2,215 matches
-
și cu posibilitatea 391. Postulatul posibilității logice este punctul cel mai dificil de demonstrat în cadrul reconstrucțiilor modale ale argumentului ontologic. Acest lucru poate fi făcut apelându-se la alte dovezi teiste. Celelalte argumente au nevoie de argumentul ontologic pentru excluderea contingenței din perfecțiune 392. Hartshorne recunoaște că pasul cel mai greu de justificat din argumentul său se referă la faptul că "perfecțiunea nu este imposibilă" (conceptul de Dumnezeu este imaginabil). Recunoaște de asemenea că argumentul este valid doar într-un anumit
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
afirmă, pe bună dreptate, că în aceste condiții, validitatea argumentului ontologic nu depinde de faptul că existența este sau nu un predicat 395. Hartshorne consideră că modalitatea existenței poate fi un predicat, deși existența simplă nu poate fi. În cazul contingenței un predicat poate fi contingent și totuși non-existent iar această modalitate nu aduce după sine actualitatea, ci numai imaginabilitatea, posibilitatea de concepere a existenței. A exista contingent înseamnă a exista în mod precar, a exista datorită șansei, iar a exista
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Un astfel de individ nu poate exemplifica perfecțiunea. Perfecțiunea ori nu este posibil să existe, ori există cu necesitate, iar existența perfecțiunii divine nu este o chestiune a faptelor contingente, ci a necesității pozitive sau negative 396. Posibilitatea nonexistenței implică contingența, iar contingența implică imperfecțiunea. Existența contingentă este inferioară perfecțiunii, iar aceasta nu depinde de faptele contingente. O stare contingentă a divinității nu poate fi compatibilă cu construcția "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit" deoarece nu
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de individ nu poate exemplifica perfecțiunea. Perfecțiunea ori nu este posibil să existe, ori există cu necesitate, iar existența perfecțiunii divine nu este o chestiune a faptelor contingente, ci a necesității pozitive sau negative 396. Posibilitatea nonexistenței implică contingența, iar contingența implică imperfecțiunea. Existența contingentă este inferioară perfecțiunii, iar aceasta nu depinde de faptele contingente. O stare contingentă a divinității nu poate fi compatibilă cu construcția "acel ceva decât care nimic mai mare nu poate fi gândit" deoarece nu poate exemplifica
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este nevoie ca stările sale să-l exemplifice în mod necesar, fără riscul eșecului iar acesta poate fi considerat un individ superior 397. Pentru a vedea care sunt caracteristicile perfecțiunii, acest concept este pus în relație și analizat împreună cu conceptul contingenței. Hartshorne numește "contingente" acele concepte a căror exemplificare sau non-exemplificare poate fi contingentă sau care sunt capabile și de a fi și de a nu fi exemplificate. Plecând de aici, propune "argumentul universal al toleranței universale": 1) Toate conceptele contingente
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
divinității nu este contingent. Exemplificarea sa ori este imposibilă, ori este necesară. Devreme ce nimic nu este imposibil dacă nu este contradictoriu alegerea nu este între teism și ateism, ci între teism și pozitivism (Dumnezeu este fără înțeles coerent)398. Contingență înseamnă selecție arbitrară și nu o selecție între ceva pozitiv și ceva doar negativ, ci între anumite posibilități pozitive și altele la fel de pozitive, dar incompatibile cu ele. O astfel de selecție se pare că are zece aspecte, trei dintre acestea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ar putea fi sau ar putea să nu fie reflectat în realitate (viitorul meu fiu) sau în mod necesar nu poate fi reflectat în realitate (termeni vizi precum pătrat rotund). Prin urmare, una din cele trei modalități ale existenței: necesitate, contingență sau imposibilitate este o proprietate a fiecărei ființe și a fiecărui concept 402. Un argument ontologic solid arată că dintre cele trei posibilități referitoare la modalitatea existenței, una este incompatibilă cu ideea unei ființe perfecte. Dumnezeu nu poate exista contingent
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
B.), este problematică deoarece se consideră că "cea mai mare ființă care poate fi concepută" poate fi doar o ființă posibilă, o ființă a cărei existență este condiționată cauzal. Ar fi implicată prin urmare o contradicție deoarece am vorbi despre contingența unei ființe pe care o considerăm cea mai mare posibil. Defectul variantei B afectează și varianta C și prin urmare varianta D trebuie considerată cel mai ușor de susținut 442. Hick John Hick l-a criticat pe Hartshorne pentru confuzia
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
atunci când ne referim la posibilitățile logice: 1) nu există adevăruri necesare; 2) există adevăruri necesare, dar nu putem, în principiu, să le cunoaștem; 3) există adevăruri necesare și are sens să încercăm să le cunoaștem. Prin alternativa 1) "necesitatea" și "contingența" își pierd înțelesul cei doi termeni sunt corelativi și pot fi definiți doar unul prin altul. Dacă varianta 2) ar fi varianta corectă, atunci am avea probleme destul de mari în sensul că, atunci când vorbim nu numai de adevăruri necesare, dar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Hartshorne că "necesar" și "contingent" sunt termeni corelativi. Hartshorne consideră că varianta 3) este cea mai credibilă poziție deoarece ne conduce spre acele caracteristici caretrebuie să se găsească în orice lume posibilă(adevărurile necesare) și pentru că ne ajută să înțelegem "contingența". Există câteva greșeli care au obturat înțelesul adevărurilor necesare și printre aceste, bineînțeles, concluzia argumentului ontologic 444. Hick este de părere că în cazul analizei lui Hartshorne avem de a face cu necesitatea ontologică și nu cu necesitatea logică această
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
suficient pentru a demonstra existența lui Dumnezeu, dar este cel mai important pas pentru realizarea acestei sarcini. Acest argument ne arată că putem trage două concluzii raționale atunci când ne raportăm la ființa perfectă: existența sa trebuie considerată necesară sau imposibilă. Contingența trebuie eliminată deoarece este incompatibilă cu statul ființei perfecte. Celelalte argumente teiste ne pot ajuta în alegerea unei variante, iar teismul neoclasic ne oferă un cadru adecvat prin care să ne raportăm la Dumnezeu, în cazul în care am optat
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
naturi cu atribute divine, situată mai presus de om. În creștinism însă raportul acesta de superioritate a cosmosului divin asupra omului apare cu totul inversat. Lumea sau cosmosul e creatura lui Dumnezeu. Existând în timp, ea nu este veșnică, ci contingență, adică poate să fie și poate să nu fie; atârnă de bunăvoința lui Dumnezeu. În această calitate, omul nu-i mai este subordonat, ci supraordonat. El o iubește ca pe făptura lui Dumnezeu, dar în frumusețea ei nu admiră o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și a înviat în trup, s-a înălțat la cer și șade de-a dreapta Tatălui în trup spiritualizat și îndumnezeit, perspectiva artei mele se deschide din istorie în eternitate, căci cerul creștin e și istorie transfigurată în eternitate. Din ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit omenirea întreagă și formele spirituale ale sfinților săi dăinuiesc, acolo sus, pure și circumscrise în gloria dumnezeiască. Sofianismul lumii create e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sublimului, fiindcă e forma cea mai înrudită cu contemplația mistică. Sublimul în estetică e modul cel mai înalt și mai izbitor de manifestare a frumuseții și de experiență artistică. Dacă efectul artei asupra sufletului e o eliberare euforică din lumea contingențelor și o înălțare entuziastă în lumea spiritului, când e vorba de frumos efectul acesta se produce fară stavile, printr-o comunicare de la operă la suflet și de la suflet la operă; între subiect și obiect există o directă proporționare de forțe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se petrece în chip extraordinar, supraomenesc și ceresc, ar fi propria lui reprezentare, ca eu în care e condensată lumea în acel moment, ci sentimentul umil și fericit totdeodată că el e o simplă anexă a lui Dumnezeu, smulsă din contingențele timpului și spațiului, absorbită și asimilată ordinii veșnice a existenței dumnezeiești. Dar dacă sublimul mistic e identic cu Dumnezeu, putem spune același lucru despre sublimul estetic? Din înseși exemplele pe care le-am dat din câmpul esteticii, răspunsul iese limpede
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeului înomenit, care e Mântuitorul, fiindcă în natura ei stă să transfigureze realitatea terestră ridicând-o către perfecțiunea teoformă. Dacă prin această tendință fundamentală orice artă năzuie în simboluri către veșnicie, muzica poate că răspunde îndeosebi dezmărginirii sufletului din tufișurile contingențelor. Armonia sonorităților pure și ritmul ce pulsează în ele ca un suflu care le dă viață creează vag, dar adânc, sentimentul infinit al paradisului. Toți marii compozitori s-au ridicat până la el, dar dintre toți excelează zeul muzicii, Beethoven. Surd
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
niciun fel de raporturi cu "regulile actuale ale limbii"; însă, după cum am arătat în II.7.2.2., un asemenea raport nu este dictat de necesitatea sistemului, cum se întâmplă cu elementele din "tehnica (liberă) a discursului", ci doar de contingența unei tradiții codificate ca normă. Or, tocmai această ambivalență a unităților "discursului repetat" antrenează câteva consecințe capitale cu privire la modul în care ele se individualizează în raport cu "tehnica (liberă a) vorbirii", mai exact în raport cu determinarea și cu "cadrele" acesteia. 1.2. Astfel
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
structurii cosmosului"95. "Cunoașterea științifică" (subiect al unei satire virulente, în secțiunea "Letter Corked în a Bottle", din Eureka), la care se ajunge printr-un exercițiu riguros de logică, distruge armonia lumii, pentru ca, împărțind-o în fragmente, identifică doar adevăruri contingențe, parțiale și schematice, pe care le transformă, însă, în adevăruri eterne, generând, astfel, confuzia dintre legea formală și cea temporală. Știință, pe care o prețuiește Poe, este știința ce avansează prin salturi intuitive. Așa cum Kepler "a ghicit" ("guessed") celei "trei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cărei cetățeni ideali sunt numiți ironiști liberali și sunt definiți astfel: "liberalii sunt oameni care consideră cruzimea ca fiind cel mai rău dintre lucrurile pe care putem să le facem. Folosesc cuvântul "ironist" pentru a numi acea persoană care recunoaște contingența principalelor sale opinii și dorințe - pe cineva suficient de istorist și nominalist pentru a fi abandonat ideea că aceste opinii și dorințe centrale trimit la ceva aflat dincolo de sfera de acțiune a timpului și întâmplării"15. Explicarea celor două trăsături
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
descrise de Kuhn16, iar aceste vocabulare nu au o legătură privilegiată cu realitatea, nu există un adevăr unic sau un criteriu pe baza căruia să spunem care vocabulare sunt adecvate și care nu. Justificarea acestor vocabulare se face la nivelul contingenței, acolo unde unele sunt preferate, altele nu. Dacă nu există descriere privilegiată a lumii, atunci pot să o descriu și să mă descriu în varianta care îmi convine, atât cât pot de convingător. Aceasta este o acțiune privată, care îi
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
crearea unei istorii individuale și care, în același timp, alege să-i pese de ceilalți, solidaritatea comunității pornind tocmai de la o decizie individuală și de la acceptarea autonomiei unui spațiu individual. Solidaritatea acestei comunități poate fi considerată fragilă în măsura în care ține de contingență sau poate fi considerată puternică, în măsura în care este determinată de cea mai puternică motivație din modernitatea reflexivă: voința contingentă a individului. Credem că unul dintre cele mai mari avantaje ale acestui model este că îi găsește omului obișnuit un loc legitim
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de la privilegierea din rațiuni istorice, nu metafizice, a unor simboluri, prin țeserea unei rețele dense de valori în dialogul dintre știință și credință și întărirea cetățeanului tocmai prin acceptarea fundamentelor pre-politice ale lui și ale comunității, către întemeierea solidarității în contingență și preferințele individului (considerate singurul suport real), spre hedonismul consumist (în lipsa unor valori general acceptate) sau la asumarea identității tensionate între cei doi poli ai identității individului contemporan (individualismul și exigențele comunității). Fiecare dintre aceste răspunsuri are avantajele și dezavantajele
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
19.04.2013, accesat la 15.04.2015. Lipovetsky, Gilles, L'ère du vide. Essais sur l'individualisme contemporain, Gallimard, Paris, 1993. Lipovetsky, Gilles, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de consum, traducere de Mihai Ungureanu, Polirom, Iași, 2007. Rorty, Richard, Contingență, ironie, solidaritate, traducere de Corina Sorana Ștefanov, Editura All, București, 1998. și Gianni Vattimo, Viitorul religiei, traducere de Ștefania Mincu, Editura Paralela 45, Pitești, 2008. Sorea, Daniela, "Two Particular Expressions of Neo-Paganism", în Bulletin of the Transilvania University of Brasov
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adevăr (că Dumnezeu este de genul masculin), ci din respect pentru tradiția istorică. 12 Vattimo, A crede că mai credem, p. 29. 13 Jürgen Habermas și Joseph Ratzinger, Dialectica secularizării, Cluj- Napoca, 2005. 14 Ibidem, p. 88. 15 Richard Rorty, Contingență, ironie, solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 28. 16 Thomas S. Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. 17 Rorty, Contingență, ironie solidaritate, p. 162. 18 Acest model de societate este considerat chiar de Rorty drept unul
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Habermas și Joseph Ratzinger, Dialectica secularizării, Cluj- Napoca, 2005. 14 Ibidem, p. 88. 15 Richard Rorty, Contingență, ironie, solidaritate, Editura All, București, 1998, p. 28. 16 Thomas S. Kuhn, Structura revoluțiilor științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976. 17 Rorty, Contingență, ironie solidaritate, p. 162. 18 Acest model de societate este considerat chiar de Rorty drept unul utopic. 19 Vezi Gilles Lipovetsky, Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de consum, Polirom, Iași, 2007. 20 Evitarea acestui mod de viață se poate face
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]