246,706 matches
-
descrie complexul lui Oedip, vorbea de competiția fraților al cărei obiect e mama. O relație pseudo-filială se înfiripă și între Dorothy și Jeffrey, în pofida relațiilor lor sexuale: ea i se adresează lui cu numele fiului ei și îl numește un "copil bun". Frank îl vede ca pe un potențial candidat la funcția de fiu al lui Dorothy, ceea ce împiedică desfășurarea fanteziei lui incestuoase. De aceea, pune în scenă umilirea și agresarea lui Jeffrey în fața ei, pentru a-și dovedi propria virilitate
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
denigrări și de împingerea sa în ridicol, Camil Petrescu se apără, își protejează imaginea (cum am spune astăzi), arătând că portretistul său e (aproape) un impostor. Accentele pamfletare duc răspunsul lui Camil Petrescu spre ingratitudine, atunci când E. Lovinescu e numit "copil dolofan și cărunt al scrisului românesc" (p. 60), "balaur de cauciuc umflat" (p. 63), "amphitrionul voluminos, cu capul mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E naiv de serios, gura arcuită ca
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
său e (aproape) un impostor. Accentele pamfletare duc răspunsul lui Camil Petrescu spre ingratitudine, atunci când E. Lovinescu e numit "copil dolofan și cărunt al scrisului românesc" (p. 60), "balaur de cauciuc umflat" (p. 63), "amphitrionul voluminos, cu capul mare de copil de săpun unsuros și cărunt" (p. 78). Tușele caricaturale se amplifică repulsiv: "E naiv de serios, gura arcuită ca de prunc e proiectată de la comisura buzelor spre bărbie, în jos, prin două fire de salivă, gulerul și umerii hainei sunt
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
Căpitănescu, Sandra Mavhima, Cătălina Gubandru, Cristina Bercuci și Gabriel Luca (ultimul de la Opera Națională din București), cu contribuții ale unor actori, precum Raluca Botez, Petre Voicu și Florin Roșu, coregraful a conceput un spectacol care pleacă de la lumea visului unui copil. Primul act tatonează în această direcție, prin mai multe episoade solistice sau de grup. Al doilea act însă nu mai are acest liant și, în plus, fiecare moment coregrafic, de pe tot parcursul spectacolului, este izolat de celelalte, prin stingerea completă
Dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/12165_a_13490]
-
uneori binișor, încercînd să nu ideologizeze la maximum. Definiția cuvîntului Crăciun, de exemplu, e surprinzător de neutră în 1958, în Dicționarul limbii române moderne: "sărbătoare creștină amintind nașterea lui Hristos"; tot acolo, Moș Crăciun e un "personaj legendar despre care copiii mici cred că aduce daruri pentru pomul de iarnă"; în 1975, în Dicționarul explicativ (DEX), cenzura e mai vigilentă, Crăciunul devenind "sărbătoare creștină care amintește nașterea miticului Hristos". Moș Crăciun rămîne neschimbat, ca și după 1989, cînd în DEX (1996
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
compoziție vizuală reprezentativă, o instalație, dacă ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în sepia, sifoane, obiecte care mai de care de se găseau prin toate dughenele cînd eram copil, sticle și clondire de toate formele și mărimile, colivii care strîng în sîrma lor destine. Mă uit pe geam. Descopăr mici prăvălii pe care le credeam de mult dispărute: Remaiez ciorapi, Sifoane, Pantofărie, Chei-yale. Îi privesc pe actorii, tineri, care
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
eu știu că am talentul de a forța oamenii să mă asculte. De ce? Dacă citești toate romanele pe care le-am scris, vezi că toate au o structură de dialog; Federman are nevoie de un interlocutor. Vezi tu, cînd eram copil, am fost rupt de ceilalți, izolat în tăcere. Mi-a luat 10 ani să-mi găsesc vocabularul (în engleză), să pot întreba "unde e toaleta?". Mi-a luat 10 ani să-ncep să scriu, și a trebuit să mă reinventez
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
rog niciodată. - Nu e trist? - O să mă explic imediat. Tatăl meu era troțkist, comunist și evreu, fără să meargă la sinagogă. N-am știut nimic, în copilărie, despre istoria evreilor. Cînd familia mea a fost deportată, am suferit enorm: eram copil și rămăsesem singur. Într-o noapte, pe cînd aveam vreo 20 de ani, i-am zis lui Dumnezeu: "Dă-mi un semn! Dacă-mi dai un semn, o să cred în Tine!". Nu s-a întîmplat nimic și-am hotărît că
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
adevărul se întregește din jumătăți. În lupta cu minciuna, arta a învins întotdeauna." Așa se termină, îndulcindu-se liric, după înșirarea atîtor cruzimi, romanul lui Radu Sergiu Ruba. Cu imaginea aurei care se destramă pentru a-i face loc unui copil, chipului uitat undeva, în sertarul cu povești despre o lume colorată și dreaptă.
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
și clasa pasivilor de pe margine, care sprijină cu cinism o clasă politică rapace. În ce mă privește, m-am săturat de bătrânetul (nici eu nu mai sunt chiar tânăr!) care continuă, de spaima sărăciei și-a mizeriei, să decidă viitorul copilului meu. M-am săturat să mi se ia impozite cocoșătoare doar pentru a le redistribui babelor care, în fața blocului, lansează cele mai aberante informații despre puținii politicieni care vor binele țării. Că există o doză imensă de cinism la populația
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
numai să se folosească de bărbați, îi și distruge în proces și are și calitatea de a precipita catastrofe: ultimul ei iubit e linșat de mulțimea venită la o premieră. Există și aici o relație de ură între părinte și copil: deși depinde de ea, tatăl lui Faye pare să o urască, parcă prevenind astfel bieții bărbați inocenți seduși de fiica sa. E șocant că această protagonistă concentrează toate relele reproșate naturii feminine încă din Evul Mediu: lipsa rațiunii și a
Controversata feminitate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12191_a_13516]
-
ai cărei martori plini de încântare suntem. Nu ne mai rămâne decât să sperăm că nu vom asista niciodată la un divorț! Aici totul vorbește despre teatru și despre oraș, reunite cu acest prilej. După ce vedem, cum au văzut toți copiii din Holstebro, un spectacol brazilian, scânteietoare metamorfoză de obiecte și de ființe, ne îndreptăm spre expoziția omagială dedicată lui Odin, organizată de o artistă daneză, Caroline Vallejo, în cadrul muzeului orașului, unde au fost adunate cadouri, scrisori, afișe trimise "con amore
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
august 2008, 11:05 LUMINĂ DIN LUMINA la majorat, tinerii primesc tot felul de cadouri, dar eu am primit un Înger păzitor! și m-am schimbat... ochii mei sunt plini de Lumină, pentru că am Învățat cel mai simplu mister... sunt copilul Domnului, creat după chipul și asemănarea Să! și anii au trecut, ca să mai Învăț ceva! iubirea este expresia cea mai Înaltă a tuturor sentimentelor, iar sufletul este adevăratul nostru Eu! și-atunci mi-am intitulat prima carte... Anahata! așa au
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
mi-am intitulat prima carte... Anahata! așa au urmat și celelalte: Nsoromma, Mercurul filosofal, Doimea materiei, Zeița de turcoaz și Spica. mesajul lor este același! timpul poate fi Înduplecat doar prin iubire! la mijlocul vieții mele, când mă uit În ochii copilului meu... trăiesc bucuria, recunosc minunea! e și el copilul Domnului, are sufletul plin de iubire... ochii noștri sunt plini de Lumină!!! 13 august 2008, 14:36 ȘTIU SĂ MOR! Își simt lipsa. sunt rece, ca o frontieră... cu suflet de
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
și celelalte: Nsoromma, Mercurul filosofal, Doimea materiei, Zeița de turcoaz și Spica. mesajul lor este același! timpul poate fi Înduplecat doar prin iubire! la mijlocul vieții mele, când mă uit În ochii copilului meu... trăiesc bucuria, recunosc minunea! e și el copilul Domnului, are sufletul plin de iubire... ochii noștri sunt plini de Lumină!!! 13 august 2008, 14:36 ȘTIU SĂ MOR! Își simt lipsa. sunt rece, ca o frontieră... cu suflet de dragon! mă simt privită, dar tăcerea lacrimilor se face
Poezii. In: Editura Destine Literare by Daniela Voiculescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_287]
-
i-a spus că ai lui nu-l altoiau niciodată, Cehov l-a făcut mincinos. După primirea unei pedepse aspre, cu fundul roșu de bătaie, Anton trebuia, după datină, să sărute mîna părintelui său. De fapt, Pavel Egorovici își pedepsea copiii fără răutate și aproape fără mînie. Îi iubea în felul lui și credea că purtîndu-se sever, era spre folosul lor. Adept al unor principii sănătoase, nu despărțea morala de bîtă. După părerea lui, trebuia să urli și să lovești cu
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd se ducea pe la prieteni sau la biserică, tatăl său uita cu desăvîrșire de el. Cu mîinile băgate în mîneci, cu degetele de la picioare chircite în cizme, copilul se gîndea la notele proaste pe care le va lua a doua zi la școală și se simțea copleșit de tristețe și de teamă. Se vindeau de toate în prăvălia întunecoasă și murdară. Băcănie, se-nțelege, dar și gaz, lămpi
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu respect bărbatului ei că o asemenea sarcină este peste puterile copilului. (...) În sufletul lui Anton, coșmarul băcăniei era dublat de coșmarul bisericii. Pavel Egorovici era atît de împătimit de religie, încît își petrecea cea mai mare parte a timpului cu lecturi pioase și cu rugăciuni. În exercitarea credinței, mai mult decît
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
ritualului, strălucirea icoanelor cu ferecături aurite, luciul veșminelor preoțești, sunetul grav al cîntărilor, mătăniile, închinatul, mirosul pătrunzător de tămîie. Îi obliga pe fiii lui să participe alături de el la principalele slujbe de peste zi. Cum în bisericile ortodoxe nu erau scaune, copiii stăteau în picioare ceasuri întregi, uluiți de desfășurarea solemnă a ceremoniei. Dar în curînd, lui Pavel Egorovici i s-a părut că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a pus
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
pentru slujbă. După ce se întorceau frînți de oboseală, Pavel Egorovici îi obliga să mai stea la încă o slujbă, pe care o făcea el acasă. Pompos și ridicol, cădelnița prin fața icoanelor și poruncea familiei să cînte împreună cu el. Tata, mama, copiii băteau mătănii și își uneau glasurile într-un pios omagiu. Așa trecea vremea pînă la ultima slujbă a dimineții. Cînd clopotele băteau din nou, toată lumea pornea iar spre biserică. Amintindu-și de aceste chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Morozov, provenind și ea dintr-o familie de șerbi. Tatăl Evgheniei, negustor de pînzeturi la Morhansk, murise de holeră, în timpul unei epidemii care l-a surprins pe cînd se afla cu treburi la Novocerkask. Aflînd vestea, nevasta lui, plecată cu copiii la o rudă din celălalt capăt al Rusiei, în provincia Vladimir, a închiriat o căruță și a pornit într-o călătorie nesfîrșită și plină de pericole pentru a încerca să găsească mormîntul bărbatului ei. Evgheniei îi plăcea să-i povestească
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
în portul Taganrog era paralizat din cauza războiului Crimeei și curînd orașul a fost bombardat de escadra franco-engleză. Evghenia, care era însărcinată, s-a refugiat cu bărbatul ei într-o casă de la periferie. La zece luni după căsătorie, a născut primul copil, pe Alexandr. După terminarea războiului, cei doi soți și copilașul s-au întors în oraș și s-au așezat într-o căsuță cumpărată de tatăl lui Pavel Egorovici. În fine, în 1857, punînd copeică peste copeică, Pavel Egorovici și-a
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
printre copii, la gazare sau la experimente. Avea remușcări? Nu: de ce să aibă? Exista o altă cale de supraviețuire?" Și portretele pot continua, căci Levi își sfârșește de-abia acum galeria începută în Mai este oare acesta un om? Imaginea copilului în lagăr sau a sufletului pervertit alcătuiesc episoade succesive care îl marchează pe scriitor. Primele două capitole ale romanului stau sub semnul refacerii și al pseudolibertății. Căci elogiul rușilor, văzuți ca niște divinități salvatoare, e completat de o remarcă amară
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
dos Clerigos văzut odinioară de departe de vasele ce voiau să intre în port, oceanul cu apă sărată care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului, al trupei întregi. Oblomov nu le mai aparține în totalitate, ceva din el a rămas pe malurile
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
cât știu eu. I-am făcut din nou semn bărbatului gras, am plecat. Mi-am făcut semn și mie, în oglindă, am găsit că am nevoie de un semn. Norii verzi din Ucraina chiar deasupra terasei, în clipa asta. Un copil a intrat în mare cu un colac, căruțe de țărani pe drumeagul din stânga mea, clopoțeii catârilor brusc veseli. Sunt foarte departe de casă, eu care știu tot mai puțin ce înseamnă o casă și totuși, parcă, nu sunt departe de
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]