1,100 matches
-
de pin, toate acestea năvălesc odată cu aerul călduț pe fereastra mea întredeschisă... Abia ajuns la Ierusalim, redeschid, în camera mea de la Școala Biblică, Evangheliile care-mi evocau, pe când eram copil, cel mai pitoresc Orient; numai că acum sunt de îndată contrariat de stilul contabilicesc și deshidratat, gen biscuit fără unt. Subiect excelent, execuție lipsită de strălucire. Matei ne invită spre mătăsos pe un ton mai degrabă aspru. Revoluția de catifea din cadrul revoluției monoteiste nu și-a găsit de la început o curgere
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pompa sa de benzină nu intră cu adevărat în vorbă cu tine fără a-și da cărțile pe față. Îmi place acest ton direct. El poate fi aspru. Și nu-i întotdeauna nepoliticos. Răspunsul "nu" la întrebarea nr. 1 îl contrariază dureros pe necunoscutul iubitor de conivențe care, nu fără generozitate, îți aruncă ceilalți doi colaci de salvare (încă te mai poți salva). Obstacolul nr. 2, privitor la situația familială care, la vederea unui bărbat solitar, îl poate neliniști pe omul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și al sufletul lui de scriitor, cerându-i să mărturisească adevărul. A ezitat, apoi a refuzat, refugiindu-se într-o nouă lașitate, declarând că-și dă demisia. Am avut o impresie penibilă în fața expresiei lui lombroziene; după aceea am fost contrariat și îngrețoșat, ca și cum aș fi călcat într-o murdărie. La Academie, Iorga a prezentat două volume, tipărite la "Fundații", ale răposatului Demostene Russo, membru corespondent, scoțând în evidență "reaua credință" a lui D.R. în aprecierea unora din lucrările d-lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
încărcată de energie numinoasă, datorită reiterării acțiunii sacre. Busuioc Verde se prezintă singur tatălui când hotărăște să plece în incursiunea pe care frații au ratat-o. Mezinul are cunoașterea lăuntrică ce îl înscrie pe traseul arhetipal, dar tatăl împărat este contrariat de ideea dispariției lui: „ - Da - zîci - dragu tat’ii! Cum sâ vin io sâ t’i caut? - Tatâ! Mn’ii-m iesti numili Busuioc - Verd’e! Pi uni ma duc ieu, creșt’e busuioc verd’i, șî dumn’eta ai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iș o șt’iut că ce are să pățască tăt” (Mara - Maramureș). A fi năzdrăvan semnifică în mentalul arhaic cunoașterea absolută și puterile nelimitate. Anticiparea morții proprii apare și într-un basm din Bughea de Sus, Argeș, în care mireasa își contrariază soțul cu premoniția ei, datorată statutului de neofit. Din indicațiile testamentare lăsate de fata pețită de zmei două sunt fundamentale prin semnificațiile înglobate. Mai întâi, fata insistă ca sicriul ei să fie scos printr-o gaură specială făcută prin spargerea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sârmă,/ Viața ți se curmă”. Insula marină readuce în atenție coordonata acvatică imanentă inițierii feminine. Buhazul are nouă argele, toate ale surorii soarelui, ca expresie hiperbolică, totalizantă a abilităților creatoare. Puterile fetei din argea sunt supreme. Ultimul vers citat poate contraria, dacă nu facem legătura cu Ursitoarele, ca model sacru pentru mânuirea firului fatidic. Puternic legate de activitatea lunară, țesutul și torsul fac și desfac viața însăși. „Instrumentele și produsele țesutului și torsului simbolizează în mod universal devenirea”. M. Eliade observa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
civilizațiile antice și merge până la a „data” mitul leului înfrânt de fecior în textele ceremoniale acum 3000 de ani, când cultura europeană a acordat un spațiu larg fiarei cu simbolistică solară. Dacă începerea inițierii feminine după zămislirea pruncului mirific poate contraria în virtutea ideii că inițierea premerge căsătoria, trebuie amintit că procesul de trecere în noua fază ontologică ținea, la numeroase populații primitive, un număr apreciabil de ani, fiind parcursă în etape. Mai mult, la populația yao, inițierea feminină începea cu primul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în Convenția militară [din august 1916, n.n.], mulți ofițeri ruși declarau: `noi n-am venit aici ca să ne batem contra bulgarilor. Îndată ce recunosc caschetele soldaților noștri, ei se aruncă în brațele noastre`”. De altminteri, șeful Statului-Major al generalului Berthelot era contrariat de faptul că în cele patru luni de război a constatat „o inexplicabilă tandrețe a rușilor pentru bulgari, care, la rândul lor au mari afinități cu rușii”. Pétin face remarca: „perspectiva ocupării Constantinopolului schimbă rolul Bulgariei în politica rusă” - lucru
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe care le petrec în România, câte o săptămână la fiecare două sau trei luni, sunt o stupefacție continuă. Sentimentul extraordinar pe care îl pot avea într-o librărie văzând că se publică enorm de multe cărți interesante poate fi contrariat imediat de o anumită vulgaritate în viața cotidiană. Deseori sunt întrebat, când mă întorc la București sau la Rădăuți, cum se vede cultura română și în general România de la Paris. Ah, dacă am ști să-i primim ceva mai bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întâmplări și oameni de la capătul celălalt al veacului. Fastuoase recepții, lumini de baluri, primiri la curte, Petersburgul dinaintea revoluției, Viena imperială, imobilul parizian al părinților frecventat de Rodin, de Anatole France, Proust întâlnit pe o alee a grădinii Luxem bourg, contrariat de sporovăiala grupului de școlărițe care-l înconjuraseră și care amestecau cuvinte franțuzești cu altele dintr-o limbă necunoscută, apoi conacul moșiei din iubita Mol dovă, unde veniseră de atâtea ori Enescu, Tonitza, Racoviță, sur prinși, toți aceștia, nu în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
menționau doar cariera de magistrat a lui Crama, într-adevăr exemplară, desfășurată sub numele real de Eugen Enăchescu, însă deloc pe aceea de scriitor. Cei care îi cunosc activitatea literară, începută în urmă cu o jumătate de veac, vor fi contrariați de omiterea ei. Mă număr printre aceștia. Mihail Crama este unul dintre exponenții „generației războiului“, alături de Tonegaru, Caraion, Stelaru, Geo Dumitrescu, Doinaș, Alexandru Lungu, Dinu Pillat, I. Negoițescu, Virgil Ierunca, Adrian Marino, Pavel Chihaia, Mircea Popovici, Sergiu Filerot, Ben Corlaciu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vis din tinerețe împlinit. Din cele spuse până acum, o trăsătură a tânărului Sorin Titel cred că apare în toată limpezimea: trăia intens, cu mari bucurii, cu fervoare, experiențele culturale de tot felul, cu un atașament special pentru acelea care contrariau obișnuințele, prejudecățile, rutina. Îl interesau cel mai mult formele inedite, înnoirile, un apanaj desigur al tinereții, dar astfel a fost și în scrisul său, îndeosebi în primele cărți, care toate îl arată pe Titel foarte preocupat de „sincronizare“, de adoptarea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la două date diferite, Paștele e totuși comun. Și am auzit acum cum un oarecare domn Martinez, persoană foarte importantă pe la adunarea parlamentară a Consiliului Europei, ne Îndemna să trăim separat, bucăți ale aceluiași popor, noi și basarabenii. Nu vă contrariați! Protecția mediului Înseamnă mai mult decât ceea ce se vorbește de obicei. Pe scurt, nu putem trăi bine, chiar pe o planetă curată, dacă omenirea e poluată de conflicte. Domnul Martinez se Înșeală amarnic. Am spus altă dată și În alt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu poate produce decât chestii incoerente. Și, mă rog, fraierii mai pot scrie poezie. Poezie pășunistă, diafană. Mielușei simpatici, gâze, glezna vacii. Impostură și nimic mai mult. O literatură a prezentului trebuie să lege, să-ți explice. Nu să te contrarieze, să sporească entropia. Dacă mi-aș pune mintea, din Pif aș scoate un poet de nota zece. După mine, poezia înseamnă un anume rafinament și un standard de viață ridicat. Și lipsa grijilor. Întotdeauna, poezia a fost privilegiul aristocrației. Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a finaliza vreo fișă. Am expediat, În schimb, noi chestionare, la unele primind și confirmarea că au ajuns. Ieri, bunăoară, am avut surpriza să găsesc un semn de la poetul și actorul Emil Cătălin Neghină, născut la Onești, care m-a contrariat nu atât prin conținutul mesajului, cât mai ales prin modul În care a fost redactat: stimate domn, e admirabil ce faceți, vă doresc mare spor. dacă bine mă cunosc, și cred că da, nu sunt interesat să ajung Într-un
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ocazia celor două, cinci sau zece intrări în magazin ale acestuia, doar la plăcerea de a ciripi a femeilor i-a stat gândul -, să spunem că tabloul i-a aparținut unui general, unul de pe timpuri.“ „Dar de ce general?“, întreabă ușor contrariat clientul. „Oamenii - spune negustorul - sunt sensibili la asocieri: general - bătrânețe - noblețe - sărăcie - sărăcie galonată - o lume care s-a dus - odinioară, oamenii aveau gust, nu ca azi. Apoi, familiile care dădeau generali erau avute, nu cumpărau tablouri de la oricine. Cumpărau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
exagerat de sensibili la bătrânețea străină și neîngrijită. În holul mare al azilului, puteai să cobori la o partidă de rummy în papuci, dar în stradă nu ieșeai decât cu pantofii lustruiți. Pe loc mi-am dat seama ceea ce mă contraria la înfățișarea celor câțiva cerșetori întâlniți ici-colo, prin locuri mai puțin circulate, ca să nu-i ia trecătorii la rost că li se bagă în suflet: toți aveau pantofii dați recent cu cremă și bine lustruiți. Bifurcația cu dubitații E tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu un aer de învins, l-a pus pe un zidar s-o încarce în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-a terminat bombănind treaba, dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la sfârșitul programului, a urcat din nou în cușcă și, de-acolo, a făcut toate manevrele pe care i le comanda domnul Popescu: „Nițel mai la stânga! Încă puțin! Acum e perfect!“. Ceva mai târziu, când domnul Ionescu s-a uitat contrariat în susul cablului ca să priceapă ce putea să însemne perfecțiunea în viziunea panicată a domnului Popescu, a descoperit că acesta n-avea un caracter frumos, cum crezuse și el, și soția până atunci, ci unul infect: paralelipipedul de beton de zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spus c-ar fi avut niște probleme mari cu capul și c-ar fi murit. Poate că nici n-a fost vorba despre el. Timpul amestecă lucrurile. Poate c-a fost vorba despre altcineva, dar fiindcă absența sa m-a contrariat și mi-a pus subconștientul la treabă, am socotit că asta trebuie să fi fost: a pățit un necaz, nu i-a mai mers capul și, cu toate că nu era sigur c-a murit, pentru scris era ca și mort. Zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
război. Erast Viforeanu a avut două surori:Vilia căsătorită cu inginerul Olari din Rădăuți, care îl va găzdui o bună perioadă de timp, între 1944 și 1950 și Elvira, căsătorită Prandea ce locuiește în prezent în municipiul Rădăuți. Îndurerat și contrariat de consecințele nefaste ale războiului, se va stabili definitiv împreună cu mama sa și cele două surori la Rădăuți, unde va rămâne până la sfârșitul vieții. Revine la numele său adevărat de Viforeanu, renunțând la cel de „Vicherceac” pentru care n-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
nu-mi arde deloc de așa ceva. Pe Mihai îl detest în clipa de față, cu toate că sunt conștient că aceasta nu e decât reversul afecțiunii; părinții mei mă enervează, iar pe toți ceilalți îi disprețuiesc... Infantele este singurul care nu mă contrariază în momentul de față, și totuși, ce bine că a plecat! La C. - persoana de la Ploiești - nu mă gândesc defel și e ca și cum n-ar fi. Rămâne ascuns undeva în cutia lui depărtată. Când voi avea nevoie de dânsul, mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
8 și ne-am înscris pe strada numărul trei care ducea spre locuința noastră. Băieți, îmi pare nespus de rău de cele întâmplate. Ne vom mai vedea. La revedere. La revedere, domnule milițian. Treceam prin cartierul macedo-român, iar locatarii priveau contrariați la "ambulanța" care transporta un copil într-un mod atât de puțin obișnuit. Doreau să afle ce s-a întâmplat. Ți iasti? Ți iasti?(Ce este? Ce este?) Ți s-adară? (Ce s-a întâmplat?) Ficiorii ale teta vădanii îi bătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
roadă niște coceni, când mama abia târându-se până în fața ușii a lansat în eter o frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul m-a luat prin surprindere, contrariindu-mă în cel mai înalt grad. În momentul în care am recepționat ordinul mamei, tocmai isprăvisem cu obligațiile mele de crescător de capre. M-am întors și m-am uitat cu atenție la patrupedă. Miți, calmă, pașnică, destinsă, ronțăia liniștită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu ele în camera lui, le deschidea „la sutiene“ și zăbovea îndelung cercetîndu-le. Oricum, în nici un caz nu le-ar fi adus la școală, d-apăi să se mai uite pe ele și în timpul orelor - lucru de neiertat ! Apoi, Dănuț era contrariat că Stroe le zicea „gagici“ unor femei în toată firea, ca mama sau ca tovarășea. Hotărît lucru, Stroe ăsta era un individ foarte dubios și se gîndea numai la prostii...) într-o zi, a venit un coleg și i-a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]