3,642 matches
-
și neregulate. Cu statele lor majore militare și administrative, trupele regulate cuprind: ▪ Șapte regimente de infanterie, ▪ Un batalion de vânători pedeștri, ▪ Două regimente de lăncieri, ▪ Un regiment de jandarmerie, ▪ Un batalion de geniu, ▪ Un regiment de artilerie, ▪ Două escadroane din convoi, O companie de lucrători în administrație, ▪ Două companii de infirmieri, O companie de disciplină, Patru companii de marinari (flotila Dunării). Cu totul, optsprezece mii de oameni. E vorba să se adauge la acestea un regiment de infanterie, un batalion de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a se completa. Comitetele se formară totuși, și bugetul începu să fie studiat cu o încetineală calculată. La deschiderea ședinței ordinare, adică o lună mai târziu, nu se desăvârșise nimic. Pe 10 decembrie avu loc un fapt destul de grav. Un convoi de arme, plecat de la manufactura din Tula (Rusia) cu destinația Serbia, traversa Principatele. Armele se îndreptau spre Turnu-Severin (Mica Valahie), iar de aici ele trebuiau să treacă Dunărea. Înalta Poartă se arătă îngrijorată. Sultanul amenință cu trimiterea a 30 000
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în calitate de arhanghel al universului, cu ce treburi mai importante te-ai ocupat în ultimul timp? -Înalt Prea Sfinte am triat spiritele inferioare de cele superioare trimițându-le pe fiecare la locul de merit, dar am avut probleme cu spiritele inferioare. Convoiul nou sosit, rebel ca niciodată a creiat turbulențe, nevrând să se supună, obligându-mă să-i retrimit la purificare și reciclare, din nou pe pământ. -Bine-ai făcut. Este cuprins și în planul de creiație, să reducem temporizarea din sfere a
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sau prin casele locuitorilor de prin vii. Se dăduseră ordine circulare în toată țara ca oricine va veni în București din familiile refugiate să meargă drept la ștabul companiei, să se înfățișeze la căpitan, pentru ca acesta să-l trimeată cu convoi de călăreți, să stea, să se curețe, să se dezinfecteze. Acestea se făceau prin fum și spălătură, pe la carantinele așezate în ocolul Capitalei, la Colintina și la Cotroceni, unde erau doctori și amploiați curățitori; apoi cu biletul acelor doctori aveau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
arată că epidemia izbucnise cu vreo 12 zile mai înainte, autoritățile și familiile înstărite părăsind Capitala. Pe ulițele orașului se desfășurau procesiuni religioase cu icoane, iar clopotele bisericilor băteau într-una, în timp ce bolnavii erau duși pe tărgi la spitale și convoaiele funerare se succedau tot mai des. Mortalitatea nu era excesivă, dar cel mai adesea bolnavii sucombau după 2-3 ore. Evoluția epidemiei în București era înfățișată în următorul tabel statistic: După cum se poate constata, letalitatea era destul de scăzută în Capitală, dar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
în cele mai bune, soldatul îngheață sau se topește, după cum este amenajată încălzirea. Cifra morbidității, ca și a mortalității este ridicată; dacă va continua tot așa, rușii riscă să piardă o zecime din efectivele lor numai datorită bolilor. Fig. 10. Convoi de soldați bolnavi și răniți ruși la spitalul Colțea (1853) (gravură de Charles Doussault). Tot atât de rău le merge și tinerilor recruți munteni, chemați de curând sub arme, la porunca ocupanților. Friguri intermitente, dizenterie, scorbut, holeră, pneumonie, artrite acute, febră tifoidă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trupelor combatante ruse și turce și a populației românești le aflăm din relatările medicilor austrieci corespondenți ai ziarului "Wiener medizinische Wochenschrift", acreditați pe lângă cele două tabere beligerante. În nr. 1 al periodicului, din 7 februarie 1854, se arăta că permanente convoaie de trupe ruse soseau din Basarabia prin Moldova, vreo 48 000 de soldați fiind repartizați pe linia Galați - Călărași și în Oltenia; deși aprovizionarea era bună, fiind asigurată de mari magazii amplasate în principalele orașe de pe Dunărea maritimă, totuși starea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de la Divizia I, trimiși la spital la Orhania și îndesați în carele destinate să aducă [la înapoiere] pâine de la Orhania la trupe. "Să nu meargă carele goale", fu explicația care mi se dete! Dacă n-am fi văzut noi întîmplător convoiul, pâinea oamenilor era să fie transportată în care spurcate prin dejecțiile holericilor. Și se mai întrebau unii pentru ce molima se întinsese cu iuțeală într-adevăr uimitoare"...530. Despre eficacitatea asistenței medicale acordate holericilor, Argetoianu notează: "Dacă din punct de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mătăsurile negre care îi acopereau, încărcate și ele de cruci albe și oase. Urmau slujitorii în mantii mortuare, cu torțe negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul izbucnea cu o sălbatică forță. Dragoste și ură față de viață și față de moarte. Tragica bufonerie, mai curând batjocorind tristețea decât slăvind-o sau fortificând-o, îi prilejuia și lui Cosimo, ajuns la vârsta maturității
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dispreț la țăranul care, neînțelegînd vorbele străine, plecă rușinat capul în groapa cu fundul galben, adâncă de vreo jumătate de metru. ― Ei, ce stați? Ce leneviți? strigă deodată caporalul, luîndu-și seama. Asta-i groapă? Nu vi-e rușine?... Uite-acu pică convoiul... și nici groapa nu-i gata!... Ori vreți să dau eu de dracu din pricina voastră?... Hai! pune osul, nu te holba la mine! ― Așa-i, bine zici, don' căprar, mormăi un soldat, izbind cu târnăcopul într-un bolovan. Dar nici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se apropia un ofițer. Își veni în fire de-abia când auzi pașii. Tresări și, întorcîndu-se la gropari, le zise cu glasul încă răgușit de neliniște: ― Dați zor, băieți, că vine un domn ofițer... De-acuma trebuie să sosească și convoiul... Of, barem de-am scăpa mai repede!... Degeaba, asta nu-i treabă de militar! Ofițerul se apropia șovăitor. Vântul îi flutura pulpanele mantalei, împingîndu-l parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
glas aspru și poruncitor: ― Caporal!... Gata, caporal?... ― Gata, domnule locotenent! strigă caporalul, întorcîndu-se, cu mâna la cozoroc. Locotenentul, în ulancă strânsă pe corp și cu guler de blană sură, venea foarte grăbit, aproape alergând, și vorbind mereu: ― Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori și în câteva minute va fi aici... Dar plutonierul unde-i? De ce n-a venit înainte?... Dacă eu, care n-am nici o însărcinare directă, m-am putut osteni... Tăcu brusc văzând pe căpitanul străin și necunoscut, care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu picioarele scurte și foarte roșu la obraz, bătîndu-și nervos carâmbul cizmei cu o cravașă, în vreme ce pretorul militar, un căpitan burtos, cu mustăți sure, îi explica ceva gesticulând larg cu mâna dreaptă, în care ținea o foaie de hârtie... ― Vine convoiul... Uite și generalul! șopti Bologa, clipind repede către căpitanul care se dădea mai înapoi, ca dinaintea unei năluci neașteptate. Locotenentul alergă întru întîmpinarea generalului și, salutând, raportă cu importanță: ― Întâmplător am venit mai devreme, excelență, și am constatat că lipsea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ci se apropie de general ca să se mai plângă, drept explicație, de nedisciplina oamenilor. Generalul însă, cu o indignare stăpânită, îl întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe cărarea sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o zguduire scurtă. ― Dumnezeu e bun și mare, îi bolborosi la ureche preotul, speriat, întinzîndu-i crucea la buze. ― Pe dincolo, părinte... vă rog! răsună iarăși glasul pretorului, nervos și răgușit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-ți știi datoria? Mersul convoiului se iuți ca la comandă și în câteva clipe se făcu o roată de oameni în jurul spânzurătorii. Toți tăceau însă, parcă le-ar fi fost frică să nu tulbure somnul unui bolnav istovit de suferințe. Doar zgomotul de pași nerăbdători
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dovedesc tuturor cât sunt de nevinovat, m-am dus și la execuție... Vezi, până unde poate merge lașitatea?... Lângă sat e o pădure prin care armata și-a croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuințele frontului. Am mers cu convoiul de execuție și am ajuns într-o poiană largă. Convoiul s-a oprit puțin în mijlocul poienii și m-am uitat împrejur să caut stâlpii spânzurătorilor. Stâlpi nu erau, dar în schimb în fiecare copac atârnau oameni, agățați de crengi, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la execuție... Vezi, până unde poate merge lașitatea?... Lângă sat e o pădure prin care armata și-a croit drumuri speciale, ferite de aeroplane, pentru trebuințele frontului. Am mers cu convoiul de execuție și am ajuns într-o poiană largă. Convoiul s-a oprit puțin în mijlocul poienii și m-am uitat împrejur să caut stâlpii spânzurătorilor. Stâlpi nu erau, dar în schimb în fiecare copac atârnau oameni, agățați de crengi, cu capetele goale și cu tăblițe de gât, pe care scria
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dacă mai este mult. Îl rodea teama că nu va sosi niciodată și, chiar în aceeași clipă, că va sosi prea curând. " În sfârșit... În sfîrșit!" îi bâzâi iar prin creieri drept răspuns la toate gândurile și simțămintele vălmășite. Apoi convoiul se opri într-o poiană. Varga păstră doi soldați pentru escorta prizonierului, iar restul patrulei, cu caporalul, porunci să se înapoieze la sectorul escadronului. Apostol, între cei doi soldați, porni după Varga, care acuma pășea mai repede și cu mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Se agăță de brațul lui, mulțumit c-a găsit sprijinul, și coborî treptele. Merse un răstimp. Împrejur auzea numai sfârâit de făclii și zgomot de bocanci târâți anevoie. Apoi, din stânga, izbucni brusc un hohot de plâns, prelung, ascuțit, acoperind tot convoiul și umplând văzduhul ca un cântec de mort. Apostol își zise că e Ilona, strânse mai tare brațul preotului, dar nu întoarse capul, nici nu ridică ochii. Ieșiră în șosea... Făcliile nu mai fâlfâiau așa de sfârâitor, parcă li s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să nu cerce de cumva Preste Brizeis, din avere-i să s-atingă de ceva... Iar Ulis luă pe Chriseis, și-n corabie suind, Merge la preotul Chrise, fata-n mînile lui dând, I-a adus tauri de jertfă, și convoi iar la Achei Cu preotul lui Apolo să-i împace iar pe ei. ANA: Vezi, măi badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu șir. MUȚI: Ce mai treabă; a-nvățat-o pe de rost din păr în fir. ANA: Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grupul să se bucure cu orice prilej. Poate dintre ei, se va alege viitorul domn al țării, în funcție de afacerile Porții, dar deocamdată ei petrec, în timp ce alaiul se mișcă inexplorabil spre Stambul cu aur, prăzi, diverse biruri, peșcheșuri, dări și altele. Convoiul a plecat din capitala țării, Târgoviște și prin satele, pe unde trece, se adună lumea să-i privească. Sunt tineri, îmbrăcați elegant după portul vremii iar, dacă îi prinde înserarea, cei mai vrednici oameni din sat se bucură să le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Tefnaht. - Nu! zise bătrânul. Să mai stea, să mai afle. Auta se lăsă cu sfială în genunchi și-și lăsă capul în țărână. Cu coada ochiului privi spre turn, și fu bucuros dîndu-și seama că lanul de grâu îl ascundea. Convoiul se îndepărtă. Auta se sculă în picioare. O undă de vânt îi aduse la ureche un crâmpei din ceea ce îi spunea pesemne Tefnaht Marelui Preot: "...numai să nu afle prea mult!" Întâia oară în viață mulțumit că scapă de Marele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pentru ochii obișnuiți cu toate minunile ai oamenilor veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc. Auta însuși, care văzuse atâtea mii de robi purtați în corăbii pe mările lumii sau în convoaie fără capăt prin nisipurile fierbinți, era acum îmbătat de această priveliște nemaivăzută. Și nimeni dintre pământeni nu știa mai bine ca el ce preț nemăsurat are libertatea. Se uita cu nesaț la mișcarea pe munte a miilor de spinări și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de o parte și de alta a săniei și cum turnul începu să se încline lin scurtîndu-și aceste picioare, până când se așeză ușor, culcat în lung, pe sania uriașă. Prin grâu și ierburi, pe nisip ori pe drumuri pietroase, nesfârșitul convoi de măgari izbuti în sfârșit să aducă marea luntre pe țărmul mării. Și numai iscusința cârmaciului luntrei cerești și iscusința cârmaciului corăbiei mărilor pământene izbutiră să împiedice înecul, în ceasul chinuitor de greu pentru toți al așezării turnului de argint
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și încet începu să se ridice sus, tot mai sus, o uriașă ciupercă de fum sau de țărână spulberată. Hor se duse în partea cealaltă a micului podiș din pisc. Ceilalți veniră după el. Jos, pe țărmul mării, mergea un convoi de asini și de robi spre liman. Auta și Nefert amuțiră. Auta alergă după ocheane și se întoarse să privească, apoi strigă uluit: - E Marele Preot!... Marele Preot cu toți ai lui. Unde se duce? - Cine știe cum de a presimțit! zise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]