1,040 matches
-
ediție îngrijită de Eva Mârza și Iacob Mârza, Dacia, Cluj-Napoca, 1995. Pumnul, Aron, Lepturariu rumânesc, I-IV, Editura Cărților Școlare, Viena, 1862-1865. Radu Năsturel (Aron Densușianu), "Înșirate margarite", în Familia, VI (1870), nr. 1 și urm.. Rosetti, Dimitrie R., Dicționarul Contimporanilor, Tipografia "Populară", București, 1897. Russo, Alecu, Cântarea României, ediție îngrijită de Geo Șerban, Minerva, București, 1983. Spinoza, Etica, traducere Al. Posescu, Editura Științifică, București, 1957. Șăineanu, Lazăr, Influența orientală asupra limbei și culturei române, I, Vocabularul, Socec, București, 1900. Urechia
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Manucius, Houilles, 2010, examinând formele multiple în care maniera se asociază nebuniei. 122 Pumnul, Lepturariu rumânesc, IV, 1, p. 104. 123 Titu Maiorescu, "Ioan Popovici-Bănățeanul" (1895), în Opere, II, p. 127. 124 Ibidem, p. 129. 125 Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul Contimporanilor, Tipografia "Populară", București, 1897, p. II. 126 Maiorescu, "Ioan Popovici-Bănățeanul", p. 132. 127 Pumnul, Lepturariu rumânesc, III, p. 507. 128 Ibidem, p. 512. 129 Pumnul, Lepturariu rumânesc, IV, 2, p. 300. 130 Pumnul, Lepturariu rumânesc, IV, 1, p. 104. 131
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mult curaj de oamenii ce se devotau intereselor acelora, constituie primele așezări de temelie pe care s-a ridicat România de azi". Emblematice pentru timpurile de la 1848 - 1866 sunt și relatările pe care le face Dimitrie R. Rosetti în „Dicționarul contimporanilor din România" (1800 - 1898), București, 1898, p. 129130: amestecat în mișcarea de la 1848, Miclescu (Dumitru Sc.) fugi la timp la moșia Hoceni, proprietatea unchiului său Beldiman, pierzându-și funcția judecătorească pe care o avea la divanul apelativ din Iași. Și-
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
inspirației artistice, trăgând hotare între viața practică, creație și critică. Stilul de gândire al Junimii va fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime. Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
fi deci discriminativ, disociind valorile, identificând domeniile și separândule cu limpezime. Nevoia de ade văr implică în fine modestia. Și de unde, printre înaintași sau contimporani nu lipseau visătorii romantici, naturile gigantice, gânditori și savanți urmărind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre și desigur propriilor puteri, Junimea provoacă o reacțiune, rechemând spiritele la conștiința limitelor și a condițiilor de fapt. Sarcina modestă, bine împlinită, li se pare superioară marilor năzuințe, condamnate în premisele lor. Un suflu de temeinicie trece
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
opoziția dintre „reacțiune“ și „progres“. Ca și în alte ocazii, prudența este necesară în opera de examinare a textelor politice românești - Junimea nu a produs contribuții sistematice, ci șia decantat viziunea prin intermediul polemicilor. Articolele din Critice, nota țiile din Istoria contimporană a României, discursul parlamentar sunt marcate de această presiune a contextului în care au fost elaborate. Temele sunt formulate și revin ulterior, iar intervențiile de natură intelectuală sunt marcate de actualitatea momentului. De aici, necesitatea de a izola acele nuclee
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
al perspec tivei abdicării lui Carol I, o parte a Junimii intră în orbita conservatoare, acceptând invitația formulată de G. Costa Foru, în numele lui Lascăr Catargiu. Scri ind, peste decenii, despre acest moment de la 1870-1871, într un capitol din Istoria contimporană a Ro mâ niei (lucrare ce se naște din însumarea pre fețelor la discursurile parlamentare), Maiorescu pune în legătură gestul politic cu viziunea junimistă fondată pe critica raționalismului politic și a revoluției. Opțiunea strategică a Junimii, sugerează Maiorescu, este determinată
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
lucra în sensul acestei realizări, noi eram datori din princip să susținem guvernul conservator. Ce avea să se întâmple după îndeplinirea cerințelor de la 1857 rămânea o chestie deschisă și nu avea interes pentru moment.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
întâmple după îndeplinirea cerințelor de la 1857 rămânea o chestie deschisă și nu avea interes pentru moment.<ref id=”1”>Titu Maiorescu, Istoria contimporană a României (1866-1900), Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă, București, 1925, pp. 41-43.</ref> Notațiile din Istoria contimporană... sunt și o meditație, nu lipsită de amărăciune, asupra dificultății de a fi conservator: refuzând, cu egală vigoare, elanul utopic revoluționar și încremenirea „reacțiunii“, junimismul acționează întrun spațiu public dominat de impulsul demonizării aristocrației. De aici, tentația de a asocia
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
târziu: „Maiorescu înfățișează încarnarea desăvârșită a filistinismului strâmt, neputincios, aliat cu reacționarismul masiv al feudalismului”. Demersurile istoriografice rămân integral ideologice și nu pot fi decât așa, pentru că Maiorescu nu se mai poate apăra, întrucât toate edițiile din Critice, precum și Istoria contimporană a României, ultima apărută după moartea criticului, în 1925, la editura Socec, au fost trecute la index în biblioteci, nemaiputând fi folosite și citate, decât cu aprobări speciale. în aceste condiții, despre Maiorescu se putea spune orice, pentru că nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
până în 1930. Din 5 iunie 1926, Ion Vinea își mută colaborarea la ,Adevărul", unde publică aproape zilnic până la sfârșitul anului. Ediția Elenei Zaharia-Filipaș mai înregistrează, în anii 1925-1926, un articol în revista de avangardă ,Punct" și cinci în revista lunară ,Contimporanul", animată după un program constructivist de Ion Vinea, care publică aici și poezii. Diagrama acestor colaborări e necesară pentru a înțelege sensul atitudinilor publicistice. Solidaritatea cu socialistul N.D. Cocea spune totul. În vârtejul politic al gazetăriei, scriitorului îi rămânea foarte
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
de-acest profan sfîrșit. Dar ce-mi pasă-n plin iulie mie" (Whisky-Palace). Oricum sforțarea creatoare a lui Ion Vinea se orientează către depășirea datelor unui real resimțit ca ostil, alienant. Dacă nu plonjează în suprarealismul ca atare, întemeietorul revistei Contimporanul (1922-1932), cel mai important și mai longeviv periodic al avangardei autohtone, se apropie de libertățile dicteului automat printr-o lejeritate a asociațiilor care oferă o alternativă seducător mozaicată a ordinii realului abhorat. Respins în accepția sa convențională, acesta e prizat
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
consacra sub pseudonimul binecunoscut contemporanilor săi și posterității. Își va continua activitatea publicistică, din ce în ce mai febrilă și mai incisivă, de pe poziții de stânga, la ,Adevărul" și ,Adevărul literar și artistic" (în 1920-1921), ,Luptătorul" (1921-1922), ,Flacăra" (1922), se va dedica publicației proprii ,Contimporanul" (1922-1932), revine la ,Adevărul" din 1926 etc. Solidaritatea avangardistă cu Tristan Tzara, din cea mai fragedă tinerețe, este concurată de colaborarea foarte apropiată cu N. D. Cocea, pe tărâmul gazetăriei politice. La ,Facla" este prim-redactor în 1925-1926, iar din
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
schimba uneltele sau măștile în cursul aceleiași zile. Deși, concede Ion Vinea pentru a-i consola pe neputincioși, ,e preferabil, firește, să fii numai scriitor, și cât mai leneș cu putință...". Am citat din articolul Jurnalist și romancier, publicat în ,Contimporanul" din noiembrie 1926 și reeditat de curând în volumul de Opere, VI, p. 380-381, Ion Vinea, Publicistica (1925-1926), îngrijit de Elena Zaharia-Filipaș. Autorul a mai reflectat și cu alte ocazii la condiția ingrată a publicistului, de pildă în articolul Gazetarul
Patrimoniul clasicilor de izbeliște? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11410_a_12735]
-
lumii, cum și anunțase în Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: "După melci", "Riga Crypto și lapona Enigel", "Domnișoara Hus", "Isarlâk", "Nastratin Hogea la Isarlâk", publicate din a doua jumătate a lui 1921 până în 1925, în Viața românească și Contimporanul lui Ion Vinea. Mai toate sunt lungi, datorită în mare măsură pasajelor descriptive, consecință imediată a preocupării de concret; au un caracter narativ, "baladic" , pentru că în ele "se zice" o poveste; în sfârșit evocă o lume pitorească, de inspirație autohtonă
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul" a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică și în modelele "frumosului" mistificator, încărcat de prejudecăți naționaliste și de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români, printre care se pot menționa Barbu Fundoianu, Ilarie
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
de Drept din Iași, se stabilește la București. În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români și publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel publică în revistele avangardei "Integral", "Unu", "Contimporanul". De altfel, unicul volum de poezii publicat în timpul vieții și dedicat "virtual" lui Ion Minulescu, "primul clopotar al revoltei lirice românești", intitulat " Priveliști", îi apare în 1930, după plecarea din țară. A tradus în franceză versuri din creația lui Tudor
Benjamin Fondane () [Corola-website/Science/297749_a_299078]
-
Baudelaire prin volumul "Corespondențe". Trăsături: Este o reacție împotriva incapacității științei, artei și literaturii de a stopa izbucnirea primului război mondial. Susținătorii acestui curent propun în schimb o literatură a iraționalului. În România, constructivismul s-a concretizat în doctrina revistei Contimporanul (condusă de Ion Vinea) și mai ales în integralism, bazat pe o fundație constructivistă și combinând elemente din alte curente de avangardă precum suprarealismul sau futurismul.
Curente literare () [Corola-website/Science/298541_a_299870]
-
a fost un academician român, membru de onoare (1871) al Academiei Române și om politic, care a deținut de două ori funcția de prim-ministru. Era fratele lui Nicolae Kretzulescu și fiul marelui logofăt Alexandru Kretzulescu. Dimitrie Rosetti scria în "Dicționarul Contimporanilor" că viitorul prim-ministru „a făcut studiile sale în țară la scoala grecească și apoi în 1831 s'a înrolat în armată cu gradul de sub-locotenent, servind până la 1840, cănd părăsește oștirea cu gradul de maior și e numit prefect
Constantin Al. Kretzulescu () [Corola-website/Science/307115_a_308444]
-
din Iași (Gh. Ungureanu, "Op.cit"., p.132). In martie 1866 este numit director general al Monopolului tutunului din București. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”, 1888), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult
Gheorghe Sion () [Corola-website/Science/307159_a_308488]
-
la Scoala superioară de arhitectură din București, având că profesori pe Petre Antonescu, Stație Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Ermil Pangrati, Cincinat Sfintescu; paralel cu studiile de arhitectură frecventează Academia Liberă de Arte Plastice și cercul de artă « Contimporanul » unde conferenția arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu. 1924 - pentru a se întreține, lucrează timp de cinci ani că desenator în birourile de proiectare Constantin Dobrescu și Constantin Iotzu, la Ministerul Muncii, la Ministerul Instrucțiunii Publice, Ministerul de Finanțe și la
Octav Doicescu () [Corola-website/Science/307183_a_308512]
-
și al treilea membru al grupului, Ștefan C. Michăilescu. La început, revista urma principiile latinizante pe care D.A. Laurian le moștenise de la tatăl său, academicianul August Treboniu Laurian dar în 1873, întreaga echipă fuzionează cu grupul mai numeros al "Revistei Contimporane". În 1876, Anghel Demetriescu devine membru al comitetului ei de redacție. Activitatea publicistică a lui Anghel Demetriescu din această perioadă este relativ minoră, constând în special din recenzii de cărți scrise de autori români sau străini. În studiul său despre
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
conferințe la Radio România. A colaborat cu cronici plastice și eseuri de arhitectură, estetică sau de cultură în general la Revista Fundațiilor Regale, Viața Romînească, Revista Istorică Română, L'Architecture d'Aujourd'hui, Lumină și culoare, Simetria, Boabe de grâu, Contimporanul, Artă și tehnică grafică, Mișcarea. Despre opera sa se vor exprima G. Călinescu, Mihail Sebastian, Camil Petrescu, Perpesicius, George Oprescu, Ionel Jianu, Tudor Arghezi. L-a vizitat pe Brâncuși, atunci când drumurile lui ajungeau la Paris. În perioada antedecembristă, G.M
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
sau eroic („Curcanii”, 1878; „Traian și Andrada”, 1893). Compozițiile sale muzicale („Doi ochi”, „Hora de la Grivița”, „Cântecul gintei latine” ș.a.) au un pronunțat caracter patriotic. S-a remarcat și prin cronicile sale dramatice și muzicale, publicate în „Revista literară”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. A fost tatăl actriței Maria Ventura.
Grigore Ventura () [Corola-website/Science/308777_a_310106]