1,024 matches
-
mai capabili. Rutter (1990, apud Trudel et al., 2002) consideră că între vulnerabilitate și protecție există o continuitate cu un pol negativ, alcătuit din elementele care vulnerabilizează individul și un pol pozitiv, alcătuit de elementele care-l protejează. în acest continuum, o situație dată poate avea, în fiecare element al ei, o dublă interpretare: pozitivă și negativă în același timp. în psihologia tranzacțională se consideră că o anumită situație ce pare strivitoare pentru individ poate fi salvatoare prin marele potențial de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
83-91). Care este relația dintre conceptul de guvernanță și cel de guvernământ? Cu siguranță, ele pot fi văzute ca două moduri diferite prin care este realizată activitatea de guvernare. Însă pot fi văzute și ca două concepte dihotomice care delimitează continuumul formelor concrete de guvernare (Finer, 1970). Astfel, la un pol avem tipul ideal de guvernământ, „Statul Puternic” În era „Marii Guvernări” (Pierre și Peters, 2000, p. 25), iar la celălalt pol avem tipul ideal de guvernanță, care constă Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
abordate mai sus. Atât simțul comun, cât și specialiștii plasează sursele atitudinilor pesimiste sau optimiste fie la nivel individual, fie la nivel structural. În cele ce urmează o să le interogăm pe ambele. Asumpția principală este că atitudinile oamenilor variază pe continuumul optimism-pesimism împreună cu: creșterea sau descreșterea resurselor individuale precum vârsta, educația, ocupația, mediul de rezidență în concordanță cu teoria statusului despre pesimism / optimism, care spune că optimismul crește odată cu statusul social (vezi Dow Jr., 1966:14); evaluarea "orizontală" măsurată prin evaluarea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
anumită stabilitate a caracteristicilor celor aderă la categoriile extreme. Cu alte cuvinte, datele sugerează că resursele asociate statusului, evaluarea verticală și orizontală a prezentului și orientarea politică joacă fiecare rolul lor în configurarea atitudinilor pe care le iau oamenii pe continuumul optimism-pesimism. Ele explică parțial de ce pesimismul domină în general și confirmă prima ipoteză anunțată. 1.3.2.4. Ce face să crească sau să scadă optimismul și pesimismul? Răspunsul la această întrebare poate fi găsit dacă investigăm pe lângă nivelul personal
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de asocierea termenului cu varii unități/sisteme de referință (gen, clasă, etnie ș.a.) și o să purcedem la identificarea axelor paradigmatice pe care e gândit. Pe de altă parte, controversele își au cu siguranță originea în pozițiile asumate de cercetători pe continuumurile ontologic (între realism 7 și relativism 8), epistemologic (între obiectivism și subiectivism) și metodologic (între cuantificare sau căutarea relațiilor cauzale și interpretare sau descriere). În prezent, diferențele, opozițiile sau bipolaritățile evocate anterior sunt transpuse în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
viitor, prin care un actor vede grupul social ca mijloc de atingere a scopurilor sale individuale. Am considerat necesară reîntâlnirea cu aceste perspective deoarece includ toate elementele de bază ale teoriilor curente asupra identității. Ele nu numai că punctează diferențiat continuumul esențialism-constructivism, ci prezintă și ambivalențe în construcția conceptuală a identității (ce pot fi identificate atât la Weber, cât și la Cooley și Durkheim). Totuși, identitatea este în primul rând o realitate obiectivă la Wundt și Durkheim (fiind o suprastructură cu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
markeri biologici sau culturali comuni. Iată așadar că atât ideile, cât și ambivalențele anunțate de Durkheim, Cooley sau Weber se păstrează. Axele anunțate de ei rămân valabile, iar cele mai interesante confruntări s-ar putea prefigura în continuare, credem, pe continuumul afectivitate / simțire-cogniție. 3.3.2. Critici și redefiniri De-a lungul timpului, ideea unei identități primordiale, esențiale a fost supusă unei întregi serii de atacuri. Din punct de vedere analitic, se spune că filosofia sau logica esențialistă nu pot explica
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1994, 1996) vede așadar identitatea socială ca produs al conjuncției proceselor de definire internă și externă, ca rezultat al negocierii. Identificarea cu grupul (internă) și categorizarea (externă) nu trebuie înțelese ca două procese separate, ci ca doi poli ai aceluiași continuum, combinându-se în relații specifice și dependente de situație de rezistență sau re-întărire. Identitatea are un dublu caracter: nominal și virtual; nominal, adică un nume și virtual, adică o experiență. Distincția se bazează pe ideea că ea e mai degrabă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și emoțional) ca fiind similare cu ale altora. Cu toate că, aparent, în această conceptualizare actorul social pare a juca o poziție dominantă în raport cu "structura", așa cum a arătat și Jenkins (1994), auto- și hetero- definirea sunt de fapt două puncte ale aceluiași continuum. Definirea internă este o consecință a negocierii cu definirile externe și viceversa. De aceea procesul de identificare trebuie privit și înțeles ca un proces de negociere ce depinde de aranjamentul social dat de context. Vom spune plecând de aici că
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
mai 200753. În ceea ce privește limba, am încercat să surprindem atitudinea tinerilor față de exprimările impulsive, în alte cuvinte decât românești și față de noile neologisme sau "englezisme", cum le-a numit unul dintre ei. Am obținut o serie de răspunsuri care acoperă un continuum foarte larg, de la atitudini radicale ("nu accept") sau stări de frustrare ("mă irită", "mă enervează"), la indiferență sau toleranță ("e ceva de înțeles"). Majoritatea însă consideră că împrumutul de cuvinte este necesar și firesc, atâta timp cât îmbogățește vocabularul: "Limba română e
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
anterioară, sugerează o distanțare din ce în ce mai mare față de elementele ce aparțin acestei dimensiuni: sărbători, tradiții ș.a. Interviurile arată însă că atitudinile tinerilor sunt mult mai nuanțate, în sensul că oscilează de la ignorare la atașament puternic, iar comportamentele se pliază pe același continuum. Datele BCC-2005 confirmă aceste idei, acolo unde informațiile sunt comparabile. Revenind la distincția aristoteliană, indicată în capitolul anterior, putem spune că analiza sugerează posibilitatea existenței atât a unor alterări (tradițiile și sărbătorile apar pentru unii ca fiind desemnificate), cât și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Vieru, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977. Gadamer, Hans G., (1) Adevăr și metodă, Vol. 1, trad. Gabriel Kohn și Călin Petcana, Editura Teora, București, 2001. (2) Truth and Method, translated by Joel Weinsheimer and Donald G. Marshall, London & New York, Continuum, 2006; Second Edition. Gadamer, Hans G., Les chemins de Heidegger, tradution par Jean Grondin, Librairie philosophique J.Vrin, Paris, 2002. Giovanni, George, "Friedrich Heinrich Jacobi", în Stanford Encyclopedia of Philosophy; http://plato.stanford.edu/entries/friedrich-jacobi. Goblot, Edmond, Traité de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Asistența în regim spitalicesc se caracterizează prin: a) tratament în regim închis; ... b) ședere de 24 de ore/zi, regim spitalicesc; ... c) accentul este pus pe asistența medicală specializată și specifică; ... d) este cel mai intensiv nivel de asistență din continuumul de asistență; ... e) durata tratamentului depinde de severitatea și evoluția condiției particulare a beneficiarului. ... Articolul 17 (1) Indicații pentru selectarea asistenței în regim spitalicesc: ... a) beneficiari la care tulburările datorate consumului de droguri necesită intervenții specializate ce nu pot fi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182183_a_183512]
-
a și influențat dezvoltarea pasivului. Aldrige (2007a) analizează problema ergativității în limbile austroneziene de vest, demonstrând că acestea nu aparțin aceleiași clase tipologice: unele sunt ergative, altele au partiție ergativă, iar altele sunt dominant acuzative. Autoarea arată că există un continuum istoric: o limbă ergativă evoluează într-o limbă cu partiție ergativă, care devine, eventual, o limbă acuzativă. În schimb, în anumite limbi ergative, marcarea cazuală ergativă a rezultat din reinterpretarea construcțiilor pasive ca fiind active și tranzitive. Limbile investigate de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativă evoluează într-o limbă cu partiție ergativă, care devine, eventual, o limbă acuzativă. În schimb, în anumite limbi ergative, marcarea cazuală ergativă a rezultat din reinterpretarea construcțiilor pasive ca fiind active și tranzitive. Limbile investigate de autoare reprezintă un continuum istoric în care o limbă ergativă devine o limbă cu partiție ergativă prin reinterpretarea construcției antipasive. La rândul ei, o limbă cu partiție ergativă poate deveni acuzativă prin reinterpretarea construcției ergative tranzitive ca fiind pasivă. De exemplu, tagalog este ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
independent sintactic de restul propoziției. În concluzie, topicul este o noțiune discursivă, iar subiectul este o noțiune legată de structura internă a propozițiilor. Distincția între limbile cu subiect proeminent și cele cu topic proeminent nu este tranșantă, ci reprezintă un continuum. Subiectul și topicul sunt două noțiuni care nu se suprapun; subiectul este un topic gramaticalizat în procesul de integrare în construcția verbală. Tipologia sincronică este rezultatul unui ciclu diacronic în care diferite limbi au urmat diferite strategii; tipologia reprezintă descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a declanșa și de a întrerupe o activitate sau o acțiune și funcționează urmând ierarhia: uman > animat > instrument > forță a naturii. Controlul este expresia gramaticalizată a unui punct de vedere asupra unei schimbări (o activitate sau o acțiune). Există un continuum al controlului gramatical, conform ierarhiei: teleonomie > anticipare > agent > instrument > forță. Noțiunea de control este deci necesară pentru definirea tranzitivității semantice (Desclés 1998: 164−165). Desclés (1998: 166) propune următoarea schemă a tranzitivității semantice: tranzitivitatea semantică există dacă un agent afectează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
enunțurilor nu numai în interiorul aceleiași limbi, ci și între limbi diferite (din perspectiva lingvisticii generale). Articolul realizat de Hopper și Thompson (1980) este studiul cel mai citat despre tranzitivitatea scalară, potrivit lui Lazard (1998: 56). La acești autori, tranzitivitatea este un continuum 60 − de la cea înaltă, la cea slabă − în funcție de anumiți parametri ai tranzitivității (Desclés 1998: 163). Hopper și Thompson (1980: 252) au stabilit câteva criterii de tranzitivitate în funcție de actanță, aspect, determinarea nominală și enunțare, pe care le voi prezenta în reorganizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și a cincisprezecea din lume). Vechime de 1 300 de ani. Ergativitatea are aceleași constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din pasiv. MARUBO Limbă PANOAN vorbită la granița dintre Columbia, Peru și Brazilia. Partiție morfologică de tip acuzativ/ergativ: flexiunea ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Discourse", Language, 56, 2, p. 251−299. 59 R. van Valin, "Semantic Parameters of Spilt Intransitivity", Language, 66, p. 221−260. 60 Ideea apare și la Comrie (1989: 172), care arată că distincția complement direct/complement indirect, organizată ca un continuum, este legată de caracterul mediat al relației dintre cauză și efect. 61 C. Hagège, La structure des langues, Paris, Presses Universitaires de France, apud Lazard (1998: 57). 62 T. Givón, Syntax. A Functional-Typological Introduction, vol. I, Amsterdam, John Benjamins, apud
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
formulat mai sus, cuprinde o imprecizie. El nu specifică gradul de adecvare al conștiinței la condițiile obiective. Relația dintre subiectiv și obiectiv nu este de tipul „totul sau nimic”, adecvare sau neadecvare. Ea poate fi definită mai degrabă pe un continuum, pe care o porțiune reprezintă „reflectări” inadecvate, iar cealaltă grade diferite de adecvare, adecvarea maximă fiind doar o situație-limită. Dacă gradul de adecvare al conștiinței ar fi complet, atunci aceasta nu ar aduce nici o contribuție independentă la explicarea fenomenelor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispreț etc.) putem neglija total diagnosticul medicului, dar ajungem mai repede la cimitir. În replică, nu sociologii trebuie să fie culpabilizați atunci când partidul X sau Y scade În sondaje; sociologii, ca și medicii, Înregistrează o stare de fapt pe un continuum al fenomenologiei spațiului social În timp real. Dacă profilul comunitar al opțiunilor fluctuează chiar de la lună la lună, sociologii pur și simplu Înregistrează această dinamică și identifică aria cauzală a schimbărilor produse deja În orizonturile de așteptare ale segmentelor de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe sau interne. Ele se poziționează într-un continuum pornind de la elemente foarte concrete până la constelații mai globale și abstracte. Contiguitatea acestora cu comportamentul problemă permite postularea rolului stimulului discriminativ. Unele evenimente au un efect declanșator (sau excitator), în timp ce altele au un efect inhibitor (diminuarea frecvenței sau a intensității
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la autonomie, pacienții putând să facă față unor situații evitate până în acel moment. Klein a facut, de asemenea, distincția dintre atacul de panică și anxietatea generalizată, cele două concepte fiind considerate, până în acel moment, ca făcând parte dintr-un același continuum. Klein a explicat atacurile de panică ca fiind consecința unei anormalități neurochimice, care se manifesta episodic în timpul unor stări de teamă intense, sau în timpul declanșării subite a activării sistemului nervos autonom. Tulburarea de panică ar reprezenta o adevărată disfuncție paroxistică
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de diversificare ca și teoria centrată pe axa I. Ideea în sine a unor scheme preexistente, rigide sau nu, conduce la definirea dimensiunilor personalității. In această optică, schemele depresogene și schemele caracteristice tulburărilor de personalitate clinică se situează pe un continuum, elementele discriminante fiind, în mod esențial, unele criterii cum ar fi rigiditatea, capacitatea de acces și interferența schemei asupra travaliului terapeutic în sine. Caracteristicile pacienților „slab respondenți” cu o mare probabilitate de a prezenta recăderi ca urmare a unei terapii
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]