4,062 matches
-
aceste experiențe, în săptămîna sfîntă din 387, Augustin a fost botezat împreună cu fiul său Adeodatus și cu prietenii ce veniseră cu el din Africa, Alipius și Evodius, acesta din urmă ajuns deja funcționar imperial. Botezul, care conferea o formă oficială „convertirii” care îl chinuise în anii precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filozof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și la profesia de retor, pe care o considera prea păgînă nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și (mai cu seamă) pentru că a ține în continuare cursuri ar fi însemnat să rămînă legat de ceva care era străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără ea nu este posibil să te ridici pînă la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sfîrșit, probleme morale. Acum trebuie amintite și cele două cărți cuprinzînd Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie pe scaunul episcopal din Milano, și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai tîrziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la Rom. 7, 7-25 și la problema liberului arbitru. în această epocă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lucru!”, atît de frecvent repetată încît capătă o puternică semnificație; opera nu poate fi însă considerată un dialog cum sînt cele din perioada de la Cassiciacum. E greu de încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se desfășoară într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; deși aceste Confesiuni sînt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perioada de la Cassiciacum. E greu de încadrat într-un gen literar precis. Este în același timp povestea unei convertiri și o biografie, dar se desfășoară într-un mod cu totul diferit față de biografiile creștine care începeau de obicei cu momentul convertirii; deși aceste Confesiuni sînt o autobiografie, și antecedente îndepărtate putem găsi în Către Donatus de Ciprian, unde scriitorul vorbea despre criza interioară care îl determinase să se convertească la creștinism, ele nu sînt o apărare și un elogiu al autorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică din cercurile creștine din Milano, profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii, care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus, care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgîn Marius Victorinus; întîlnirea cu Ponticianus, care, la rîndul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștinism, în forma sa neoplatonică din cercurile creștine din Milano, profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii, care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus, care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgîn Marius Victorinus; întîlnirea cu Ponticianus, care, la rîndul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treveri; în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a sta alături de el și care între timp, mînată de devoțiune, căutase în preajma lui Ambrozie un sprijin pentru o religiozitate sinceră, dar poate puțin cam îngustă, devine din nou o figură centrală pentru Augustin și îl însoțește în perioada dintre convertire și botez, fiind alături de el și în timpul călătoriei de întoarcere și mai ales în timpul faimoasei viziuni de la Ostia, cînd trăiește împreună cu el extazul - de tip creștin și neoplatonic în același timp - despre care povestește în cartea a noua. Cu extazul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
neoplatonic în același timp - despre care povestește în cartea a noua. Cu extazul de la Ostia și cu neașteptata moarte a Monicăi se termină narațiunea propriu-zisă, deoarece scriitorul a atins de-acum punctul cel mai înalt al vieții sale, iar după convertire nimic nu mai este important pentru un creștin. Din acest moment, Augustin nu mai trebuie să povestească, ci să se întrebe dacă e un adevărat creștin, și să răspundă indirect criticilor referitoare la viața sa în sînul Bisericii (aflăm, de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt interesante atît pentru posibilitatea de a reconstitui în mod credibil un eveniment sau altul, cît, mai cu seamă, pentru clarificarea evoluției spirituale a lui Augustin, rămîne totuși un punct fundamental în discuție, și anume dacă a avut loc o convertire la creștinism sau, mai degrabă, la neoplatonism: dialogurile scrise la Cassiciacum, așa cum am văzut, ar fi mai degrabă operele unui neoplatonic decît ale unui creștin, iar neoplatonismul ar fi prezent și după botezul din 387, cel puțin în toate operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci împotriva răului care există în sufletul său, adică împotriva ereziei; a nu o lua în seamă ar fi o neglijență de neiertat. Lupta lui Augustin a fost dusă pînă la capăt cu succes, dar victoria n-a fost definitivă: convertirile forțate realizate prin mijloace polițienești nu au dus la încetarea ostilității față de catolici, și donatiștii au continuat să existe în Africa și sub dominația ulterioară a vandalilor, pentru a întîmpina apoi cu entuziasm invazia arabă. Bibliografie. Ediții: CSEL 51, 1908
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoaște pe Pelagius, fiindcă pelagianismul era, în esență, negarea experienței personale a lui Augustin: după cum am arătat, Pelagius susținea că harul intervine nu înainte de păcat, pentru a-l preveni, ci abia după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertire înțelesese legea lui Dumnezeu, dar nu putuse s-o ducă la îndeplinire; esențial este fragmentul din Confesiuni VII, 21, 27, unde scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „[Eu] nu fac binele pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deja monah. Prin urmare, nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian de Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului, pe care acum îl cunoaștem. Opera a fost scrisă în jurul anului 430. Motivele spirituale din operele lui Eucheriu sînt în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. în schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul Valerian (care va deveni apoi Valerian de Cimiez): convertirea trebuie înțeleasă în sensul cel mai profund al termenului, pe care acum îl cunoaștem. Opera a fost scrisă în jurul anului 430. Motivele spirituale din operele lui Eucheriu sînt în esență aceleași. Ascetul trăiește retras și tăcut în așteptarea sfîrșitului, adoptînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se prăbușea și civilizația romană din care și el făcea parte. însă nu aceasta trebuie să fie interpretarea operei lui Salvian. El gîndește ca un teolog și ca un profet, nu ca un istoric sau ca un politician. Observă cum convertirea la creștinism dorită de legile statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor, care au rămas în esență tot păgîne. Nu numai barbarii nu sînt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcuse distincție între cetatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceasta trebuie să fie interpretarea operei lui Salvian. El gîndește ca un teolog și ca un profet, nu ca un istoric sau ca un politician. Observă cum convertirea la creștinism dorită de legile statului nu a produs și o adevărată convertire a sufletelor, care au rămas în esență tot păgîne. Nu numai barbarii nu sînt creștini, ci și creștinii aparenți, adică majoritatea. Și Augustin făcuse distincție între cetatea omului și cetatea lui Dumnezeu și combătuse păgînismul, care era simbolul și structura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cit. 10. Alți literați din Gallia: Evagrie, Ghenadie, Iulian Pomerius O operă a lui Evagrie foarte răspîndită în Gallia este o scriere cu caracter polemic ce nu conține idei foarte noi (și concluzia este previzibilă: creștinul iese învingător și determină convertirea evreului), intitulată Dispută despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al V-lea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de care nenorocirile din prezent ar trebui să-l apropie tot mai mult pe creștin: de aceea, întregul poem este înțesat de motive moralizatoare și didactice care îndeamnă - cum se întîmplă în general cu toate poemele poeților galici - la deplina convertire. Pacea și prosperitatea de odinioară sînt departe; acum, oamenii trebuie să ducă o viață mai curată; lumea a îmbătrînit și devastările barbarilor arată că sfîrșitul ei e aproape. Folosirea modelelor clasice e foarte limitată; par cîteva reminiscențe din Prudentius. întîlnim
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care dă dovadă scriitorul contrastează cu stilul poeziei creștine a epocii; modelele poetului sînt Claudianus, Stațiu și Vergiliu. Dar, și în cazul lui Sidonius, datoria de a se dedica, o dată numit episcop, păstoririi poporului creștin a produs un fel de convertire. El a considerat poezia pe care o cultivase pînă în acel moment ca fiind nepotrivită, dacă nu pentru un creștin, cu siguranță pentru un om al Bisericii (așa cum spune în epistola în versuri IX, 16, 55: „...pentru ca faima poetului să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biografia lui, accentuat encomiastică, atribuită lui Ferrando din Cartagina (cf. PL 65, 119), aflăm (dacă e adevărat) că vorbea curent grecește și că se dedicase studiului lui Homer. După o carieră în administrația statului, la maturitate trăiește și el o „convertire”, dacă e să-l credem pe biograful său: în urma lecturii unei omilii a lui Augustin dedicate Psalmului 36, a hotărît să se dedice vieții monastice. însă, cum persecuțiile regelui Trasamundus (496-523) l-au constrîns să fugă din mănăstirea sa, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deloc) s-a apropiat și Boetius, îmbogățind-o cu contribuția sa personală; în al doilea rînd, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului, și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sînt multe elemente specifice credinței creștine). în sfîrșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-o cu contribuția sa personală; în al doilea rînd, el a abordat-o ca un laic, cu forma mentis a laicului, și nu a omului Bisericii, cum ar fi putut fi Augustin după convertire (însă în Dialogurile lui Augustin dinainte de convertire, așa cum am spus deja, nu sînt multe elemente specifice credinței creștine). în sfîrșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filozofice, care nu fuseseră expuse în operele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
permanent în conflict cu Gundobald, regele acestora, și a reușit să-l convertească la catolicism pe urmașul la tron, Sigismund, menținînd tot timpul strînse raporturi cu papa. A condus un sinod local organizat în Gallia care, în 517, a consfințit convertirea burgunzilor. A murit la puțin timp după aceea, în 518. a) Epistolarul Așa cum era obiceiul în epoca precedentă, Avitus s-a dedicat genului epistolar și a scris 86 de scrisori pe care le-a trimis unor personaje ilustre din Gallia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
culturii medievale. Literații din regatul romano-vizigot sînt preocupați în secolul al VI-lea mai ales de religie și morală, spre deosebire de ceea ce s-a putut constata în Africa sau Italia. în cercurile hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atît a vizigoților, cît și a populațiilor păgîne existente încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hispano-creștine era resimțită ca o urgență de prim ordin convertirea la catolicism atît a vizigoților, cît și a populațiilor păgîne existente încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întîmplat cînd regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, avînd în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]