorbim mâine? Te sun pe mobil mai târziu de la spital, cam după miezul nopții când se mai liniștesc lucrurile. Să bei câteva pahare în seara asta, bine? Du-te prin cluburi. Sărută-te cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mediteze. Fostul ei prieten plănuise această călătorie pentru a sărbători aniversarea a cinci ani de când erau împreună, însă după ce acest fost prieten a părăsit-o pentru instructoarea majoretă virgină, i-a oferit ei biletele ca un fel de premiu de consolare. Emmy vrusese să fie demnă și să-i spună să se ducă învârtindu-se odată pentru totdeauna, dar totul era plătit integral, iar ea fusese destul de stresată cu noua slujbă în ultimul timp și, până la urmă, merita să accepte fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
catastrofă. Era insuportabil că părinții ei își făcuseră apariția ieri, anunțând-o și pe ea abia când plecau de la aeroport spre casă, și că aveau de gând să stea până de Ziua Recunoștinței pe care nici măcar nu o sărbătoreau! Singura consolare era că nici Toby nu venise ieri așa cum plănuise (groaza de a-i vedea pe toți în vestibul fusese de nedescris), așa că a avut timp să-și găsească o cameră la hotel. — La hotel? Serios? se mirase el când Adriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
te întorci la mine. Se îndreptă spre ea, îi înconjură umerii cu brațele și o sărută foarte ușor pe buze. Emmy se lăsă sărutată, îl lăsă să-și apese gura pe a ei și savură acest moment de familiaritate și consolare. Duncan se îndepărtă puțin dându-i părul de pe față, o privi în ochi și întrebă: — Ei? Ce zici? Indiferent că recunoștea sau nu, ea așteptase clipa asta timp de zece luni și uite că sosise și era absolut incredibil, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ajuns eu însumi la culmea scepticismului hamletian al bietului meu prieten Pérez, care a sfârșit prin a se îndoi până și de propria-i existență, sunt cel puțin ferm convins că-mi lipsește ceea ce psihologii numesc voință liberă, deși, spre consolarea mea, cred că nici don Miguel nu se bucură de ea. Unora dintre cititorii noștri li se va părea pesemne ciudat ca tocmai eu, un ins total necunoscut în republica literelor spaniole, să fiu prefațatorul unei cărți a lui don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe pământ...“ Nu pot continua să-l ascult pe Mazzini. Citind acestea, inima cititorului aude căzând din cerul negru, de deasupra norilor buluciți în furtună, țipetele unui vultur rănit în zbor pe când se scălda în lumina soarelui. Poezie! Divină poezie! Consolare ce-mi este întreaga viață! Da; poezia reprezintă toate acestea. Și este și politica. Celălalt mare proscris, cel mai mare fără îndoială dintre toți cetățenii proscriși, ghibelinul Dante, a fost și este și continuă să fie un foarte înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
albe ale ceasului tăiară o bucată mică din noaptea care trecea. 5:20. Mi-am răsucit capul pe pernă. Madeleine dormea în poziția în care stătea adesea acum, cu spatele la mine, genunchii îndoiți și ținându-se în brațe în semn de consolare. Visa oare la băiatul care a pășit în casa părinților ei și care vorbea limbi pe care ea nu le înțelegea, spunând lucruri pe care restul familiei nu voia să le audă, aducând mesaje dintr-o lume mai mare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Așkelon, povestea de dragoste deznădăjduită din Kfar Saba. Totul Îl interesa. După ce termina de devorat ziarele, stătea și Își amintea. Sau convoca o ședință de cabinet, Îmbrăcându-și miniștrii În revoluționari luptători de gherilă, ținându-le discursuri, prorocind mânia și consolarea, salvându-i pe fiii lui Israel, cu sau fără voia lor, și aducând pacea În țară. Între tratamente, când medicii și asistenta ieșeau În pauza de cafea, Fima Își pierdea uneori capacitatea de-a asculta și se Întreba ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
curajul să-i atingă sânii și să-și lipească dorința de trupul ei, dar nu Îndrăzni Încă să se frece de ea. Continuă doar să mângâie ici și colo, Învățând strunele În timp ce nu Înceta să-i șoptească ușor cuvinte de consolare și Încurajare, pe care nici el nu le asculta. Până când simți că În sfârșit răbdarea Începea să-i fie răsplătită: percepu un fel de undă de răspuns, o arcuire ușoară, un tremur, deși ea nu Înceta să vorbească, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În sinea lui ideea că, până la urmă, nu era făcut din materialul marilor conducători, al celor ce au puterea să schimbe fața istoriei, să pună capăt războaielor, să vindece inimile mistuite de suspiciune și disperare ale maselor. Și găsi puțină consolare În faptul că nici conducătorii actuali ai statului nu erau făcuți din acest material. Poate chiar mai puțin decât el. 15 Povești Înainte de culcare Dimi Tobias, un copil albinos, cu ochelari cu rame groase pe ochii mici și roșii, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
brațe și Îl duse În baie să se spele pe dinți, apoi stătură amândoi În picioare lângă toaletă și Fima spuse: Pe locuri, fiți gata, start, și se luară la Întrecere cine termină primul. Fima murmura fără Întrerupere cuvinte de consolare pe care nici măcar el Însuși nu le auzea: Nu-i nimic, băiețel, ploaia va trece, iarna va trece și primăvara va trece, noi vom dormi ca broaștele țestoase, apoi ne vom trezi și vom planta zarzavaturi, după aceea vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ploaia va trece, iarna va trece și primăvara va trece, noi vom dormi ca broaștele țestoase, apoi ne vom trezi și vom planta zarzavaturi, după aceea vom fi buni și ai să vezi ce bine o să ne fie. Cu toate consolările, amândoi erau gata să izbucnească În lacrimi. Nu puteau să se dezlipească unul de altul, de parcă se făcuse și mai frig. În loc să-l culce În patul său, Fima ridică pe umeri copilul Îmbrăcat În pijamaua verde de flanelă, Îl duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
păru deodată copilăroasă și emoționantă, și se Întrebă de ce să nu se scoale, să se apropie de ea, să-i Îmbrățișeze umerii cu brațele, să-i lipească ușor capul de pieptul lui, de parcă i-ar fi fiică. Dar dorința de consolare se amestecă imediat cu alta: aceea de-a se lăuda că azi-dimineață două femei veniseră la el și i se oferiseră, una după alta. Când fusese oare trupul ei compact atins ultima oară de o mână de bărbat? Cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bune? Adevărul e că nici de asta nu aveți nevoie. Zece la sută dorință și nouăzeci la sută comedie. Acum Îmi apari aici când presupui că Teddy nu e acasă, plin de flori și de discursuri, specialist cu experiență În consolarea văduvelor și orfanilor, În speranța că până la urmă n-am să mai rezist și În sfârșit mi se va face milă de tine și te voi primi pentru un sfert de oră În pat. Mită ca să te fac să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fără să-și dea seama, lovi de două ori În podea cu bastonul cu măciulie de argint. Însă când toți tăcură și se uitară la el, pregătiți să-l asculte, să-i Îndeplinească orice dorință, să-i ofere căldură și consolare, Fima zâmbi cu blândețe și spuse: Ce e liniștea asta? Continuați! Țvi și Nina și Uri Încercau să-l atragă Într-o conversație, ca să-i distragă atenția, un mic schimb de păreri despre subiecte care Îi erau aproape de suflet, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
omul cu manivela mă izbește de două ori cu fierul peste genunchii țapeni. Nu simt nimic când de astă dată, împins de la tălpi, picioarele cedează îndoindu-se din încheieturi. O spun asta pentru toți oamenii înspăimântați de moarte, ca o consolare pentru ei și pentru mine. Șoferul vine să dea o mână de ajutor și prin ușile larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi văzut un fragment din Americanul, căci Henry mi-a adus acum câteva zile o mostră din materialul pentru rochia de bal a lui Madame de Cintré, pe care l-a ales Împreună cu dna Compton“. Citind, Îi dădură lacrimile. Singura consolare, limitată, pe care o avea de pe urma jurnalului era că Alice nu rostea nici un cuvânt de critică la adresa lui, personal; dimpotrivă, Îl lăuda adesea pentru răbdarea și bunătatea lui, În termeni care aproape Îl făceau să roșească: „I-am adus griji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cele mai multe ori erau singuri, dat fiind că Emma găsea inconfortabilă promenada deschisă și neumbrită pe vremea aceasta excepțional de caldă. Du Maurier continua să nu fie, după cum spunea și În scrisoare, În apele lui, părând să nu găsească prea multă consolare În succesul și faima continuă de care se bucura Trilby. Vânzările totale În Anglia și America se apropiau de un sfert de milion, Îl informă el aproape posomorât pe Henry. Era cartea cea mai cerută În istoria rețelei de biblioteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
multă atenție decât ar fi dorit să stârnească Însuși autorul, volumul dedicat de dl Felix Moscheles experienței comune a celor din doi Flandra și Germania - afirma el Într-un pasaj menit să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era de receptat și auzeam coruri care jubilau transcendental. Și, pentru că foamea ne-a apropiat de înțelepciunea zicalei „Omul nu trăiește numai cu pâine“ rostită cu varii intonații, când ca parolă cinică a lagărului, când ca loc comun invocat întru consolare, la mulți dintre noi a luat amploare nevoia de hrană spirituală. Ceva se întâmpla în lagăr. Pretutindeni apăreau, activități care contracarau obtuzitatea colectivă, până mai ieri atât de apăsătoare. Gata cu furișatul plin de jale de colo-colo, gata cu tândăleala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]