1,254 matches
-
acest izvor. Privești nedumerit la fereastră și izvor, la cum s-a coborât Cerul la pământ, cum și-au dat mâna. Câtă sfințenie, câtă bucurie! Ce locuri minunate și binecuvântate! S-a unit Cerul și pământul. Aici În Nazaret a copilărit Pruncul Iisus, a locuit Fiul lui Dumnezeu În acest frumos orășel de acum. Pe atunci era un sătuc, cu oameni modești aș spune. Nazaret - Patria Cerească. De aici a pornit către toate popoarele lumii Salvarea. Ce luminat e! Ce raze
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
promovat la curte „boiernași tot feciori de mojici, codreni și gălățeni” și repede a susținut venirea lui Constantin Duca (1685-1693, 1693-1695), „știindu-l că este fecior de domn și va căuta neamurile boierești”. Împreună cu fratele său, Antioh, Dimitrie Cantemir a copilărit la Silișteni, apoi a fost trimis ostatic la Istanbul, de unde se va întoarce ca domn al Moldovei. Avea o vastă cultură; era idealist, știind a vorbi și a scrie în 11 limbi clasice și europene, iar la maturitate a scris
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prieten pierdut, alunecând apoi, cu vizibilă plăcere, pe firul pro priilor amintiri despre orașul meu de obârșie. Fapt este că Benador, deși născut într-un sat din Bucovina, se considera și el brăilean, și chiar era, la urma urmei, din moment ce copilărise la Brăila, făcuse acolo școala primară, petrecuse tot acolo o parte din anii tinereții. În plus de asta, tot la Brăila debutase ca publicist și scriitor, prin colaborări la gazetele locale și prin tipărirea la o editură brăileană a volumului
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Dăscălescu, părintele acestor doi frați, am organizat o tragere la țintă cu pistolul, unde mă exercitam foarte des în tovărășie cu fiul său Iorgu, un trăgaci de frunte, și cu colegul meu de la Curte, Theodor Botez, un sucevean cu care copilărisem împreună. La tir, Iorgu Dăscălescu ne bătea pe toți. Pe o poartă mare care ne servea de țintă, însemnăsem cu cărbunele un punct central și împrejurul punctului trei roți. Ei bine, Dăscălescu nimerea mai totdeauna centrul al 25 de pași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tocmai grea, drumul e bine tăiat în munte, fără suișuri prea repede, fără prăpăstii amețitoare, aș putea zice că e mai comod de escaladat decât Ceahlăul nostru. Pe atunci eram tânăr, sprinten, sănătos, deprins cu munții la poalele cărora am copilărit; mă urcam deci fără să bag de samă că prietenul Negruzzi nu se prea ținea de tocmeală 209. În loc să-mi cedeze catârul la fiecare jumătate de oară, el mă lua cu vorba și, când mă deșteptam, vedeam c-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu reușește să te mai miște. Eram surd, un scriitor ideal. Nu doar chiriașul ideal. Pentru că lumea noastră îți refuză dreptul de a fi surd. Imun la semnalele lumii exterioare. Trăiam doar în trecut, cu Țeavă, Gogu, pe strada unde copilărisem. Într-o răspântie. Jucam iarăși fotbal pe stradă. Apoi mergeam s-o futem pe Monica, în grădină la Gagiu. Adică cum s-o futem, la lipsa noastră de utilaj de atunci? Ziceam doar. O duceam între ruinele unei case vechi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se inhibe brusc. Altă inspirație aveau. Tot din perioada aia datează cred și prima mea amintire. Afară de cea cu foarfeca. Nu pot să-mi dau seama când și unde s-a întâmplat. Parcă nu eram în curtea în care am copilărit. De fapt, de mult am avut senzația că io sunt înfiat. De câte ori am intrat într-o maternitate și am văzut tot vălmășagul, toată harababura de acolo, mi-am dat seama că e imposibil să nu se producă niscai încurcături birocratice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vadă locurile copilăriei, ceairul, gârla despre care îmi povestise în reportajul ăla. Era fericit. Întinerise. Arăta așa cum îl știam eu de când eram mic. Râdea acolo la masă. Voia să vadă Slobozia în noaptea aceea. Așa se numea cartierul în care copilărise. A doua zi, chiar în Slobozia a fost înmormântat. Mi-am dat seama că soarele era la fel de puternic ca în vis. Acei oameni necunoscuți de la masă dădeau de înțeles că el deja se afla acolo peste foarte multe țări. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și accentuarea zonei de subsidență din imediata vecinătate a acestui râu cu Dunărea. Drumul este mai lung cu aproape 80 km, dar merită străbătut, intrarea făcându-se prin partea de nord-est, prin Baldovinești-Chercea. Aici s-a născut Panait Istrati, a copilărit în Baldovinești - un gen de zonă satelit a Brăilei de odinioară, înțesată de grecii angrosiști pripășiți aici. Pe strada principală se mai păstrează încă locația a ceea ce a fost cândva bodega „Moș Anghel”, astăzi refăcută substanțial. Cu scrierile sale eu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care Ion Pipa, „ucigașul cârciumarilor“, Își Încheia cariera, după ani de pușcărie, ca număr de atracție pe zece bani În târgul Moșilor, alături de sirene de mare, ju mătate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șișurile (pumnale), cu cuți tele și cu bricegele, așa „muliu“ (mort) cum era, de toți [cei] care tremuraseră până atunci de spaima acestui „mardeiaș“ (bătăuș) peste toată această mahala din jurul bisericii Dichiu, [mahala] În care s-au născut și au copilărit câteva glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu, fata căruțașului nisipar În papuci de piele groasă și cu șorțul de postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Bucureștii de acum peste cincizeci de ani. - șchioapa, Pica, Măndica, tanti Berta și madam Gonda, Mitică Buzatu și Iancu Chelbosu erau „țațele“ și protectorii sutelor de „femei cu condi cuță“ din cartierul În care s-a născut și a copilărit memorialis tul. - „ Testamentul“ lui François Villon și cântecul de „pârnaie“ al lui Victor Talianu, eroul adorat al bordelurilor. - Însă morala prea Îngăduitoare a timpului, cât și mahalagiii cei de treabă nu țineau de rău pe aceste femei trăind voluptuos În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu devotament și a iubit-o atât de mult. Profesorul Ilie Vișan s-a născut la 2 septembrie 1896, în familia țărânilor Dumitru și Zenovia, gospodari din Putna voievodala, el a fost al doilea fiu între cei șase frați. A copilărit în Putna, pe locurile încărcate de istorie și legendă de lângă mănăstirea Putna, unde se odihnește marele voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. A urmat cursurile școlii primare de cinci clase din comuna natală, în limba germană, fiind un copil foarte
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
zând - semn de tristețe profundă. Aș vrea să-i schimb gândurile, dar nu reușesc. Eu însumi sunt înmărmurit. și apoi - este o tristețe legitimă... Tristețea ta, grija ta, nu îndrăznesc să-ți spun că le împărtășesc, dar, Doamne, cât de copilărești îmi par acum grijile mele, tristețea mea... Nu mai e loc pentru ele! L-am însoțit acasă... Târziu, în noapte, mă întorc la mine. Un incident riscă să alunge pentru totdeauna pacea din casă. și este din imprudența mea. Caut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
devenim ingenui! Căci, Dumnezeule, când să ne atace adversarii, dacă nu în clipa căderii? 28: Până azi știam că pentru a-ți câștiga pâinea cea de toate zilele e nevoie, de nenumărate ori, să-ți schimbi caracterul cu care ai copilărit și ai crescut. Nu e un păcat prea mare și de multe ori e spre binele tău. Tot omul se dezvoltă, pâinea - ca și munca - educă. Mai neplăcut e să-ți schimbi caracterul după felul pâinii pentru care asuzi: să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am învățat singură să cred în Dumnezeu. Dar îmi lipsește ritualul. Mersul la biserică duminica. Rugăciunea zilnică. Postul. Cadența dătătoare de armonie și un pic de serenitate. Rodica Binder M-am născut la 28 aprilie 1950 la Timișoara, unde am copilărit și studiat, unde trăiesc mama și sora mea, unde mai am câțiva foarte buni prieteni și un cufăr de amintiri... Acum locuiesc la Köln și lucrez la Bonn, la Deutsche Welle, între mai multe lumi și idiomuri. După terminarea Facultății
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de copii care, înstrăinați în toată țara și în lume, le înstrăinează. Noii proprietari preiau casa și pământul aferent, nu și duhul amintirilor care dăinuie în interiorul lor. Acestea rămân în portofoliul mnemic al celor care s-au născut și au copilărit acolo, reprezentând avuția lor de neprețuit. Apare, firesc, întrebarea: ar putea cineva să se despartă de trecut chiar dacă dorește acest lucru și mai ales să-l vândă? Un foarte bun amic, pe care l-am provocat la un dialog pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
numai cu mintea, dar și cu sufletul. Obiceiuri și îndeletniciri uitate Vizitele, deși rare, în localitatea de baștină i-au prilejuit lui Dumitru Dascălu cunoașterea directă a noilor realități din viața consătenilor săi. Puține persoane dintre acelea cu care a copilărit și a parcurs clasele școlii primare mai viețuiesc acolo. Uenele dintre ele s-au împrăștiat în țară sau pe alte meleaguri, acolo unde și-au aflat rostul și locul, iar altele s-au mutat, pentru totdeauna, în cimitirul de la marginea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copii, dar o să mergem după ce ne vom pune viza de ședere pe teritoriul acesta. Acum n-avem decât să ne plimbăm aproape de vamă, de graniță. Asta-i treaba. - Ai dreptate. Abia aștept să merg acasă, acolo unde am crescut și copilărit cu prietenii mei care erau în număr foarte mare. Nu trecea nici o zi fără să mă văd cu prietenele mele Olga și Valentina. Când am plecat, tata a fost de acord cu mine, dar mama nu. Știi cum sunt mamele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
foarte vizibile” următoarea remarcă : „EVREU NESIGUR”. „Acesta e rezultatul devotamentului meu pentru țară, după o Întreagă viață - Își notează indignat Emil Dorian În jurnal -, devotament confirmat pe loc de un comandant maior, care m-a recunoscut și cu care am copilărit pe aceeași uliță bucureșteană. Nesigur ! Este o umilință crâncenă, pe care n-o pot Îndura. Când vor fi siguri de mine ? Când voi muri... Atunci voi aparține efectiv pământului acestuia” <endnote id="(894)"/>. Chiar și În timpul celui de-al doilea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Toponimia Văii Zeletinului, de la Zapodia la Motoșeni, jud. Bacău. Se simțea mereu atras de meleagurile natale, încât titlul de „doctor în filologie” l-a obținut în urma unor îndelungate cercetări dialectologice și toponimice în zona în care a crescut și a copilărit. Între anii 19911992 a fost inspector general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Iași. Profesorul doctor Puiu-Filip Filipescu a reușit să dea o importanță deosebită relației elev-profesor, remarcându-se prin talentul persuasiv, rigoarea și claritatea ideilor, pe care știa să le
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
plângând, Ileana mai mult de jalea cumnatei sale dar și amintindu-și de mama Elena, care le-a fost o pildă de înțelepciune și purtare. Amândouă, și Maria și Ileana, cumnată-sa, au trăit la Pungești, departe de locurile unde copilăriseră, adică Cursești-Deal și Armășoaia. Oftară amândouă iar Ileana spuse, în chip de mângâiere: − Așa a vrut Dumnezeu, cumnată, judecata lui nu o poate nimeni schimba. Noi trebuie să primim toate, că vin de la El; Maria suspină adânc apoi, cu voce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
au adunat lângă căruță și, după ce le dădură binețe, prinseră a vorbi despre mama Elena, rostind vorbe de mângâiere și de regret pentru pierderea unei consătence atât de cunoscută și bună mamă de familie. Ajunși la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul amintindu-și câte învățături bune și sfaturi primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
specializasem deja în limba lui Cervantes, nu "fluieram", cum îmi spusese cineva la plecarea din București, dar mă descurcam. Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă la rândul său: "De ce să nu vorbim românește?!" Era născut în România, copilărise și studiase la noi și avea tot felul de amintiri plăcute despre anii petrecuți "în țară". Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea încuietoare "de ce n-ai rămas?" Mi-a dat un răspuns de am simțit că-mi dau lacrimile: Domnule, eu sunt din Roman, acolo m-am născut, acolo am copilărit, acolo am făcut școala și acolo m-am îndrăgostit prima oară. Iubita mea era o colegă de liceu și ne întâlneam în fiecare zi în Parc, stăteam ore în șir mână în mână și eram extrem de fericit. Parcul și banca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]