3,539 matches
-
după bunul nostru plac, fără determinări. Libertatea este mai mult decât atât, este și un termen filosofic care ne duce cu gândul la un timp nedeterminat, la o eliberare a cugetului și a minții, o fărâmă din infinitatea energetico-mistică a cosmosului, precum și o explorare profundă a interiorului în sens metafizic. Ca să înțelegem cât mai fidel sensul libertății este suficient să aruncăm o privire către perioada cea mai frumoasă a vieții, către tinerețe, atunci când omul își simte spiritul departe de responsabilitățile pe
LIBERTATE ŞI TINEREŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368122_a_369451]
-
căldură ce-mi luminează universul interior. Suntem două suflete pereche care s-au căutat și s-au găsit, suntem parte a aceluiași întreg, suntem sclipiri îngemănate ale aceleiași raze de soare, suntem flacără și foc a aceleiași făclii, contopiri ale cosmosului printre pulberi și stele. Tu nu poți exista fără mine, iar eu nu sunt complet fără tine. Îmi lipsești precum oxigenul, îmi lipsești ca o apă într-un deșert prăfuit de uscare. Nu. Te rog! Nu pleca! Rămâi aici cu
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
abilitatea poetului în tălmăcirea unui univers absurd și terorizat: „De o parte univers speriat/de cealaltă parte masca fără un ochi/explozie de nor eronat/deasupra rosului mac cu deochi” (Reperaj). Condiția omului cu ochi „pixelat” e amenințată într-un cosmos alienant, prăbușit în haos: „Din axa lumii pornesc zăbrelele/ și se afunda într-o gaură neagră/ visează omul că sfârteca ielele/ înfipte colțos în carnea lui magra” (Ochi prăfuit de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
de nufăr răspunzându-ne cu un surâs. Era cu o lună înainte ca marele om de știință, director științific al Institutului de Ecologie Aplicată, Marioara Godeanu, membră a Academiei Oamenilor de Știință, să plece dintre noi spre înaltele energii ale cosmosului. In memoria am să redau o parte din dialogul pe care l-am realizat pentru o emisiune la postul național de Radio, în august 1989. În laboratorul pe care l-am vizitat împreună am simțit și am văzut pe ecranul
MARIOARA GODEANU de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368269_a_369598]
-
dat să fie purtate peste o jumătate de veac pe aripile muzicii Sofiei Rotaru. Toate aripile muzicii ar fi fost ostenite și înfrigurate de furtunile prin care au trecut, fără protecția sufletească din partea artiștilor ca Sofia Rotaru care au răsplata cosmosului pentru că rup măreția și o împart în lumini imaculate, luminile muzicii! Cântecele Sofiei Rotaru sunt lumini alese în câmpul de cădere la suflet, sunt grindini de pietre rare. Surâzând în delăsare senină, România pare că desăvârșește azi ritualul înrădăcinării gloriei
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală înspre albe stele? Încotro să îți găsești culcuș de pocăință și iubire? Mintea, cosmosul ființei tale,-ncearcă să ascundă vidul Ce s-a-ncolăcit, precum un șarpe, -nvăluindu-te-n orbire. Suflet, inimă și minte-ncing o horă-n valea armoniei, Plină de iluzii, de idei și de-al creației freamăt dulce Iară inspirația se deschide - o imaculată
PÂNZA NEVĂZUTĂ A SPERANŢEI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362746_a_364075]
-
dar și în riturile de trecere ale românilor, în fiecare dintre cele trei momente importante din viața sa: nașterea, nunta și moartea. Sensul și semnificația obiceiului de împodobire a bradului de Crăciun Bradul împodobit de Crăciun semnifică nașterea, trăirea prin cosmosul cu steaua pe care o așezăm spre slavă în vârful pomului, ca semn că în acea noapte se dorește ca în fiecare casă de creștin să se vestească minunea ivirii(4) Mântuitorului. În tradiția noastră strămoșească încă mai există, în
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Prinzând trunchiul lumii, secerându-l din mijloc, Tremurânde, cad pe frunza lui senină, Șovăită le devine ruga sub al limbii foc; Elohime, luminile se varsă! Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor, Sfâșiită-i culmea-n haos când dorința se anină, Făcând cosmosul jăratic, din humă și din amor; Pelerinul meditează sub coroanele-i sublime, Murmurând din buza minții: „Se vărsară, Elohime!” Mădălina Bărbulescu și-a petrecut copilăria pe meleagurile din Satul Cârstănești, Comuna Oteșani, Județul Valcea. Fiind singură la părinți, a experimentat
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești, cardinale, ale trăsăturilor chipului creat, încercând prin suferință, credință și jertfă să restaureze asemănarea și nemurirea prin dragoste după Chipul divin al Atotcreatorului Cosmosului. Zamolxianismul a zămislit în sânul marii Națiuni primordiale traco-geto-dace, faima Cavalerului trac, dârzenia ilustrului Monarh și înțelepciunea profetică milenară și nemuritoare a Elitei spirituale. Eroii, protagoniștii, sacerdoții, doctrinarii, inițiații manifestărilor politeiste, antice s-au circumscris ritualurilor fanteziste, panteiste, iluzioniste, provocând
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
care o întrupează într-o sfântă bucurie și o mărturisește printr-o dragoste hristică înălțătoare. Răstignirea lui Iisus Hristos, Dumnezeul-Om pe Cruce a înnobilat suferința, dându-i un sens dumnezeiesc, mântuitor. Răstignirea Domnului a zgâlțâit deopotrivă din temelii marginile Cosmosului și toate încheieturile omenirii. Suferința creștină capătă o altă existență, ce nu are nevoie nici de explicare, nici de justificare. Răstignirea Mântuitorului așează lumea creștină într-o atitudine spirituală profundă, prin care Biserica Sa purifică mistic și ascetic sufletul noii
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
sale muzicale, Violetta Valery, va irumpe ca din cer o lance a luminii ce va arbora pentru eternitate, un nume solar al muzicii: Virginia Zeani! Biografia Virginiei Zeani nu poate fi gândită decât analoagă unui sistem unitar al muzicii, unui cosmos al muzicii. E greu și insuficient spațiu într-o carte pentru evocarea vieții și carierei artistice ale maestrei, atât de comprimate în caratele umanului, prin tot ce a dăruit umanității. Ceea ce mi-am propus, împreună cu divina cântăreață, este să scoatem
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
viață, către zile, către nopți, către soare sau către lună, considerându-le banale doar pentru că le avem la îndemână permanent. Marele actor Florin Zamfirescu spunea cândva: „Vrei un miracol? Privește-te în oglindă! Și vei vedea minunea.” Suntem construiți asemeni cosmosului, din praf, pulbere și stele, suntem una cu Universul, suntem parte din natură, suntem fibră din spațiul nemărginit, ne naștem, trăim și murim doar datorită miracolului, datorită sclipirii de geniu a forței divine, a unei matematici desăvârșite aplicate pe scară
MIRACOLUL DIN NOI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353507_a_354836]
-
nu le-a avut pe acestea a cântat dintr-o frunză pe care se odihneau două stele, doar cu încredearea în Dumnezeu. Sunt de acord cu afirmația Domnului SCRIITOR Ciubotaru din ultimul capitol al cărții: „Eu am fost trimis în Cosmos cu peste șapte milenii în urmă. Si am umblat pe diferite căi date de oameni: Calea Laptelui, a Brânzei de Capră Castrată, a Cepei Ciorilor, a Centauridelor, a Pegasului cu roți și alte câteva sute sau peste o mie, unde
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
și tu să faci milă?”, dar e frumos pentru că în momentul când se întorc acasă vin împreună cu familia lor, iar în familia lor este și copilul pe care îl iubesc, iar copilul ține în brațe un cățeluș, adică se restaurează cosmosul familiei, și ăsta e un lucru foarte important. Gabriel TUDOR: Cine este „aproapele nostru”? Pr. Constantin NECULA: E grea întrebarea... Mântuitorul spune că aproapele nostru este oricine dintre aceia care se apropie de noi. Gabriel TUDOR: Vă întreb pentru că trăim
INTERVIU INEDIT DESPRE UMANITATE ŞI ONG-URI CU PREOTUL CONSTANTIN NECULA de GABRIEL TUDOR în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352795_a_354124]
-
universurilor care este A - potrivit și unei reprezentări grafice semnate de poet în 1982 (infra), deoarece «Logosul nu este altceva decât locul unde materia se desparte de vid» (Ciudatul râs al rațiunii estetice - SRes, 142 sqq.). Marginea universurilor. În „interiorul“ cosmosului din Cuvânt / Necuvânt, Nichita Stănescu este preocupat de absorbție și resorbție, de „găurile negre“, de explozie și implozie la stele: «...gaura neagră cosmică [...] absoarbe după explozie. [...] Singurul lucru care nu poate fi resorbit e cuvântul. El e cel mai rezistent
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
omului, / resturile omului mănâncă piatra, / piatra mănâncă apa, / focul mănâncă aerul, / aerul mănâncă pământul. // Este de mâncare cât este, / dar ea nu se termină niciodată. Zgomotul caracteristic / este acela al fălcilor mestecând. // Iată acum principiul: / cea mai mare dimensiune din cosmos este punctul. / Unul nu este mai mare decât altul. / Muntele este un punct... («Contemplarea lumii din afara ei; partea I: nervul terestru» - SEM, 121 sqq.). Amplul poem, Contemplarea lumii din afara ei, de dincolo de constelările lirosofice și de dincoace de „rafinăriile“ stilistice
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
lumea și locuitorii de pe punctul albastru / pot fi caracterizați prin aceea că sunt / și pot stârni ciudatul sentiment / că au tendința de a fi. // Pierderea cosmică investită în ei / este lumina de la diferite alte stele... // Ei produc, în schimb, pentru cosmos / timp. («5. Sensul» - SEM, 130). Un zbor de vulturi-idei - în invers-cerul din noi văzut din afara sferei aflate în expansiune - face transferul informaterial (cf. DIm, 19 sqq.), potrivit teoriei deplasării spre roșu (sau legea lui Hubble), în spațiul cunoașterii metaforice, în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
și alături de care a rămas legat afectiv și astăzi?! În acest context se încadrează și considerabilele contribuții la sprijinirea actelor culturale din România, de către Fundația Principesa Margareta, sprijinul lăudabil acordat artiștilor prin premiile UNITER... La sfârșitul unui periplu filozofic prin cosmosul iluminat de Thalia, cum definești în termeni mai lumești splendorile ei? Teatrul este un miracol de la anticii Euripide, Sofocle, Seneca, poate Cicero..., vai mie, era să uit: Caragiale, Alecsandri, Creangă, Eminescu, să nu mai vbim de foștii noștrii contemporani! Ce
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
o galaxie este curbată. Un copil poate trăi în comuna natală și uneori moare de bătrânețe fără să-și fi schimba năzuințele în afara preocupărilor cotidiene. Dar un adolescent nu mai este legat de locul de nașteri și poate zbura în cosmos indiferent dacă o face în calitate de cosmonaut pe un satelit sau numai prin puterea gândirii. Oameni buni, nu tăiați aripile cunoașterii tinerilor de orice vârstă. A te crampona de un postulat sau o axiomă este același lucru cu fapta „excepționalului” nostru
CEVA DESPRE GEOMETRIA ABSOLUTĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352956_a_354285]
-
ca un munte de cântecul ciocârliilor vara Care pe noi sfâșietor ne desparte Sufletul tău este atât de dens în văzduhul care mă înconjoară încât mă strivește îmi vine să țip ca o trestie pe un deal singură disperată amară Cosmosul cel atât de plin de tine parcă este fructul unei caise imense înmiresmat adânc și frust umplut cu miere de albine, luminoasă și dulce iar eu sunt sâmburele lui care-l gust, când îmi mișc mâna prin aer te mângâi
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
interval, titluri de volume reprezentative). Prin „omul de cenușă” poetul „definește” ipostaza insului vizavi de divinitate. Aneantizarea, reducerea omului la starea de „pulbere”, dar și combustia intensă sunt caracteristice pentru efemeritatea terestră, dar, în egală măsură, pentru reintegrarea în marele cosmos. Obsesia „omului de cenușă” ar trebui să pună capăt ambițiilor exagerate, „știut fiind că vila noastră e / o urnă doar ne-nchipuit de mică”, la fel cum trecerea noastră telurică are ca final „Adâncul. Nimicirea. Abaddon” Ar fi exagerat să
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
la activitate. Cât de frumos poate răsuna versul eminescian pe note de romanță, ne-au convins încă o dată elevii din clasele primare care, după ce s-au întrecut într-un concurs de lucrări artistico-plastice inspirate de codrul, lacul, plopii, teiul și cosmosul eminescian, au ridicat pe note ,,Sara pe deal”, ,,Mai am un singur dor”, ,,Revedere” și ,, De ce nu-mi vii?”. Făcându-se o analiză a temelor care a inspirit poetul, s-a vorbit despre tema predominantă din opera sa, dragostea, elevii
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăiește, lumea acestei ființe “tragice și nenorocite”, înscrisă între văzduh și cenușă. Există, însă, de asemenea, frumusețe, o “frumusețe sfâșietoare”, a ființei conștiente de finitudinea ei și de solidaritatea și armonia cosmosului. Existența își așteaptă sfârșitul, și se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern al cosmosului, pentru ca ființa să poată urca “treptele veșnic tinere ale eternității”. Când, în primăvara lui 2009, am citit pentru prima oară - și printr-un fericit
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
înscrisă între văzduh și cenușă. Există, însă, de asemenea, frumusețe, o “frumusețe sfâșietoare”, a ființei conștiente de finitudinea ei și de solidaritatea și armonia cosmosului. Existența își așteaptă sfârșitul, și se predă lui, pentru a avea loc fluxul etern al cosmosului, pentru ca ființa să poată urca “treptele veșnic tinere ale eternității”. Când, în primăvara lui 2009, am citit pentru prima oară - și printr-un fericit hazard - poezia românului Eugen Dorcescu (Timișoara, 1942), am experimentat senzația de netăgăduit că mă aflu în fața
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
câte una culmi ce privite de jos par munte coborât din cer, dar privite de sus dau impresia că cerul țîșnește din genunchii muntelui... urci și tot urci și te afunzi în tăria supremă a muntelui, te scufunzi în oceanul cosmosului, apoi e vremea de dat corpului ce e a corpului și ființei ce e a ființei: corpului, relaxarea, ființei bucuriile și fericirile retrezite în contopirea supraumanului cu omenescul, de pe urma căreia omul ia pe spirit poleiala veșniciei! Unde să se întâmple
POVESTE DE DRUMEŢIE LA SINAIA, CU UN POPAS ALPIN ŞI UN SLUJITOR BOIERESC [Corola-blog/BlogPost/354544_a_355873]