2,909 matches
-
mai jos în această carte) -, să-l stăpânească feciorii noștri, Drăghici, Șerban, Costandin, Mihai, Mateiu și Iordache; ei toți să fie frați pre moșii și pre țigani, atât pre ale mele moșteniri, cât și pre ale mumei lor...” O îndelungată conviețuire (ca în cazul prezentat mai sus) ori un devotament de condiție excepțională arătat de soție („că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili și la vréme de boală și de moarte, ea m-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector (căruia i-a vegheat ultimele clipe), bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, Ștefana Mihailovna că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și niște drepturi de legitimare, căci își iscălea în latinește (logofeții defunctului Voievod își făceau încă datoria), ca „relicta vidua ac principissa” „Celsissimi Mold. Princips” (deși recunoștea că „non sit per leges legitima uxor”), scrisorile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Matei Basarab. în „literatura” scrisă despre el - bineînțeles, în cea favorabilă lui -, mavele postelnic Constantin Cantacuzino („stari [bătrânul] postelnicul”) apare ca un personaj omogenizator și ordonator. Prin înțelepciune politică, el instaurează în jur („jurul” fiind țara) momente de fericită conviețuire, stabilitate - condiție a tuturor binefacerilor și a prosperității -, o preceptistică a înțelegerii și a armoniei, acea „stare de liniște” coincidentă cu ordinea. Operă grandioasă - înțelegem - sprijinită - de Voievozi binevoitori, carotată de Domni ostili, întreruptă de replieri și de refugii, articulată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1799, un boier din Urlați, vistierul Neagu Drăgulinescu, s-a năpustit (rezum povestea după Constanța Ghițulescu, în șalvari și cu ișlic, pp. 298-303) asupra ginerelui său, Dumitrache Georgică, și l-a dat în judecată, fiindcă, după cinci ani de conviețuire cu fiica lui Drăgulinescu, acesta nu renunțase la relația cu slujnica Tudora, așa cum făgăduise (avându-l chezaș pe fratele său Geanache). Legătura lui Dumitrache cu Tudora (cunoscută lui Geanache, frate al lui Dumitrache și susținător fervent al căsătoriei) începuse înainte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de gândire și idealuri diferite. Între ei nu există nici un fel de punte care să-i pună de acord. Cei doi gândesc și acționează Întotdeauna divergent, depărtându-se mereu, și rapid, unul de celălalt. Dezacordul duce la tensiuni, la conflicte. Conviețuirea, „a-fi-Împreună”, este imposibilă. Persoanele respective vor sfârși prin a se despărți, a se separa una de cealaltă. Separarea, despărțirea, va lăsa „urme nevrotice” În fiecare dintre ele, dar ea nu duce la stingerea conflictului. Cei doi se vor despărți, dar
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Conștient de necesitatea solidarității naționale, lansează lozinca „Pentru toți românii, soarele la București răsare”. Animat de principiile filosofiei pozitiviste și ale moralei tolerante a lui Confucius - pe care o cunoscuse prin intermediul lui Schopenhauer -, s-a opus șovinismului, fiind adept al conviețuirii pașnice a naționalităților. Considera că în Transilvania românii nu sunt asupriți de poporul maghiar, ci de nobilimea maghiară (Rase ori clase?, 1893). Junimist se arată S. în cea mai mare parte a opiniilor sale despre literatură și artă, expuse cu
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
lui Eliade În decorul exotic și atrăgător pe care, treptat, Îl absoarbe. Din ambele case, oarecum Înșelând Încrederea care Îi fusese acordată, naratorul-Eliade este respins. Cel puțin Încă o dată Eliade căutase să se aproprie de ceea ce a numit tocmai „«misterul» conviețuirii În casa lui Dasgupta”: În Lumina ce se stinge, pe care o declarase o apărare Împotriva lui Însuși, și Într-o Însemnare de jurnal din 19601. Iar dacă Zerlendi Îi interzice (cum spune Eliade În 1978!) regăsirea acestei case, el
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
estetice ale prozatorului și despre capacitatea lui de reflecție. Reiese limpede, la lectură, că realismul lui psihologic se bizuie pe valorile clasice ale omului. Familia, prietenia, iubirea, relațiile dintre părinți și copii, morala comunitară, respectarea rosturilor și a regulilor de conviețuire - sunt lucruri esențiale pentru el. Nu îi plac oamenii „nesăbuiți”, ființele întunecate, naturile abjecte, și, într-un articol celebru din 1968, a făcut un portret memorabil al „spiritului primar agresiv”, manifestat în toate compartimentele vieții sociale. Tânăr, propune patru modele
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
intensitate pentru a atenua trăirea stresantă a tratamentului și a implicațiilor acestuia, dar să nu mobilizeze toate resursele energetice ale bolnavului și să falsifice întru totul realitatea. Acceptarea situației de bolnav înseamnă adaptarea la un nou stil de viață și conviețuirea cu propria boală. Este necesară încurajarea exprimării reacțiilor psihologice normale pentru o pierdere ca o premisă a evoluției spre stadiul de acceptare a propriei suferințe. Pacienții sunt conștienți că trebuie să se ajusteze unei noi vieți sub amprenta stresului psihologic
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
cauză - crede el - a exilului la Pontul Euxin, dar este departe de a face mare caz de lucrul acesta. Antichitatea pătrunde în aria culturală românească după ce fusese „implicată” cu creștinismul. Asimilarea de tip nonconflictual pe care circumstanțele o asigură lămurește conviețuirea în cultura noastră a elementelor laice cu cele religioase, sprijinite de o tradiție încă puternică. Se poate înțelege astfel de ce Udriște Năsturel, cărturar cu vădite simpatii pentru Contrareformă (a tălmăcit din latină și slavonă scrierea religioasă de mare faimă De
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
exercită cea mai mare influență asupra copilului, iar scopul acțiunilor lor trebuie să fie unitar. Familia, prin condițiile oferite, prin înțelegerea corectă a manifestărilor copiilor, prin contribuția în lărgirea orizontului profesional al acestora și prin oferirea unor modele pozitive de conviețuire socială contribuie la pășirea corectă a tânărului în viață. Familia poate stimula elevul, îl poate mobiliza în acțiuni legate de un anumit domeniu de activitate față de care manifestă aderență și pentru care prezintă mai multă garanție, în valorificarea capacităților proprii
FAMILIA ŞI ŞCOALA FACTORI DETERMINANŢI ÎN FORMAREA COPILULUI PENTRU VIAŢĂ. In: Arta de a fi părinte by Mariana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1408]
-
inițiată de părinți în concordanță cu părerea lor despre supunere și autoritate, despre dependența sau autonomia pe care sunt dispuși să o acorde copilului lor. Rezultatul disciplinării se va traduce mai târziu, în însușirea unor principii etice sau morale pentru conviețuirea în societate. Disciplinarea copilului presupune ca acesta să dobândească un set de aptitudini și comportamente care să-i permită să se adapteze la diferitele situații și să se încadreze în regulile societății în care va trăi. Eficiența disciplinării depinde de
EDUCAŢIA ÎN FAMILIE – FACTOR AL DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Dana Smerea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1399]
-
nesupravegheat și la cheremul propriilor sale dorințe și tendințe, copilul dezvoltă o personalitate instabilă, capricioasă, egoistă, revendicativă, incapabilă de a suporta o tensiune emotivă, de a găsi satisfacții în activități care implică depășirea unor obstacole, de a respecta normele de conviețuire socială, socotind că trebuie să aibă numai drepturi, nu și îndatoriri. Imaturitatea afectivă și morală se exprimă printr o serie de însușiri și trăsături deficitare care se manifestă în conduită prin tulburări de comportament specifice: agresiuni, minciuni, fugă, furt. Ignorate
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
trebuie să încetinească ritmul vieții cotidiene, acordând mai multă importanță educație investită în urmașii acestora. Înainte de toate un părinte este un model, familia în sine este un model și un mod de viață care-l inițiază pe viitorul adult în conviețuirea socială. Indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, statutul de parteneri ai părinților în educația copiilor, determină rezultate care pot contribui la performanța elevilor, o mai bună frecventare a școlii, reducerea ratei de abandon școlar și scăderea fenomenului delicvenței
INIŢIERE ÎN ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
educative, de intransigența activă, practică unitară a tuturor. Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional: introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți; creează copilului posibilitatea de a se compara cu cei de vârsta lui; îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învață să devină partener, să joace unele roluri sociale; îl obișnuiește pe copil cu programul orar, cu
FAMILIA ŞI ŞCOALA PARTENERI EGALI ÎN EDUCAŢIE. In: Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
ei înșiși. Investigațiile întreprinse pe plan mondial cu privire la impactul educației asupra dezvoltării sociale vin să ne arate că este esențial ca ideea de formare a omului să se inspire dintr-o filosofie a pregătirii acestuia pentru viață completă în raport cu exigențele conviețuirii moderne sau să constate că astfel se plasează în afara realității.
FAMILIA, PRIM FACTOR AL EDUCAŢIEI COPILULUI. In: Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
multe ori, chiar sacrificiu. în cadrul vieții familiale, copilul are prilejul să observe diferite fapte, obiceiuri, deprinderi ale părinților și ale celorlalți membri ai familiei. Astfel, poate observa aspecte ale profesiei părinților, atitudinea lor față de muncă, respectarea principiilor și normelor de conviețuire socială, responsabilitatea și disciplina în muncă. Toate acestea se cristalizează treptat în structura viitoarei personalități a copilului, devenind mai târziu dominante ale activității și conduitei sale. Părinții se reflectă în modul de a gândi și reacționa al copiilor lor. Oglinda
ATRIBUȚIILE FAMILIEI ÎN PROCESUL EDUCAȚIEI MORALE ŞI ŞCOLARE A TINEREI GENERAȚII. In: Arta de a fi părinte by Teodora Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1416]
-
lucrări ce i se comandaseră, azi pierdute, una în germană și cealaltă în sârbă. Prima, o scurtă istorie a Banatului, trebuia, prin informațiile ei, să completeze, după un plan dat, lucrarea unui istoric maghiar, neidentificat. A doua se referea la conviețuirea sârbilor și românilor în satele bănățene. În limba germană s-a păstrat Mehadier Chronik, o vastă prezentare a districtului Mehadiei destinată străinilor, urmărind istoria românilor, în special a celor din regiune, de la romanizarea Daciei până la sfârșitul războiului ruso-austro-turc. Tot în
STOICA DE HAŢEG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
că, în ciuda unor prognosticări pesimiste, teatrul va dăinui atât timp cât va exista specia umană. A doua carte, Contururi scenice (1975), reunește cronici teatrale, menite să demonstreze „legea unității spectacolului”. Textul dramatic și spectacolul - crede S. - sunt interesate nu doar de „o conviețuire suverană”, ci și de „o intercondiționare și integrare reciproc avantajoasă”. Concepția potrivit căreia teatrul „înseamnă numai sau în primul rând literatură dramatică”, ca și aceea, opusă, ce reduce teatrul la „translarea mecanică a textului în spectacol” sunt respinse. Un spectacol
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
apare în 1979. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Ana (2001). Cele dintâi cărți, Drumul și nuvelele din Movila albă (1981), îl situează pe S. în tradiția prozei ardelenești, cu interes pentru social, el imaginând un sistem de conviețuire în colectivitate prin autoreglare, unde cei care tulbură echilibrul sunt pedepsiți sau excluși după legi nescrise. Portrete coerente, scris alert, fără complicații stilistice, dar și fără simplificări reportericești, limbaj frust - acestea ar fi câteva caracteristici. Spațiul urban e prezent în
SUCIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290009_a_291338]
-
Satul din Strîmtoare). Turcescul göl a trecut în hidronimia dobrogeană pentru a desemna un lac: ex. Siutghiol. Grecescul limen - port a trecut în română ca liman, desemnând lacul format la gura unui râu de câmpie, prin înnisipare. Mai recent, prin conviețuirea în Transilvania cu coloniștii germani, sașii din Siebenbürgen (cele Șapte Orașe), s-au împămîntenit cuvinte ca șanț (Schanz - la origine întăritură de pămînt), mărghile, pentru un loc turbos, de la Mergel, precum și rior, pentru un loc mlăștinos, de la Rohr = trestie. De la
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Dizabilitatea mentală Prin termenul de dizabilitate mentală se înțelege reducerea semnificativă a capacităților psihice care determină o serie de dereglări ale reacțiilor și mecanismelor de adaptare ale individului la condițiile în permanentă schimbare ale mediului înconjurător și la standardele de conviețuire socială dintr-un anumit areal cultural, fapt care plasează individul într-o situație de incapacitate și inferioritate, exprimată printr-o stare de handicap, în raport cu ceilalți membri ai comunității din care face parte. Statisticile OMS arată că dizabilitatea mentală este întâlnită
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
fost grupate și ierarhizate în funcție de trei niveluri explicative intermediare: nivelul situației social-economice și culturale a tânărului deviant și a familiei acestuia; nivelul de interdependență a disfuncțiilor activităților educative și eșecurilor socializării; nivelul de intensitate și forma abaterilor de la normele de conviețuire socială și a actelor de încălcare a legii de către minori și tineri. Dintre factorii sociali cu influențe criminogene, modelul evidențiază ca fiind mai importanți: eșecul socializării sau socializarea discordantă și negativă în familie; gradul scăzut de pregătire și adaptare școlară
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
acesteia, a Eului personal. K. Jaspers afirmă că istoria individuală a unei persoane se face în afara ei. În sensul acesta viața trebuie înțeleasă ca fiind o construcție atât autonomă și egocentrică în asimilarea obiectului, cât și socializată în ceea ce privește coexistența și conviețuirea ei în lume. Se desprinde de aici faptul că în cazul reacției participă atât persoana, cât și experiența de viață a acesteia. Reacția trebuie considerată, în acest caz, ca un tip special, neobișnuit de experiență, o „experiență-cheie” care modifică existența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o producție delirantă comună ambelor persoane. Pentru apariția acestui tip de delir sunt necesare următoarele condiții psihopatologice: o predispoziție la afecțiunea respectivă, rolul inductor al unui individ în cadrul acestui „cuplu”, o stare marcată de sugestibilitate care apare în condițiile conviețuirii îndelungate și apropiate cu bolnavul delirant, persoana indusă are un Eu slab, ușor de dominat în raport cu Eul tare și dominant al bolnavului, fiind, din acest motiv, influențată de acesta din urmă. Personalitatea delirantă Persoana umană este un subiect cunoscător. Ca
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]