1,070 matches
-
de doliu a fost, și mai este încă, acolo, în manuscris, unul alb - ca la chinezi. * La câteva săptămâni după moartea mamei, a sunat o prietenă a ei, una din puținele care mai rămăseseră în viață și cu care se conversa din când în când la telefon, în rusește. Nu știa. I-am spus: „Acum, eu cu cine o să mai vorbesc la telefon”, a întrebat retoric, cu o mare tristețe în glas, bătrâna doamnă, a cărei identitate și al cărei nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
văzut, că poate să ne vadă... * În metrou, întorcându-mă într-o după-amiază de la redacție (de la fosta, vechea redacție) observ, destul de aproape de mine, o tânără fată, elevă în clasa a X-a sau poate chiar a IX-a. E minunată! Conversează, de la o anumită distanță, cu o colegă de școală. Gesticulează. Nimic însă, în toată comportarea ei, nu e deplasat, cu atât mai puțin vulgar. Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
franceze. Femeia care-mi face curat în cameră are vocea guturală a negrilor, cu jazz-ul în sânge, cu mișcarea dansului în gest. A aflat deja de marea mea simpatie și generozitatea stârnită de plăcerea de a o vedea și conversa cu ea despre subiectele cele mai insolite, cum ar fi despre fructe: ananas, kiwi, mango! Despre răsăritul soarelui la Paris, despre lucirea specială a Turnului Eiffel în roșul amurgului. După o călătorie plăcută cu trenul, am ajuns la Beuvry. Surpriza
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi pretat "să mă bage în cerneală" în mod gratuit și nemotivat, cu atât mai mult cu cât nu aveam aparența și prestația unui "aparatcik" supus orbește regimului și lăsam impresia unei culturi și informații bine puse la punct, putând conversa cu ei pe orice temă. Însoțindu-i permanent, dispunând de condiții de transport, cazare și masă excelente, aveam timp berechet, după vizitele și discuțiile oficiale, să stăm de vorbă degajat, putând aborda și unele subiecte "tabu". De reținut că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din altă parte. Ca reprezentant al unei mari puteri, care întotdeauna are în problemele mondiale o poziție interesantă, când apărea ambasadorul chinez la vreo reuniune era imediat asaltat. Respectivul nu vorbea nici o limbă străină, sau așa arăta, deci nu puteai conversa cu el. Ca atare, când ambasadorul chinez nu dorea să spună nimic sosea la reuniunile protocolare singur, făcea act de prezență un sfert de oră, zâmbea în stânga și-n dreapta și dispărea. Când dorea să ne mai spună câte ceva, venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă. Mă specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi spusese cineva la plecarea din București, dar mă descurcăm. Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă la rândul său: "De ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o bombă... ne vom îmbogăți cu toții. Frate-meu ține deja la a doua sticlă cu cerneală". Și eu "țin" la a doua sticlă de cerneală, și eu mă voi îmbogăți, îmi spun. * La farmacie. Aștept să fiu întrebat, în timp ce farmacista conversează cu două fete "provocatoare". Au cumpărat niște tranchilizante, nu le-a cerut rețeta regulamentară, le cunoaște. "Aveți program... observă farmacista... până la patru dimineața, răspunde una din fete." Iau și eu niște pastile, anodine (dar mie îmi cere rețetă) Sunt fete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin scheme cazuistice. Personalitatea este altceva, dincolo de faptul semiologic. Personalitatea se exprimă și prin "povestire"; oricât de inadecvată pare această formulă, ea exprimă adevărata față a psihiatriei. Citesc unele constatări stupefiante, efectuate de clinicieni în moderne clinici contemporane: un medic conversează cu bolnavul șase minute în 24 de ore. Nimic nu este mai nociv decât astfel de criterii care respectă o ciudată interpretare birocratică și rigori strict economice în locul sintoniei (comunitatea și comunicarea cu omul bolnav, nu cu indexul statistic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai bun pictor scenograf al Teatrului Național din București. Emigrează în America. Ca elev, mediile la obiecte îl situează mereu pe primul loc pe școală, al treilea fiind micuțul Labiș din clasele inferioare. Foarte cultivat și bine educat, Dan Nemțanu conversa de la egal al egal cu profesorii, fără a depăși pragul unui respect pe care îl datora acestora ca elev. Nu el a fost totuși „plasticianul” școlii, ci „domnul” Podane, elev cu două clase în urma sa, care umplea laboratorul de biologie
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Sfântul Haralambie și căruia mama îi spunea „popa Pastramă”. Mă vizita o fetiță de aceeași vârstă dar mult mai isteață decât mine, care știa tot ce se petrece în mahala. Trecea strada de la casa de peste drum până pe trotuarul nostru, ca să conversăm printre ostrețele gardului. În timpul unui astfel de colocviu a trecut pe lângă ea o șătrăriță care a prins-o în brațe și a dat să fugă cu dânsa. Pe vremea aceea lăieții obișnuiau să fure copii. Fetița însă nu se lăsă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Adesea, în timpul anilor în care a funcționat casa de noviciat, don Calabria mergea la Roncà pentru a se întreține cu novicii. Spunea că merge cu bucurie în mijlocul lor pentru «a se reîncărca» trupește și sufletește. Aflându-se în mijlocul tinerilor novici conversează cu bucurie. Glumește, povestește anecdote din viața petrecută, intercalează proverbe populare, jocuri de cuvinte și replici umoristice. Novicii, pe ascuns, adnotează cuvintele și gesturile, pe care le treceau apoi într-un jurnal. Lectura acestor note este plăcută și revelează un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de „Abazia din Maguzzano“, să treacă la Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe». Contractul a fost semnat pe 19 septembrie. A fost o mănăstire foarte mult dorită de don Giovanni Calabria, care a vizitat-o de multe ori și a conversat acolo cu trapiștii. Acești călugări erau de origine franceză și, datorită dificultății de a se integra (nu de mult vestea războiului iminent), au decis să părăsească locul și să se retragă în Franța, la prima lor mănăstire din Aiguebelle. Abația
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
eu sunt martorul tuturor întâlnirilor avute cu acest preot sfânt». Don Calabria a avut continuu relații bune cu camilianii Casei San Giuliano din Verona. Mergea să-i spovedească pe tinerii aspiranți religioși și deseori se oprea la prânz la ei. Conversa afabil cu religioșii, mărturisindu-și intențiile și preocupările, simțindu-se complet în largul său. Se poate spune că în mijlocul lor respira aerul de familie. În chip deosebit, se simțea unit spiritual părintelui Berri, care se oferea frecvent să-l substituie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să atingi mîna acestei amabile văduve de neam mare, oricare ar fi fost relațiile de rudenie și prietenie pe care le-ai fi avut cu ea în viața de toate zilele. Dimpotrivă, împăratului, liber în mișcările sale, îi plăcea să converseze cu tinerele debutante cînd erau frumoase. Pentru acestea era o grea încercare, întrucît erau controlate cu ochi nemilos și gelozie de "clanul" celebrelor "Contessin" micile contese din aristocrația vieneză persoane tinere care puteau fi încîntătoare, luate separat, dar care, la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o oră. Oare de câte ori va primi hrană fiecare pui într-o oră ?” „Am cules 24 mure, apoi 53. Din ele am mâncat 65. La rest am adaugat 54, apoi am mâncat 42. Câte îmi mai trebuie până la 99 ? ” După ce au conversat mai mult timp, două pasarele s-au luat la ceartă. Oare de ce ? Dacă știi, scrie ! Corectează unde găsești greșeală ! Astăzi ne jucăm de-a școală, spune privighetoarea. -Bine, eu întreb iar tu răspunzi, hotărî mierla. -De acord. -Ce operație aritmetică
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
al internării lui Eminescu în stabilimentul doctorului Șuțu, povestește la fel: „...ne-am dus la Institutul de boli nervoase din strada Plantelor, unde Eminescu avea camera lui.(...) Era liniștit și vorbea rezonabil.(...) A început să zâmbească, și pe urmă a conversat despre diferite lucruri, întrebând despre toți colegii din redacție. Nouă, firește, ne-a părut foarte bine văzându-l așa de calm și ne gândeam că de ce mai stă la Institut. După vreo zece minute, însă, ne-am schimbat ideea. (...)Din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Această carte reprezintă o combinare a două cursuri menite să umple acest gol și să formeze deprinderi de conversație la oricine, într-un mod simplu și accesibil, în Statele Unite ale Americii, Alan Garner și-a elaborat cursul Să învățăm să conversăm! - Pregătire în vederea unei mai depline reușite sociale, formând o întreagă rețea de instructori calificați, care, la rândul lor, învață azi zeci de mii de alte persoane. În Australa, Allan Pease și-a dezvoltat cursul Tehnici si strategii pentru întâlnirile directe
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
nu va reuși să facă din nimeni un schior mai înzestrat și nici parcurgerea unei cărți despre culturism nu va ameliora tonusul nostru muscular, nici simpla lectură a acestor pagini nu va aduce mari transformări în deprinderea noastră de a conversa. Va trebui să le citim și să revenim asupra lor cu tenacitate și să ne antrenăm cu stăruință și hotărâre. Vă sugerăm să nu citiți mai mult de un capitol o dată și să începeți să aplicați fiecare deprindere, îndată ce ați
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
suna întrebarea deschisă a Melissei. Aceasta a dus la o discuție despre faptul dacă a învăța o limbă străină îi ajută pe elevi să înțeleagă mai bine alte. popoare. Și-au împărtășit propriile experiențe și s-au distrat, încercând să converseze în franceza ruginită învățată cândva la școală. Până la urmă, după ce au vorbit despre toate, Bob i-a dat Melissei un pupic și i-a șoptit "Ah, Madame, ești magnifique!" Nu-i așa că a fost o experiență încununată de succes? Să
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cărora ne focalizăm atenția. Iar ce anume va fi captat este mult influențat de factori cum sunt: așteptările noastre, nevoile, credințele, interesele, atitudinile, experiențele și cunoștințele noastre. După cum afirmă F. Sathre, R. Olson și C. Whitney, autorii cărții intitulate "Să conversăm": "Se zice că auzim jumătate din ceea ce se spune, ascultăm cu atenție jumătate din ce am auzit și ne amintim jumătate din ce am ascultat". Cu alte cuvinte, avem tendința să auzim ceea ce vrem să auzim și să vedem ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Numai o dată, mineralizat, / voi atârna de stea, balast ciudat, / și ochii se vor auri pe rând / de colbul stelei ruptă din pământ...” (Numai o dată). Discursivitatea și tonul colocvial din prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită de sentimentalism: „De unde vii? / în curând mă veți întreba. / De unde vii, de te
ŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
stat din ’57, de când am intrat, până În ’59... Ați Întâlnit personalități, oameni mai deosebiți la Gherla? Păi, În cameră am fost cu foști profesori, niște oameni deosebiți... Profesorul de filozofie Alexandrescu, și Antohi, care era de istorie. No, cu ei conversam, da’ am fost În cameră v’o 40... Într-o cameră mică, spre curte. Dumneavoastră ați prins revolta frontieriștilor? Da. Când o fost rebeliunea cu frontieriștii..., o fost așa. Frontieriștii o avut o cameră de 150 de persoane și nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dumitale e mai bună decît a doua carte a lui Bălăiță”. Nu mă amestec în vorbă, dar asta înseamnă să compari mere cu pere: a doua carte a lui P.C., Firesc, e un roman, a doua carte a lui Bălăiță, Conversînd despre Ionescu era o culegere de nuvele! După ce Cimpoeșu pleacă, Sp. devine mai nuanțat. „E - îmi spune - un scriitor, dar nu-i o conștiință cristalizată”. Și-atunci, ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Întâlnirea noastră de la Budapesta, dar și la un text al meu În revista berlineză Sinn und Form, prilej pentru expeditor de a reaminti limba maternă, despre care vorbise și textul meu. „Firește, Îmi amintesc cum ne-am plimbat și conversat pe Bulevardul Muzeului și apoi la cină, În restaurantul cu același nume”, scria Imre, În engleză. „Dar eu nu vorbesc, de fapt, engleza - pot deci să continuu În germană?”, Întreba, apoi, scrisoarea, În germană. „Narațiunea dumitale În Sinn und Form
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Steinberg?” a Întrebat artistul. „Da”, i s-a răspuns. „Dumneata ești chiar adevăratul Saul Steinberg?”, a insistat agresorul, subliniind, firește, cuvântul suspect. „Nu”, a răspuns, liniștit, bietul cetățean. „Ești sigur?”, a plusat, malițios, În Încheiere, adevăratul Saul Steinberg, amuzat să converseze cu masca. Nu sunt puține măștile create de Saul Steinberg, Înfățișând chipul său. Una o Întâlnim chiar În numărul din New Yorker care Îi anunța decesul, imprimată pe o mănușă În spatele căreia, cu mâna ridicată, Saul Își ascunde fața, sperând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]