10,875 matches
-
și destul de aproape de adevăr, cine desfăcea un astfel de plic își lua o mulțime de precauții, ca să nu se "molipsească" nimeni de conținutul lor. Un astfel de plic aflîndu-sc pe masa lui Basarab Cantacuzino putea spune mai mult decît toată conversația lor. Cu o mișcare înceată, voit neglijentă, Basarab Cantacuzino scoase din anvelopa galbenă o foaie de hîrtie, o privi cîteva clipe cu un zîmbet șiret, în colțul gurii, făcu un "da, da" și schimbînd brusc tonul îl întrebă plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea spune cum a murit inspectorul principal al Serviciului, Leonard Bîlbîie. * Mihai Mihail, la nici trei ore de la vizita prințului Șerban Pangratty, era un om nou-născut. Reușise să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu mâinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gâtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerând conversația contelui cu Dumnezeu un motiv Întemeiat ca să uite, pentru moment, preceptele riguroase ale ritualului spaniol. La fel și preotul, se dădu Înapoi, Încordându‑și mâinile Împreunate a rugă; palmele Îi transpiraseră lăsând urme evidente pe coperțile albe ale breviarului: mătăniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
circulație și mașinilor parcate îi trec peste față. Masca unui trafic intens. Furgonete și camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini ghiduri de conversație, încuviințând și zâmbind la orice-ar fi spus în microfon conducând autocarul pe la intersecții, pe străzi, pe lângă casele vedetelor de cinema sau criminalilor supersângeroși, pe lângă apartamentele în care staruri rock muriseră de supradoză. Același tur în fiecare zi, aceeași mantră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dau o raită prin împrejurimi, doar ele două într-o plimbare lejeră. În fața lor pe stradă, anturajul unei statui în fustă mini se revarsă dintr-o limuzină, tipi zvelți având căști cu microfon între ureche și gură, fiecare purtând o conversație cu cineva de departe. În timp ce trec pe lângă ei, Inky se împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de culoare închisă. Asistente personale în haine negre făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Tulburată de frumusețea naturii, Luana își pierdu verva obișnuită și aproape că uită să vorbească. Era năucită de armonia culorilor, de importanța neașteptată care i se acorda. Băiatul se parfumase, se îmbrăcase cu grijă și se străduia să poarte o conversație cât mai interesantă, în ciuda emoțiilor pe care le încerca. Nu era un băiat frumos dar nici urât. Oferea Luanei o atenție atât de serioasă și-o privea așa de pierdut, încât fata roși. Plimbându-se cu picioarele afundate în frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
public relation și marketing îi stârni interesul. Întrebă cine-i fusese profesor și recunoscu în mentorul Luanei un bun profesionist. Calificativul excepțional pe care i-l dăduse îl consideră hotărâtor. Se ridică și înconjură biroul, îndepărtând bariera dintre ei, oferind conversației un caracter mai deschis, mai personal. În timp ce femeia răspundea întrebărilor lui, sună telefonul. Ce să fac? zise Bariu către ea. Luana nu înțelese la ce se referea. Se uită la el nedumerită. Mă refer la telefon. Să răspund? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atrage într-o discuție privitoare la istoria firmei. Voia să afle amănunte despre începuturile acestei afaceri ce se dovedise a fi rentabilă și de succes. Găsind în ea un tovarăș de suferință, Bariu fu bucuros să se adâncească într-o conversație care-l făcea să uite că, de fiecare dată la astfel de reuniuni, el se strecoară rătăcit și al nimănui printre perechile de dansatori. Povestea era simplă. Ideea s-a născut în mintea unui tânăr hotărât, încrezător, cu multă imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
difereau de la client la client. Doamna Noia nu era singura căreia îi displăcea acest personaj. La micile întâlniri din pauza de masă, apariția directorului de creație dizolva atmosfera relaxată și colegială creată de ceilalți, provocând o reacție inconștientă de apărare. Conversația rămânea suspendată în aer și numai după plecarea lui ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să fie asistenți universitari la Jakarta, dar nu existau probe care să sugereze că ar fi fost subvenționați În vreun fel mai sinistru decât cu burse de la Îngăduitoarea Ivy League. O dată sau de două ori, strecurase ca din Întâmplare În conversație prezența În Indonezia a Agenției centrale de spionaj, secret cunoscut de toată lumea, dar Întâmpinase doar priviri nedumerite, așa Încât renun țase. În orașul ăsta nu puteai să fii niciodată sigur de ce pretindea unul sau altul că ar fi, Însă lui Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
făcea plăcere să-și aducă aminte de vremea aceea, dar nu se putea stăpâni să și-o amintească. A zis doar da și Îhî de câteva ori, apoi a pus receptorul În furcă. Una peste alta, n-a fost o conversație prea lungă. Mick rămăsese Întins, iar ochii Îi ținea tot Închiși. Prea voluminos pentru modesta sofa asiatică, se aplecase ușor pe o parte și se rezema de perne Într-o poziție care părea extrem de inconfortabilă. — Te-ai silit să vorbești
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înainte să Înceapă nebunia aceea. Nu mai știa când Își spusese prima oară s-a terminat cu mine. De obicei ținea minte asemenea amănunte, clipele când i se Întâmpla ceva important. Fusese o vreme când putea să Își amintească o conversație Întreagă, timbrul și intonațiile glasului cuiva, felul În care pronunța fiecare vorbă. Felul În care i se spunea, aproape În șoaptă: N-am să te uit niciodată. A Închis ochii și a Încercat să Își aducă totul aminte. A Încercat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fost mai rapidă și mai plictisitoare decât Își imaginase. Cabina ei de la clasa a doua era simplă, strâmtă, dar nu și lipsită de confort. O Împărțea cu o femeie În vârstă care saluta politicos, dar nu se arăta dornică de conversație, lucru care Îi convenise de minune. Acolo a rămas mai tot timpul călătoriei, ținându-se la distanță de tinerii americani bogați, care o dezgustau Încă de pe atunci. Mișunau pe toate punțile, se strigau cu Însuflețire unii pe alții, Își dădeau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
funcționau normal, secrețiile biliare, hipofiza, adrenalina, care dintre ele? I se stingeau luminile din ochi, îi pălea purpurul buzelor, pielea nu-i mai era caldă? Firește, nu se întâmpla nimic deosebit în afara faptului că își pierduse curajul. Intervențiile ei în conversație nu se mai făceau fără poticneli de limbaj sau fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând cu sine încordarea creată de vehemența limbajului său, dezvelit de învelișul spumos, alunecos al diplomației, al tactului în conversație. Plecase și în urma lui liniștea părea apăsătoare. Derutată, Carmina înțepenise pe scaun, abia dacă mai îndrăznea să respire. De la biroul său masiv, profesorul domina imperturbabil încăperea. Nu-i prea plăceau persoanele care discutau cu el în contradictoriu, ba chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai des, se crease un gol ce nu se mai putea umple, în zadar se străduiau amândouă să ascundă realitatea. La plecare, în prag, Elena o întrebă dacă o iertase tatăl, avea vocea tremurată și la negarea mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din romanele pe care le-ai văzut la mine îmi sunt necesare la limba română, am bacalaureat, știi bine, nu te poți duce la facultate dacă nu iei bacalaureatul. Și apoi lectura mă destinde. Câteva zile Carmina prețui aceste scurte conversații cu tatăl său. Părea să fie un comentariu generalizat și fetei îi plăcea să-și expună fără greș argumentele, îl domina. Tatăl pleca în camera lui biruit, fără dubii, fata era extrem de lucidă, îl deruta. Pe urmă, puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o vârstă când orice sentiment este posibil, cu atât mai mult cu cât se știe că este capabilă și posedă atâtea zone neexplorate, numai bune de oferit celor interesați. Încurajările lor conțineau și destule malițiozități, deși Sidonia își alegea pentru conversații un anumit gen de oameni, triați după selecții riguroase, pe care ea îi credea în stare că pot depăși această hibă a vârstei ei reale, biologice, credea că acei bărbați s-au obișnuit cu ideea și că vor fi încântați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plicurile albastre pline de tipărituri și venin. Mult timp Carmina s-a gândit la vorbele lui Alexe, "mica lichea sictirită", a rememorat întregul dialog, de zeci de ori, e drept, Ovidiu fusese foarte distant și morocănos, nerăbdător să se încheie conversația, de altfel, de câteva zile simțea în el o iritare mocnită, poate era într-adevăr obosit după restanțele susținute. Dar nimic din vorbele lui Ovidiu nu-i îndreptățea pe soții Alexe să-l considere lichea sictirită de vreme ce aveau la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atacat cu multă înțelegere, fără să uite nici o clipă să-și mențină poziția demnă, de neatacat, altfel ar fi scăzut în ochii bărbatului și crezând-o la același nivel cu el ar fi dorit să contraatace. Carmina asista nepăsătoare la conversația vioaie, animată, susținută cu mult zel de Sidonia. Impresionat, tatăl își tot dregea glasul dar nu reușea să articuleze prea multe propoziții. Cât despre mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o vrea Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcere datele informaționale, seci, în miezul cărora nu exista pic de dramă. Așa cum își ținea plăcinta, Carmina putea să-i admire inelușul de aur cu o împletitură bombată. Și Ștefan purta pe deget un ghiul mare, pătrat, dar, prins de conversație, părea să fi uitat cu desăvârșire de scumpa povară ce-i înconjura degetul mijlociu. Carmina și-i imagină atunci, cum, odată ajunși acasă, își dezbracă hainele bune și le așază în șifonierul cu miros de levănțică, își scot inelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frați nu dovediseră aptitudini pentru literatură, toți fuseseră atrași de științele exacte, deși în casa lor era o adevărată istorie literară. Fana îi chemă la masă, se comporta nefiresc, vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
A urmat o tăcere, o cercetare de ambele părți, care i s-a părut Carminei că a durat cât un veac. În cele din urmă, discuția se urni și, mult timp după aceea, Carmina avu convingerea că soții Alexe acceptaseră conversația dintr-un simplu sentiment de milă. Probabil, consternarea și deruta erau așa de evidente pe fața ei încât voiseră să încerce s-o scoată din impas, un gest creștinesc la urma urmei. Așa cum le era firea, fără nici o parte introductivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]