1,290 matches
-
Charles Dudley Warner "elementul de tranziție în istoria eseului american" (418). Pe de o parte, Pattee îl descrie pe Warner, care este probabil mai bine cunoscut astăzi drept coautorul romanului The Gilded Age, scris împreună cu Mark Twain, ca "ultimul eseist contemplativ al Sketch Book", rezumată de Washington Irving. Pe de altă parte, este descris ca "o figură influentă, care a adus noutatea, naturalețea și abandonul jurnalistic" în proza de la sfârșitul secolului al XIX-lea (418). Comentariile făcute de Pattee la adresa lui Warner
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
secolului al XIX-lea. Disciplinele favorizate și care ofereau privilegii din cadrul academiei sunt de asemenea analizate când Pattee se apucă de scris eseul. În schimbul schiței lui Irving, era povestea plină de viață, însă încheiată brusc; în locul studiului personalităților și instituțiilor contemplative și încântătoare - cum ar fi The Broken Heart a lui Irving sau Pere la Chaise de Longfellow - sunt studiile speciale analitice, foarte precise, încheiate în mod clar, cum ar fi de exemplu Mere Literature and Other Essays de Woodrow Wilson
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
leș plus secrètes d'une saison ou d'une décade" [Giraudoux, p.145]. Dragostea este, și ea, supusă exigentelor modei: "ce qui redevient à la mode, c'est tout simplement l'amour, le parfait amour d'autrefois; l'exclusif: niais, contemplative, dupe et sublime! En un moț, cette année le genre troubadour est généralement adopté. Le genre dédaigneux de l'école byronienne a fait son temps" [Girardin, 1843, p.92]. 404 Zola însoțește fastuoasele toalete ale Parizienelor cu notă de plată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
față de societatea spectacolului 213. În aceste condiții, Rochlitz indică o serie de consecințe (post- estetice) ale turnurii instituționale a artei. Plecând de la constatările potrivit cărora estetica politică a anilor 1920-1930 intenționa să se debaraseze de estetica gustului fondată pe aprecierea contemplativă și meditativă a operelor, că finalitatea politică se substituia, astfel, adesea, finalității estetice, că politizarea poate fi înțeleasă ca o tentativă de a restitui funcția socială a artei, că artistul devine revoluționar făcând trecerea de la comportamentul apropriaționist la cel intervenționist
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a mă pune în valoare pe mine însumi, studiile mele pentru a mă învăța să îndeplinesc ceva, nu să scriu. Am depus toate eforturile pentru a-mi modela viața. Iată meseria mea, iată opera mea (Montaigne). 19 ianuarie Deseori, viața contemplativă este mizerabilă. Trebuie să acționezi mai mult, să gândești mai puțin și să nu te privești trăind (Chamfort 9). Te poți mulțumi și cu puțin; a iubi sau a vrea este ceea ce lipsește de cele mai multe ori, și cu toate acestea
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
capătul unui circuit axiologic care confirmă universalitatea mijloacelor de "autodisciplinare" artistică, ce ilustrează asemănarea conștiințelor și fundamentează această întâlnire mijlocită a lor. El este, în plus, beneficiarul unui act de inducere împărtășită, transformând prin asumarea propriei conștiințe de sine actul contemplativ univoc în privilegiu caracteristic condiției civilizate. Conștiința de sine este, apoi, premisa întâlnirii autentice cu celălalt, este o condiție a raportării la alteritate (Hegel). Această întâlnire este o dublă reflectare a alterului în sine și invers, este o liberă și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
drept "cunoașterea de sine dobândită ca urmare a capacității minții umane de a reflecta asupra sa în acte analoage percepției"30 și i s-a prescris, în consecință, o funcționare de tipul unei deschideri receptive asupra prezentului subiectiv, al unei contemplative înregistrări exacte a acestuia. A primat înclinația metafizică înspre intervalul strâmt al însoțirii cognitive de sine, înspre solidarizarea "captată" a observației pe obiectul său, într-o perspectivă care s-a centrat pe noțiunea experiențială de "simț intern" și pe conotațiile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
loc pentru o nouă funcție a sporirii în cunoaștere care face ca echivalentul reflexiv al actului subiectiv să poată gândi în el mai mult decât acesta din urmă însuși oferă. Astfel, dacă gândirea își debordează obiectul prin sinteză supraîncărcată, elementul contemplativ este restituit etapelor mai cuminți ale raportării la sine și apercepția de tip transcendental primește ajutorul sistemului categorial al personalității, coborând în concretul aplicativ al substanței individuale articulate. Prin această nouă abordare cogniția devine, o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o dată cu gândul, activă și depășește pasivitatea specifică percepției, aducând modificări discrete (conform cu maniera noetică ce-i e caracteristică) lumii fenomenale care alcătuiește obiectivitatea interioară. Ea elaborează și traduce în practică aplicativă modele coordonatoare de intervenție, convertind preferința referențială de tip contemplativ în principiu de investire dinamică și regăsind pe fața obiectului său indiciul recurențial al propriilor obsesii tematice. Ea combină simultan o concepție a înrădăcinării pe solul unui statornic rezervor de tradiție cu o viziune a proiectului inovator și oferă astfel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și exact al unei metodologii fixate programatic. Ele ilustrează împreună granița până la care, într-o modalitate care-i e caracteristică, conștiința de sine (forul cenzorial al interiorității) își poate extinde influența. Reflexivitatea însoțește cu omenescul său drumul sinuos al conștiinței contemplative și o susține pe aceasta din urmă în tot ceea ce reprezintă act sau reprezentare, întrucât constituie fenomenologia sa de fundal (controlorul său pe linia unei eficiențe aplicative de sine). În această pliere pe contururile ei destinale, conștiința de sine vădește
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o integrare personalistă de care poate fi legată experiența metodică a încrustării de conținuturi subiective în realitate. Omul este un receptacul privilegiat al unei raportări universale cu care în antichitate era înzestrat doar zeul și își dovedește măsura artei sale contemplative în maniera de actualizare a unui potențial care poate stârni invidia guvernatorilor celești, pentru care există nenumărate avatare și întrupări, și care este departe de anatema paulină care vedea în "înțelepciunea cea lumească" un echivalent smintitor al lipsei de smerenie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dedicată valorilor teoretice implică și dobândirea de virtuți noetice (cele responsabile de succesul demersurilor științifice), decupabile din tabloul general al înzestrărilor în vederea evidențierii rolului lor determinant în economia oricărei cercetări sau în vederea creionării unui model de personalitate de autentică vocație contemplativă. Ele se edifică pe parcursul procesului formativ în aceeași manieră ca și cele dianoetice, însă sunt menite unui statut de centralitate și unei funcții de universală utilitate, devenind constitutive principalelor specii de activitate conștientă în asemenea măsură încât, într-o modernitate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
inevitabile verificări care, vizând interioritatea, se ocupă de momentele în care opțiunea investigatoare nu este ghidată numai de obiectivitatea unui parcurs neutral, ci implică amprentă personală, marcă individuală, semnătură de autor. Ea pregătește momentul culminant în bună conlucrare cu atenția contemplativă care operează în proximitatea obiectului de studiu și aduce perspectiva înnoitoare a răgazului, deturul necesar unei corecte distanțări de fenomenalitatea realului aprehendat. În sfârșit, ea se implică în procedura corectei încununări a unei opere, care presupune încredere în toate demersurile
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
insistente reluări a planului ticluit în liniștea responsabilă a răgazului premergător. Replierea pe sine pare a fi străină cu desăvârșire de angajarea totală, prin excelență exteriorizantă, a firii active, de aceea ea riscă să devină monopolul unei introversii de esență contemplativă, dacă nu apendicele atitudinal al unei retrageri cel puțin prudente în fața tumultului provocator al vieții. Totuși, abia o dată cu natura implicată și cu îndrăzneala multiplelor sale încadrări pragmatice, conștiința de sine își găsește cea mai profundă formă de utilitate, cea care
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mai caracteristic în elementul praxisului. Aici este vizibilă cel mai pregnant contribuția forului cenzorial interior, într-o situație care dirijează întregul proces deliberativ înspre preambulul decizional al actului, într-un context psihologic al maximei angajări (străine de detașarea neutră a contemplativului). Prin opoziție cu acesta din urmă, praxisul aduce cu sine o concentrare și o precipitare psihologice care întretaie permanent fluxul calm al evoluției destinale și adaugă la definiția traiectoriei individuale noduri de confluență interpretativă, adevărate repere de vizualizare a întregului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de o suprafață axiologică fără de care înalte calificări interioare și-ar invalida legitimitatea și statutul de investire. Conștiința de sine aduce, deci, un mesaj corectiv și o contribuție pozitivă, îngrădind libertatea absolută a individului care este mai curând caracteristică vieții contemplative și distanțelor acesteia, decât rigorilor stricte ale activității (cele care presupun o proximitate strânsă cu situația existențială). Caracterul destins al observației este înlocuit aici cu o focalizare specifică prezenței exacte, cu atenția încordată pe care o cere dinamica vieții active
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
spirituală și solicitant pentru toate facultățile raționale legate de funcția judicativă a câmpului estetic. El asumă o condiție de similaritate a cărei intenție manifestă este împărtășirea controlată și plenară de experiențele unice încercate de creator și așteaptă răbdător clipa iluminării contemplative pe care o urmărește fiecare admirator al artei dedicat asimilării consubstanțiale cu opera. Conștiința de sine intervine în receptare tot cu puterea răgazurilor sale reflexive, subîntinzând demersul contemplației pe tot parcursul desfășurării sale (deoarece "procesul receptării operei se continuă mult
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
înseamnă procesualitate a gândirii aplicate și își cheamă în ajutor puterea reflexiei, câștigând de partea sa mișcarea interioară și emergențele subiective. De aici, receptorul creației devine beneficiarul unui act de inducere împărtășită, transformând, prin asumarea propriei conștiințe de sine, actul contemplativ în privilegiu caracteristic condiției civilizate. De la o asemenea condiție pornind se înnobilează finalitatea artei și fenomenul estetic este integrat conceptului axiologic al unei umanități împlinite. Capitolul 8 Interioritate și angajament comunitar. Conștiința reflexivă în mediu de alteritate Conștiința de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
e legat atît de frecvent de ceea ce e micși că nu reușim să găsim un cuvînt concluziv privind miezul vieții și condiționările acesteia. În spatele ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca pe unul din tipurile de viață umane ideale și cape unul pe care îl simpatizez cel mai mult. Poate că există însă și o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
din psihologia voinței. S-ar putea găsi un loc în ea chiar și pentru logică și anume în capitolul privind judecata. 37. Humor și contemplare Întorcîndu-ne acum la humor, trebuie să recunoaștem că,el poate trece într-o stare pur contemplativă, într-o estetizare, în care sufletul se desfată cu idei și imagini, în vreme ce baza personală (cf. capitolul IV) și mai ales elementul de simpatie se estompează. Se poate întîmpla să azvîrlim cu obiectele în toate părțile ți să le punem
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
hotărîre că humorul ar fi putut să le remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai latura negativă a ceea ce este mare, și nu se ridică la o realitate superioară care, potrivit concepției sale, poate fi atinsă doar dacă recurgem la niște
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a ordinului. Fondat de Bruno Hartenfaust, originar din Köln, unde s-a născut în anul 1035, ordinul cartusian se bucură de o organizare realizată după modelul cistercienilor. Originalitatea sa rezidă în revenirea la și mai multă austeritate, liniște și viață contemplativă. Însă asceza cartusiană nu reprezintă un obstacol în calea îmbogățirii considerabile a patrimoniului viticol francez. Pe lângă vinurile de Cahors și de Mougères, ca să nu le menționăm decât pe acestea, cartusienii ne-au lăsat drept moștenire divinul chateauneuf-du-pape, care și-a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Bizantin au permis contacte directe cu lumea greacă. Create în aceeași perioadă, ordinele călugărilor cerșetori (carmeliții la sfîrșitul secolului al XII-lea, franciscanii în 1210, dominicanii în 1215, augustinii în 1256) cunosc o expansiune rapidă. În timp ce călugării Evului Mediu timpuriu, contemplativi și sedentari, mai curînd au păstrat cultura, călugării cerșetori au favorizat răspîndirea ei prin mobilitatea lor extremă. Chiar din rîndurile lor s-au recrutat cei mai străluciți profesori ai universităților secolului al XIII-lea: Alexander de Hales, Roger Bacon, Sfîntul
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
joci tu însuți, indiferent în ce domeniu, după regulile specifice, în condițiile din teren. Trecerea de la abstract la concret, de la teorie la practică, de la glosele ușurele la derularea unei activități propriu-zise se dovedește, adesea, prea dificilă pentru numeroasele noastre spirite contemplative. Atât de dificilă, încât nici nu mai merită încercată. Mai bine stăm la gard, răsucim o țigară și-l probozim pe vecinul care se chinuie să facă ceva. Altă treabă n-are? În ce mă privește, cu cât am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
este problema? Hai să vedem de unde pleacă totul... Hai să vedem ce s-a întâmplat și apoi discutăm... Ritm normal al vorbirii Accentuarea cuvintelor-cheie ale mesajului Voce încrezătoare Intonație reflectând logica mesajului Mimică, gesturi "meditative" Capul sprijinit în mâini Privire contemplativă Degete încrucișate Deget dus la tâmplă, sprijinit de nas etc. Gesturi indicative, ilustrative, explicative etc. După cum reiese și din exemplele prezentate în tabelele anterioare, pentru fiecare Stare a Eului se poate vorbi de o coordonată pozitivă, respectiv de una negativă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]