1,467 matches
-
energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale și s-a ridicat pînă la înălțimea de la care privirea devine contemplație, faptele concrete se transformă în principii, iar creația propriu-zisă părăsește și ea planul sensibil și se preschimbă în cercetare a esențelor. O astfel de cercetare a încercat să facă, de-a lungul unei cariere prodigioase, Hans Mattis-Teutsch. Provenit, asemenea lui
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul umblă pe o mie de picioare de broască țestoasă/ în spate cu o mie de păuni, intră în deltele zilei și își revarsă/ mișcarea fractală" (ibidem). E un soi de contemplație activă ce mediază între natura obiectului captat și nesațiul de sine al subiectului.
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
credinței febrile ce tinde a se detașa de trebuințele carnalității, a se feri de ispitele simțurilor, asceza e, în diverse grade, și o disciplină necesară verbului poetic, răsfrîngere, fie și reflexă, a Logosului: "Ceea ce se face aici vizibil, oferindu-se contemplației,/ este războiul ce se dă pe un front invizibil/ între două forțe aparent disproporționate:/ pe de o parte, Ieronim (numai oase și duh)/ apărîndu-se din răsputeri, de cealaltă, grupul de tinere ispite/ (inflorescente învoalte)/, ale căror seducătoare veșminte și instrumente
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența materială, Eugenia Iftodi se comportă nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
la Caen// atât de departe de casă" (Stăpânita). Ultimul stih trădează, desigur, fundalul de nostalgie al oribilelor inventivități. Socotindu-se "vinovată de construcția abisului" an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
deveni voci și iarba ecou" (Pictorului Dorel Petrehuș). Nordul își dezvăluie "filosofia" (antibaudelairiană!), care este mișcarea perpetuă: "Singura regulă a Nordului este să/ înaintezi" (Nordul e în față, precum moartea). De la cumplitul fior al consemnării haosului, autorul ajunge la tihna contemplației de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
în sus, ca o apă subtilă și s-a tras apoi îndărăt, de sus în jos, fără să lase în urmă o picătură..." Naturistul e sensibil la geografia peisajului meridional, cu păduri de castani seculari și livezi de smochini. Dar contemplația nu întârzie să se coloreze cu pigmentul umoristic: "...lei și tigri n-aș putea spune că am văzut, dar au fost lei pe aici, altădată, până mai acum o mie de ani". Scriitorul încearcă să zâmbească, însă, în același timp
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
identificat, simultan, un vector stilistic. Departe de a fi previzibilă, dar și cu totul surprinzătoare, cea de-a unsprezecea ediție a simpozionului de sculptură de la Baia Mare este una care a exclus orice spontaneitate suficientă sieși " înscriindu-se, cumva, în zona contemplației reci, a cerebralității și a monumentalității lipsite de orice ostentație. Salonul internațional de gravură mică și mail-art Ce de-a zecea ediție a Salonului internațional de gravură mică, așezată, și ea, în centrul unei tradiții deja consolidate, s-a desfășurat
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
Pavel Șușară Anca Seel, între contemplație și strigăt Prin pictura sa împulsivă, sangvină, la limita dintre gestul sălbatic și o cerebralitate neîngrădită, Anca Seel încearcă reconstrucția unei lumi alternative, ca răspuns la faptul că ambianța imediată nu-i este suficientă. Această lume dată, aceea în care
Portrete în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6630_a_7955]
-
întîrzie/ în umbrele rămase aci.../ Doar dacă-n vis le mai poți auzi.// (Casa din Mangalia). Evident, nu poate fi vorba de pastișe, ci de cîteva puncte de inserție ale unei structuri psihice similare, cu deschidere mai mult spre infinita contemplație moldavă decît spre nervozitatea valahă căreia ar fi trebuit să-i aparțină Vinea prin obîrșiile sale danubiene. Spre deosebire însă de Bacovia care se prăbușește fără scăpare în abisul abuliei, al monotoniei geniului său, Ion Vinea e un introvertit ce
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
convingerea dobândită până la urmă că ordinea, rânduiala, ca atribut al universului dovedește peremptoriu existența lui Dumnezeu, convingere ce s-a reflectat benefic în preferința poetei pentru ipostaza contemplativă a eului solitar. Cum adesea natura se instituie ca obiect al actului contemplației, poezia sa de această factură dobândește, fragmentar, un potențial de anticipare a sensibilității romantice, prefigurând, în asemenea cazuri, unele texte poetice din perioada romantismului englez. Într-un poem precum Contemplații, socotit de unii piesa sa de rezistență, nu sunt de
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
solitar. Cum adesea natura se instituie ca obiect al actului contemplației, poezia sa de această factură dobândește, fragmentar, un potențial de anticipare a sensibilității romantice, prefigurând, în asemenea cazuri, unele texte poetice din perioada romantismului englez. Într-un poem precum Contemplații, socotit de unii piesa sa de rezistență, nu sunt de neglijat câtuși de puțin interferențele scripturale, cărora le dă răspuns aceeași scurtă autobiografie. Poeta a ajuns lesne la concluzia că „Ființa eternă”, de a cărei existență s-a convins pe cale
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
lui Simon, vibrează erotica la nivel cosmic dintre „Sol” și „Terra” unde imaginile, parte din ele biblice, au încărcătură vădit sexuală, unele dintre ele variații ale versului dedicat soarelui: „și în pântecele întunecat al naturii rodnice te cufunzi” din poemul Contemplații. În genere, poezia Annei cerebrează o ipostază a iubirii ce presupune contopirea într-o singură entitate a femeii și bărbatului ca în versurile de acum, aș spune, populare, rostite fiind frecvent la nunți: „Vreodată doi dac-au fost unu, noi
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
bine implantate în creierul mic al subiectului, la nivelul școlii primare, dau răspunsuri destul de convingătoare în diverse ocazii" (pp. 161-162). Dacă Vestea Domnului se revendică de la modelul cristic și merge pe o linie de nonviolență ŕ la Gandhi, alegând rugăciunea, contemplația, inacțiunea, secta ștefaniștilor, condusă de un tânăr aprig cu nume caragialian (Darius Georgescu), actualizează tipicul legionar, cântând războinic în jurul tricolorului și impunând, prin spargeri de vitrine și de capete, ideea națională. În acest tablou pictat în culori tari intră și
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
bene, tocite prin supralicitare) un vers reușit. Acesta este și primul semn al veleitarismului. Autorul jonglează cu ceea ce știe ( puține) și impostura se vede imediat, căci spațiul de manevră, atunci când nu e redundant, naște stupidități: "Pictorul / stăpânește nudul femeii / prin contemplație - / iar fi ( sic) poate dor / de amăgeala orbului / dar culorile / îi strigă prea des / eternitatea" ( Strigăt) sau "Vorbeam cu mine / în mine căutând / atâta noapte am adunat / încât mi s-au înnoptat / gândurile și vorbele - / pentru că sunt acesta / ideea mea
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
contemplative, la care ochiul se îndreaptă spre lucruri mai curând pentru a le citi înțelesul decât pentru a le surprinde reliefurile palpabile". Există în versurile lui Gheorghe Grigurcu o tristețe bacoviană născută dintr-un joc al perspectivelor interioritate/exterioritate, reflecție/contemplație, menit să potențeze, până la manierism, sentimentul de singurătate. Retorica minimalistă, esențializată, lasă vaste spații albe în care poezia se naște cu ajutorul complice al inteligenței, culturii și imaginației fiecărui cititor. Șoseta cu bluesuri este un volum emblematic pentru lirica lui Gheorghe
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
existențială care, foarte probabil, l-a generat. În paralel cu aceste catrene-aforism, în care accentul cade pe raționament, autorul scrie și haiku-uri, adieri de imaginație, imponderabile de simțire, în urma cărora nu rămâne decât un delicat parfum sinonim cu bucuria contemplației estetice: "Intrat din greșeală-n odaie/ aerul cald zbătându-se/ aidoma unei păsări" (Semn de carte, pag. 108). Fiecare poem al lui Gheorghe Grigurcu este o cale de întoarcere la propriu-i sine. Uneori "biografismul" este temeinic încifrat în viziunea
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei lui Gheorghe Grigurcu, devine explicită, reliefurile palpabile alternând cu meditațiile poetului stors de iluzii. Dacă în poemele minimaliste viziunea poetică este întemeiată fie pe reflecție filosofică, fie pe contemplație, în Ilustrată din Amarul Târg cele două elemente coabitează într-o strânsă îngemănare: "Fragilă-i viața cum un nor cum tunetul său/ limba umflată de teamă o bolborosește abia/ e duminica morților ce-și înregistrează vocile/ nespus de grijulii pe
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
ca pe-un dicționar/ ca și cum m-aș întoarce într-o odaie/ unde-am locuit cândva/ acum ocupată de altul" (Proză, p. 119). Inteligentă, delicată și foarte tristă, aflată la răscrucea de drumuri unde se întâlnesc reflecția filozofică, trăirea senzorială și contemplația estetică, poezia lui Gheorghe Grigurcu merită, cu siguranță, un loc mai bun în tabloul liricii românești postbelice și, implicit, în conștiința publicului larg. Ar fi păcat ca ea să rămână, așa cum este în prezent, doar o delicatesă pour les connaisseurs
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
luciul/ tot mai puțin argintiu/ s-a umplut de sînge,/ de vene, de nervi și de măruntaie.// Stau și mă uit la mine/ ca la un animal/ hăcuit, atîrnat în cîrlige negre/ de Rembrandt ori de Soutine./ Mă doare grozav contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură" (Influențe livrești). Poetul se simte intrînd în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și mortarul, și ele devenite brusc "fioros de solidare". Apoi se identifică cu fereastra
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
pe concepția unei ordo universalis. S-ar putea spune că apariția acestui concept ca factor activ în opera poetului nostru este consecutivă convertirii sale". Din această poziționare a poetului ca oglindă a ordinii universale, decurge o etică a umilinței și contemplației: "N-a încercat oare Claudel să înlocuiască maxima socratică «cunoaște-te pe tine însuți» prin «uită-te pe tine însuți»? Uitarea de sine e condiția dăruirii de sine. Cu cît e mai aproape de centru, cu atît poetul își este sieși
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
sensul de dicționar al celor două adjective. Mai degrabă realist și onest decât didactic, Dan Sociu oferă, uneori, exemplificări precise ale noțiunilor originare, într-un registru mărunt, individual și cotidian. Aș adăuga că tocmai de aceea frisonant. se întâlnesc în contemplația acestuia din urmă, dar, de comunicat, nu pot comunica. Nici schimb de roluri n-au cum să facă. Ei au prea multă viață în ei, el își drămuiește inerent micile rezerve: „e septembrie în fața blocurilor/ întunecate pe scările umede/ puști
Naivii și sentimentalul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4264_a_5589]
-
îi îngăduie poetului a săvîrși bucle expresive, decente ocoluri înainte de a-și proclama crezul: „Noroc că nu-i universul la degetul nostru cel mic/ să-l rearanjăm noi/ după interesul nostru mărunt/ fiecare după propriul său șiretlic/ am căzut din contemplație/ problema e cum să intrăm înapoi în ea/ cum să-ți aduci idealul/ în ceea ce ești” (37). Imnografia prezentă în filigran se complică oarecum eseistic, se asociază cu explicația intelectuală prielnică poeziei în măsura în care nu-i încalcă inefabila condiție: „Ni s-
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
ironic, sculptura era un refugiu sezonier în Olanda, pe care era cît pe ce să o colonizeze, apoi, tot sezonier, prin poienile Muzeului Florean, pe care le-a și colonizat, bijuteriile erau forme perverse de refugiu din utilitarismul mărunt în contemplații calofile și baroce, iar celelalte funcțiuni, enumerate vag, confirmau și ele aceeași nevoie irepresibilă de a se păstra întreg în fața nenumăratelor adversități. Unui context limitativ, dezordonat și ostil, el a încercat să-i contrapună o interioritate generoasă, coerentă și demnă
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
și nu olfacția. Se poate cumpăra un parfum dacă vezi o imagine sau dacă auzi o voce? Și câți dintre noi pot recunoaște un parfum doar citind descrierea ingredientelor? Prezență nestatornică și totuși indispensabilă, parfumul ne deschide oare calea spre contemplație, așa cum scria Montaigne? Trebuie să îl considerăm un simplu produs al pieții, un cadou agreabil, o necesitate, o parte insesizabilă a identității noastre, un mijloc subtil de erotizare a cotidianului? Răspunsul e ca un parfum: efemer, visat, infinit.
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]