1,465 matches
-
ajuns să ocupe "aproape o treime din lățimea peretelui." Discursul se concretizează în forma descrierii de acțiuni. Tabloul este achiziționat în 1932 de către tatăl lui Chiril și păstrat cu mare grijă de către membrii familiei, pentru care, de altfel, devine obiectul contemplației repetate. Tabloul funcționează ca un liant biografic în viețile lor. Chiril crește în umbra lui, domnul Merișor, tatăl lui Chiril, descoperă de fiecare dată când îl contemplă câte un amănunt nou pe care i-l spune și lui Chiril. Acesta
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Citatul din Evanghelia lui Matei (XV, 14) explică sursa de inspirație a tabloului descris, Parabola orbilor fiind, așa cum am văzut, reprezentarea acestei scene biblice. În fine, al treilea nivel al construcției fragmentului ekphrastic are o dimensiune dramatică fiindcă înregistrează efectele contemplației asupra celor care îl privesc. Tabloul este, în romanul lui Augustin Buzura, subiectul unei puneri în scenă a reacțiilor celor doi protagoniști ai dialogului, doctorul Vlad Cosma și Ioana Olaru. Pentru Vlad Cosma pictura din cabinetul său este un prilej
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
stimulează confesiv cei doi contemplatori ai tabloului: protagonista este înspăimântată de figurile dizgrațioase ale orbilor (vezi nota 11) și, mai mult, orbitele celui de-al doilea îi creează senzația unui vertij care o absoarbe (vezi nota 11). Pentru Ioana Olaru contemplația tabloului este un act ce provoacă reacții chiar organice, în timp ce pentru Vlad Cosma contemplarea picturii generează un brainstorming cultural: pictura îi amintește de poemul lui Baudelaire, poem care la origine are tot pânza lui Breugel (vezi nota 35). Pe de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fizică a sanatoriului în care ea trăiește. În contextul discuției despre receptare, pasajele ekphrastice se constituie și într-un excelent exercițiu contemplativ pentru cititori. Cele două fragmente se revelează astfel ca o tehnică mise en abyme a însăși ideii de contemplație. Ele forțează cititorul din toate timpurile la o comparație a descrierii ekphrastice cu scenografia reală a tabloului. Descoperim astfel că Buzura evocă atât tabloul original creat de Pieter Breugel în 1568, dar și copia acestuia realizată de fiul artistului și
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei auctoriale, ipostazele compozite ale artei: arta ca rugăciune, diaconie, catehizare, ca ansamblu de simboluri și spiritualizare. Metodologic, estetica Ortodoxiei se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei auctoriale, ipostazele compozite ale artei: arta ca rugăciune, diaconie, catehizare, ca ansamblu de simboluri și spiritualizare. Metodologic, estetica Ortodoxiei se subsumează unui
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Readucând ființa umană în lucrarea de vindecare a mundus-ului, o taxonomie a omului simplu, smerit și umil, monahul român valorifică raportul sui-generis dintre existența activă, caracterizată de esența actului în sine și existența pasivă, contemplativă, definită de trăirea în mistica contemplației, raport ce justifică ancorarea dimensiunii ontologice în actul transcendenței. În plan soteriologic, "ieșirea la liman" este corelată de simbolistica purtării Crucii, percepută diferit, în funcție de capacitatea harică sau de râvna aspirantului la înduhovnicire. În cadrul acestui Epistolar creștin există o propensiune spre
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de liniște și singurătate ; dar alții preferă să scrie în mijlocul familiei sau în societate, în atmosfera unei cafenele. Există exemple, care atrag atenția prin senzaționalul lor, de autori care lucrează noaptea și dorm ziua. Această devoțiune față de noapte (timp al contemplației, al visului, al subconștientului) este poate principala tradiție romantică ; dar trebuie să ne amintim că există și o tradiție romantică rivală, cea a lui Wordsworth, care exaltă zorii zilei (prospețimea copilăriei). Unii autori declară ea pot scrie numai în anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
-le ca un fin și obiectiv analist, în perspectiva stabilității,a eternității. Aceste fenomene existențiale aflate într-o continuă renaștere, sunt cele mai legate de scriitorul care încearcă să creeze viață.Realismul nu semnifică imitare, ci creație pătrunsă de “fiorul contemplației către absolut “. De asemenea, misterul nașterii capătă o notă de solemnitate care se proiectează în permanențele miracolului:“Amândoi bărbații stăteau nemișcați, în picioare, cu capetele descoperite, cu ochii spre locul unde ființa nouă își cerea dreptul la viață. Amândoi aveau
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
creației / 90 4.2. Logos sau forma finală a creației / 95 4.3. Despre ludus sau funcția activă a spiritului / 99 Capitolul II. Prezență și absență. Ideea de apariție și de percepție. Transformarea obiectului în operă de artă și rolul contemplației / 107 1. Efectul oglinzii: imaginea între imitație, (re) prezentare și imaginație / 108 1.1. Opera de artă între experiență și produs / 116 1.2. Arta sub auspiciul imaginației / 118 2. Opera de artă ca prezență și absență / 124 3. Apariția
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1. Literatura și creația poetică / 146 5.2. Desenul și pictura / 148 5.3. Sculptura / 149 5.4. Fotografia și cinematografia / 151 6. Stratificarea obiectului estetic / 153 7. Opera de artă ca produs finit / 155 8. Puterea creației și rolul contemplației / 158 9. Tropii ontologici ai operei de artă / 163 PARTEA II Arhitectonica ontologică a operei de artă / 175 Capitolul I. Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară / 179 1. Nevoia stratificării ontologice și modul de a înțelege opera literară / 182
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ontologice va putea fi înțeles pe deplin doar printr-un raport fenomenologic cu experiența estetică. Acest lucru va duce la înțelegerea operei ca obiect real autonom și auto-suficient ce are o extensie într-o idealitate artistică. Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă atunci când nu este supusă contemplației și într-o stare deschisă atunci când este supusă contemplației. Determinarea naturii sale ideale nu poate fi dată decât prin contemplație, în timp ce experiența estetică duce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lucru va duce la înțelegerea operei ca obiect real autonom și auto-suficient ce are o extensie într-o idealitate artistică. Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă atunci când nu este supusă contemplației și într-o stare deschisă atunci când este supusă contemplației. Determinarea naturii sale ideale nu poate fi dată decât prin contemplație, în timp ce experiența estetică duce la identitatea operei de artă. De aceea, pentru a putea determina arhitectonica operei trebuie să plecăm
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
autonom și auto-suficient ce are o extensie într-o idealitate artistică. Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă atunci când nu este supusă contemplației și într-o stare deschisă atunci când este supusă contemplației. Determinarea naturii sale ideale nu poate fi dată decât prin contemplație, în timp ce experiența estetică duce la identitatea operei de artă. De aceea, pentru a putea determina arhitectonica operei trebuie să plecăm de la identificarea tipului de obiect de care dispune, ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă atunci când nu este supusă contemplației și într-o stare deschisă atunci când este supusă contemplației. Determinarea naturii sale ideale nu poate fi dată decât prin contemplație, în timp ce experiența estetică duce la identitatea operei de artă. De aceea, pentru a putea determina arhitectonica operei trebuie să plecăm de la identificarea tipului de obiect de care dispune, ce ne este revelat prin relațiile dintre individualii artei. 1. Tema cercetării
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în timp și spațiu și modificată în funcție de condițiile pe care le impun noile teorii de artă); în al doilea rând, opera ca existență estetică limitează opera de artă la o stare pur temporară întrucât ea există numai în cadrul procesului de contemplație. În cazul în care considerăm opera de artă un produs al imaginației, atunci existența ei trebuie să fie strâns legată de experiențele subiective. Cu alte cuvinte, opera de artă există atât timp cât este experimentată și considerată, conform judecății de gust, ca
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
într-un tărâm necunoscut și singular. Însă, opera văzută ca având proprietățile unei substanțe, în sens aristotelic, în calitatea ei de dublu existent, sub formă artistică și trăire estetică, este determinată de activitatea productivă a artistului și de starea de contemplație. Dublul existențial al operei de artă nu arată și nu explică existența individuală a unei arte ci arată modul ei de apariție și manifestările sale. Ontologia trebuie să intre în preexistența operei de artă pentru a putea explica individualul sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este exclusă orice formă de concretizare, iar opera este liberă prin indiferența ei față de subiect. Prin urmare, existența operei de artă are o caracteristică esențială: infinitatea. Infinitatea operei nu este decât infinitatea spiritului creator care este atras de artă prin contemplația spre desavârșire. Datorită infinității ei, opera de artă pare să nu aibă nici început și nici sfârșit, ea doar există. În acest context trebuie să explicăm problema relației de apropiere față de artă. Arta ne deschide universul non-uman din care facem
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
valentă prin intermediul atributelor lor. Categoriile ontologice 21 ca res sau ens sunt definitorii în determinarea naturii obiectului, iar aliquid și verum în trasarea laturii transcedentale a obiectului artistic. O categorie cu statut aparte este cea de pulchrum, dobândită numai prin contemplație, ea având un statut subiectiv ce prezintă o validitate universală. Toți acești termeni, înțeleși în general ca termeni transcendentali, sunt gândiți în așa fel încăt să fie aplicați în orice analiză. În 1757, Alexander Baumgarten 22 identifică în Metafizica mai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a auzului și a atingerii. Lumea ca percepție vizuală care conectează cele trei stări ontologice ale creației este lumea obiectivă a operei de artă. Pictura și sculptura sunt realități ființate ca obiectivitate de văz și de atingere care ajung, cu ajutorul contemplației, obiecte estetice. Când separăm creația de artă ne confruntăm cu o confuzie a descoperirii operei și a înțelegerii procesului de creație. Granița dintre artă și creație este dată de delimitarea epistemologică dintre arta ca activitate subiectivă și știința ca activitate
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
universale, nu pot fi oferite de procesul creativ ce este înțeles ca un subiectivism al faptelor. Creativitatea la nivel subiectiv este experiența estetică prin care se descoperă arta, iar orice descoperire prin intermediul imaginației este o formă a creației. Subiectul, prin contemplație (ca proces în care are loc creația imaginară) participă la completarea operei de artă sau, în sensul lui Coolingwood, prin acțiunile imaginarului și, astfel, ale creației ajunge la opera de artă. 4.4. Arta tradițională și arta contemporană O definiție
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
determinarea ontologiei operei de artă (literară) Ingarden apelează la un sistem de stratificare al operei, în cadrul căruia anumite strate au o semnificație mai profundă. Rolul esențial al straturilor constă în relația lor modală. Întrucât concretizarea operei depinde de ideea de contemplație va trebui să apelăm la experiența estetică. Estetica are nevoie de emergența subiectului care unește artele în termeni de recepție. Nu putem vorbi de un obiect de artă în mod complet dacă este izolat de conștiință. Astfel, experiența estetică are
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
baza ei. Dar, în cadrul istoricității, standardele gustului se schimbă, la fel ca înțelegerea proprietăților și a experiențelor estetice. Prin urmare, istoricitatea operei are un dublu efect: ea cuprinde schimbarea formei obiectului de artă și schimbarea modului în care actul de contemplație e activ. Acest lucru înseamnă că atât forma artistică cât și principiile judecății de gust țin de istoricitatea operei de artă. Este evident că o înțelegere completă a operei de artă este imposibil de realizat. Însă caracterul ei relativ este
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
un model pentru existență. Esteticizarea artei a dus la o înțelegere abstractă a sa potrivit căreia opera de artă are ca scop satisfacerea unui gust rafinat al criticilor și al esteților. Din acest motiv Heidegger respinge viziunea kantiană conform căreia contemplația dezinteresată a artei servește la elevarea morală a minții 14. Pentru Heidegger, estetica vrea să stabilească relația noastră cu frumosul. De aceea pentru el estetica este o metodă de meditație asupra artei, prin care sunt arătate reprezentațiile frumosului din artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Collingwood, opera de artă nu poate fi văzută ca un obiect natural ce poate fi perceput. În viața de zi cu zi suntem conștienți de obiectele din jurul nostru dar fără să trezească un anumit interes estetic. Pentru că în procesul de contemplație apelăm la imaginație și pentru că opera de artă nu există decât prin intermediul experienței estetice sau a contemplației, atunci ceea ce determină obiectul artistic sunt entitățile imaginare. Existența operei este strâns legată de existența actelor imaginare. Văzute ca obiecte sau activități imaginare
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]