1,116 matches
-
Sakamoto, n-am făcut nici o călătorie pe munte. Așadar, m-am gândit că azi ar fi o ocazie foarte bună să vizitez locurile. Ei bine, Genemon, ia-o înainte. Dând pinteni calului, Mitsuharu își continuă drumul pe lângă Mitsuhide, începând să converseze ca și cum s-ar fi temut ca Mitsuhide să nu se plictisească. Discută despre plantele și florile pe care le vedeau de-a lungul drumului, explica obiceiurile diverselor păsări, pe care le recunoștea după glas, și se purta cu solicitudinea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui Nagato să-și cheme fiul înăuntru. — Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu musafirii noștri din Hakata, spuse el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nobunaga încă îi mai era foarte foame. Devoră felurile de mâncare puse în fața lui, bău vin - care părea să fi fost preparat din rubine topite - și, din când în când, lua câte o prăjitură europeană de pe un platou bine garnisit, conversând neîntrerupt. — Aș dori să fac o excursie prin ținuturile de la miazăzi, cu dumneata și Sotan drept călăuze. Cu siguranță, ați călătorit de mai multe ori prin acele locuri. — Mă gândesc la asta tot timpul, dar n-am putut merge, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fără să umble aproape deloc și rugându-se, cu evlavie, pentru victoria copilului ei. Oricât de haotică devenea lumea, credea cu desăvârșire, că fiul căruia îi dăduse naștere n-avea să se abată de la Marea Cale. Chiar și acum, când conversa cu Nene, încă îi mai revenea vechiul obicei de a-l numi pe Hideyoshi „băiatul ăsta“. „De s-ar întoarce învingător, fie și de-o fi în schimbul acestui trup bătrân.“ Aceasta era singura ei rugăciune, repetată cât era ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
faptul că dușmănia lor se bazase, în întregime, pe propria lui suspiciune și timiditate. Așadar, Katsuie își reconsideră poziția. — Acum, când marele nostru senior nu mai e, Hideyoshi va fi omul căruia trebuie să-i acordăm încrederea. În noaptea aceea, conversă cordial cu Hidekatsu. A doua zi, traversă Fuwa împreună cu tânărul și intră în Nagahama, rămânând cu aceleași calde impresii. În Nagahama, însă, după ce vasalii săi superiori îl însoțiră pe Hidekatsu până la poarta castelului, fu iarăși zguduit, când află că Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le, de astă dată, propriilor lui vasali. Începeți imediat să construiți fortificații pe Muntele Komaki. De cum dădu ordinul, porni la trap, pe lângă Nobuo, conversând amiabil cu el până ajunseră înapoi la Kiyosu. Pe atunci, toată lumea credea că Hideyoshi se afla în Castelul Osaka, dar acesta venise în Castelul Sakamoto în ziua a treisprezecea din Luna a Treia, ziua când Ieyasu stătea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
obișnuia ca Nene să le dea atenție unor asemenea oameni și vasalilor lor, precum și tuturor subordonaților ei. Mai ales după acea zi, se bucura să le mulțumească pentru serviciile lor și să-i vadă schimbând veseli cești cu sake și conversând cu spectatorii. Hideyoshi stătuse așezat singur, de la bun început, și, de vreme ce nimeni nu părea să-l ia în seamă, părea cam ursuz. — Nene, cred că n-ar fi nici o problemă dacă beau și eu o ceașcă. — Crezi că e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înspăimânta. Nu se vedea cum i-ar sta în haina acestei posturi. * Timpul însă nu s-a subordonat acestor crezuri mărturisite în șoapta intimității, în clipe de mare taină. Tot întâlnindu-se cu diverse prilejuri, cei doi își îngăduiau să converseze câteva minute, timp în care reușeau să schimbe amabilități, fără a se angaja în detalieri. Un la revedere, urmat de un zâmbet abia perceptibil, putea să sugereze că dialogul nu era încheiat. Se nimeri ca într-o dimineață, pe când Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
toate părțile. Din partea noastră, Alpii ne-au apărut ca o panoramă albă-strălucitoare. I-am privit cu nesaț. Marco, lângă mine, mi-a spus numele fiecărui vârf mai proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit, singur pe toată latura din spre oraș
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare. Zaleucos spuse: — Cine a construit casa asta i-a poruncit unui pictor să reproducă statuia pe care Lysippus o turnase în bronz după subiect: acesta e Socrates așteptându-și moartea, conversând cu discipolii săi după ce a băut otrava. Iar când fu întrebat cum de știa despre fresca aceea, aflată într-o casă particulară dintr-un oraș atât de îndepărtat, răspunse că-i povestiseră despre ea niște călători. Apoi corăbiile coborâră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unei echipe de fotbal adorate din zilele noastre. Împăratul își făcu apariția la intrarea aglomeratei tribune imperiale. Cobora încet, într-un fel foarte diferit de întunecata și rigida oficialitate a lui Tiberius, trecea de la un grup la altul, salutând și conversând cu acea spontaneitate care îi surprindea pe vizitatori. Pe când cobora, privirea i se opri pe malul opus al fluviului, pe colina Vaticanus, unde se ridica reședința care îi aparținuse mamei sale. Acea imagine îl afectă fizic, asemenea unei săgeți trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sintaxă bizară. Apoi, dintr-odată, vorbirea devenea din ce în ce mai fluentă, repezită, gângăvită, bâlbâită și precipitată. Cu fiecare interviu se mai adăuga câte un nou idiom patrimoniului lingvistic maimuțesc. Concluzia unei comisii de specialiști a fost că Maimuța Makonde este capabilă să converseze în absolut orice limbă, doar dacă ea este limba maternă a interlocutorului sau măcar învățată de acesta în fragedă pruncie. Dacă încercai să-i vorbești maimuței într-o limbă în care nu te exprimai natural, adică nu gândeai în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de lup, dar nu ai tu oasele alea care să reziste. Hai, încă doi-trei pași, fă-o pentru mama, flămîngiosule! Căpriorul privea scena și nu înțelegea nimic. Ce să înțelegi? Un lup și-un pui de căprioară, unul lîngă celălalt, conversînd în bună înțelegere! Uite, dacă vrei, pot să-ți cînt un cîntec frumos; poți să plîngi sau poți să cînți și tu; trebuie doar să-mi promiți că te ridici în picioare și plecăm de aici. Încetul cu încetul, căpriorul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Salut, Lulu! Ce mai faci? Ai o bluză foarte drăguță. Lulu a apăsat butonul de parter și a continuat să privească drept înainte. — Claire, a pronunțat ea rar și pe un ton scăzut. și asta a fost tot. N-am conversat prietenește pe drumul până la parter - Lulu nu mi-a spus nici măcar bună! Nu mi-a rostit decât numele. Nici un alt sunet nu s-a auzit ieșind dintre buzele ei perfect rujate. S-o lăsăm baltă. De ce m-oi mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o experiență mai Îndelungată la serviciul de cadre al partidului. „Bosnia” era un cartier liniștit, plin de verdeață, cu cinematograf și biserică la doi pași de cimitirul Bunavestire. Oamenii se cunoșteau Între ei și se salutau În câteva limbi, dar conversau mai mult În română. Tăiau miei la Paști, porci la Crăciun și aveau Îndoieli serioase În privința Vieții-de-apoi chiar dacă, duminica, biserica abia Îi putea primi pe toți, după un orar afișat la intrare: ortodocșii 9-10, greco-catolicii 10-11, catolicii 11-12. Transportul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cei care nu lipsesc niciodată de la biserică și știu toate rugăciunile și Îl pomenesc pe Dumnezeu mereu, nu ca el, doar la ananghie. Timp să se schimbe prea mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
onoarea lui la Greenwich, la care Îl invită pe Du Maurier, Împreună cu Edmund Gosse și alții. Du Maurier se simți flatat că fusese inclus În această distinsă adunare literară, În timp ce Henry era mulțumit să aibă măcar un oaspete capabil să converseze fluent În franțuzește (deși era translatorul oficial al Comisiei de Comerț, Edmund Gosse vorbea Îngrozitor franceza). Seara decurse excepțional, În parte, fără Îndoială, fiindcă era o Întâlnire privată, doar Între bărbați. Cu câteva zile Înainte, Henry luase prânzul Împreună cu Maupassant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru membrii mai tineri ai familiei Du Maurier. Plimbările de duminica după-amiaza deveniră niște excursii mai calme, mature, la care participau de obicei Henry, Du Maurier, Jusserand și, cu două capete mai Înalt decât ei trei, Charles Millar. Mergeau și conversau doi câte doi, Henry cu Du Maurier și Charles cu Jusserand la dus, până la catarg sau până În dreptul lui Spaniards Road, după care, la Întors, Du Maurier și ginerele său schimbau locurile. Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ca să facă mișcare, mergea pe jos și Într-o zi o reîntâlni pe micuța Agatha, Însoțită de bonă și trăgând după ea, În lesă, un cățel pe care tocmai Îl primise la Împlinirea vârstei de cinci ani. Se opri și conversă un timp despre Îngrijirea acordată câinilor, pentru a demonstra că nu purta nici un fel de ranchiună pentru accident. Îi era dor de Tosca, rămasă În grija familiei Smith, și se simțea puțin vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mă gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se întoarce din vest la Kiev. Dar, cum mai rămâne în Iași, petrecem împreună în șampanie și ținută de seară nopți și zile de neuitat. In alta odine de idei o data intru îmbătată de alcool și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dăți la gură sau la fund. I-a cumpărat un costum, l-a lansat în societate, și-a dedicat după-amieze pentru a-l dezobișnui de mania aceea neplăcută de a-și izbi, ca indienii, buzele țuguiate, cu podul palmei, în vreme ce conversa. L-a pus în legătură cu SIGLA și i-a pețit o soție. Cocondy habar n-avea cu ce fel de persoană avea să-și împartă, de atunci, micul și marele dejun. Dar nici nu l-a mirosit pe Urban, neîngrijorîndu- se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rari... Ne istorisea cu emoție fiecare fleac despre tine și, dacă îți mai amintești, într-un decembrie... - 21 decembrie 1974... - Exact, era în preajma Crăciunului. Te-a și adus în vizită la mine acasă. Aici. Nu te cunoaștem. Am stat, am conversat, cuiva priceput săreai în ochi că posezi ceva neobișnuit... În rest, am aflat că-ți plac dulciurile, dar că nu te prăpădești cu iubirea pentru plutonieri. Îți aplicase o corecție corporală unul, fiindcă, tocmai în a patra zi de școală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai copios pe socoteala ei... observi că melodrama și-a și luat tălpășița. Restul serii de 21 aprilie 1988 se constitui într-un rezumat al celor mai dulci, învechite, înduioșătoare și parfumate lucruri de care auzise, în viața sa, Pinky. Conversară despre copleșitoarea superioritate a tehnicilor de propulsie, dezvăluite în demonstrațiile de balet prezentate de trupa lui Diaghilev, față de salturile neajutorate, viermănoase, 267 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI care, înainte de a face scandal, nimeni nu auzise și nici nu prea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul cu scara să se apropie de un alt tip bizar, care înainta sub povara unui coteț de porumbei, iar, din spatele lor, noi să-i auzim conversând cum că Raicopol le furase inimile, vîrîndu-și-le în buzunarul cel mic. Și că măgarul (le era evident totuși că era un măgar) avea calitatea 304 DANIEL BĂNULESCU O chema Maria Nicolici. Mână în mână cu Miliția din cartier. Ocupîndu-se cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alergică la ceva. Toate chestiile astea le-am lăsat în seama lui Caitlin. —O să înveți curând, l-a asigurat Susan. În fond, copiii sunt niște ființe foarte simple. Până la urmă, ea fusese cea care chemase la interviu mai multe dădace, conversând cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]