1,113 matches
-
Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au decât nevoi, O masă de manevră, sacrificiu Dar lumea ar fi rece fără noi. Străina în camera scundă ce pare coteț, Cu geamuri o palmă de late, Prin care lumina pătrunde difuz, Pereți coșcoviți să arate, își plânge Maria destinul căzut Pe mâini și o minte haină, Mințind-o că-n țara cu mulți portocali Va fi o frumoasă regină. Plecase
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întors către David. — Vrei, te rog, să vorbești cu Tad și să vezi dacă Vivian e liberă în dimineața asta? — Am să vorbesc cu noul angajat temporar, mi-a zis David. Apoi a continuat în șoaptă. — Tad a zburat din coteț ieri după-amiază. Se pare că Vivian l-a pocnit cu o lampă de birou în cap. Dar Tad n-a fost rănit prea tare. Ceea ce e bine. Am dat din cap. Tad rezistase două săptămâni și jumătate, ceea ce întrecea media
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în regulă, puteați să aveți pretenții pînă și la funcția de președinte al țării, erați deja niște eroi. M am pus deci și eu în mișcare, și m-am întors cît am putut de repede la locul crimei. Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am crescut! El mânca ce aveam mai bun la masă. O dată pe săptămână Îi făceam baie caldă cu șampon cu miros de mere. Îl ștergeam de apă cu prosopul, să nu răcească. Porc de export, domnule! L-am ținut În coteț cu chirie, la barăci: cinci dolari pe lună. Vara avea umbră de la un prun. Prin gardul de sârmă vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai poate, zice el, fără agendă. Și zice: Gusztika fjam, nu am nici o gaure. Hát, cum kutya fasza, n-ai nici o gaure, Húnór bácsi? Și io ce mănânc la Crăciun? Și nu mai am nici dolari să plătesc chiria la coteț! Cheamă alt măcelar, a zis Húsvágó. Mai bine otrăvesc porcul, am zis eu. Atunci, Húnór bácsi a zis: Tăiem la el În doi ianvar, dache Dumnezeu ajută. Și ce mă fac fără cârnaț, vereș, tobă, carne? Dau io Împrumut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amenajată ca teren de sport. Recunoscură câteva din însemnele unor sporturi terestre: porțile de handbal, panourile de baschet, groapa pentru săritura în lungime; apoi văzură un mic labirint cu geometrie variabilă, din butoaie, pentru sportul tradițional al jupiterienilor, sornak-ul, patru cotețe cu iepuri de câmp pentru pasiunea nr. 1 a marțienilor, lepurul, un fel de oină fără minge, cu iepuri, plus alte câteva spații marcate mai ciudat, probabil pentru întrecerile neptunienilor, saturnienilor și chiar ale celor doi morocănoși elevi plutonieni, singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
după mine. Când ies din clădire îmi dau seama că nu am cu ce ajunge acasă, m-au lăsat acolo. Intră, te conduc, spune, arătând mașina. Nu-i nevoie, plec singură. Privirea mea spune: Ți s-a făcut de ros cotețul? Și o apuc într-o direcție oarecare. Mă ajunge din urmă cu mașina: Orașul e în partea cealaltă. A, ei, eu nu mă duc acasă... Mersi, zic și schimb direcția. Urcă odată! spune pe un ton poruncitor. Urc. La marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
decât să sudeze, într-atît aveau ochii de înveninați și înroșiți... Iar singurul lor divertisment era să se învîrtă, ca ventilatorul, deasupra noastră. Faza cu ventilatorul a mai înmuiat inima fermecătoarei noastre din cartier, ofticînd-o că-și vâra altcineva nasul pe la cotețele ei. Iar când s-a auzit și că Lupeș Z. Cornel, un alcoolist de pe la noi din cartier, ce drojdea de obicei pîn' și pastele de dinți ale nepoților, amestecîndu-le în apă, ajunsese de-și spărsese singur, de disperare, sticla de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
limba sa, precum doi dulăi somnoroși, pe planșeul vascularizat al cavității bucale. Pe la ora 15,20, Ho diábolos îl mână printre casele indisciplinate, neconstruite în linie, ci după profunda știință a bunului plac, de-a lungul curților garnisite cu troace, cotețe de porumbei, automobile stricate și hârdaie, către gurile pârâiașului Bucureștioara. Adică de unde Bucureștiul, cu asfalturile și cartierele lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă. Pardosite (multe) cu pietre de râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce tălăzuiau ritmic prin covorul de cristal, rosti cu aerul unui musafir profund educat. - Grațioasă doamnă, am sosit aici doar pentru a-mi exprima considerația pentru tot ceea ce realizați pentru literatura română. - Noi vorbim aici și purceaua e moartă în coteț... Noi vorbim aici și tu te faci de rahat cu literatura română. Ești halit definitiv, scămoșatule! Iertați-l, doamnă, e dilit. I-a murit un verișor... - Vai, domnule, trebuie să fiți o ființă cu totul formidabilă dacă ați intuit, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în cotețe, întemnițații desfășurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bine. Mirela a șoptit că Raicopol vădise mult caracter. Deși tot noi îl surmenasem, cu sălbăticie, săptămânile trecute. O împrejurare misterioasă a înlesnit ca individul cu scara să se apropie de un alt tip bizar, care înainta sub povara unui coteț de porumbei, iar, din spatele lor, noi să-i auzim conversând cum că Raicopol le furase inimile, vîrîndu-și-le în buzunarul cel mic. Și că măgarul (le era evident totuși că era un măgar) avea calitatea 304 DANIEL BĂNULESCU O chema Maria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu delicatețe, aproape cu pudoare, Doru Sinistratul se înălță aproape trei sferturi de metru de la sol. 391 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI De pe cer, marile puteri, aplecîndu-se, își strângeau sateliții, aidoma unei babușce ce-și înghesuia seara găinile în coteț. Sau, cel puțin, uneori, în mintea ta de Sinistrat așa ți se năzărea. Puteai zbura nestingherit de unde până unde pofteai, fără a te mai expune riscului ca umerii obrajilor să se întîlnească, pe nepusă masă, cu răceala bulbucăturii de sticlă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spus ea ridicând-și paharul de vin în aer. Sofia, păzește-te! —Așa te vreau! a exclamat Julia lovindu-și ceașca de ceai de mentă de paharul lui Alison. Să bem în cinstea soțiilor numărul doi care fac legea în cotețe! — Pentru asta ne rugăm toate! a râs Fiona. Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorțtc "Domnișoară Jones, poftiți o scrisoare de divorț" Alison s-a deplasat încet de la pat înspre baia spațioasă a camerei din elegantul hotel Babington House, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tineri 155Împlu curtea strălucită a moțatei noastre Vineri Și la glasul lor subțire ea s-arată milostivă. Al găinăriei-Adonis, cu privirile-ndrăsnețe, Petit-creve blazat, ironic, cu pasiuni titanomahe, Obiectiv cronicei zilei a găinelor monahe, 160Pe tipic îi face curte - Lovelace de la cotețe. Cu plăcere ea admite curtea junelui șăgalnic. Orice-obrăsnicie, rugă, ea îi trece cu vedere, Ca-n sultanul vechiu să-escite gelozie și durere - Vai! de unde poate crede un sfârșit atât de jalnic! 165Căci Sultanul, care-o crede cumcă e necredincioasă, Tânărului
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
coșu’căruțîi”, În „stogu’ di fân” și urmărea cu mare atenție și admirație „minunili lu’ Ionel”. Venise iarna, ninsese din abundență și se formaseră troiene, ulițele erau Înzăpezite iar Ionel făcea bărbătește pârtii de mers spre grajd, poiată, bordeiul bunicului, cotețul lui Ghițî și spre cușca lui Vizanti. Și În timp ce bunicii Îl lăuda pentru hărnicie și bărbăție iar Va, Înfrigurat, urmărea „lucraria” de dincolo de geam, Ionel nu uita să curețe de omăt un loc circular cu diametrul de circa un metru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau În extaz o minune de petale roz ale singurei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nici acum și nici la prima sa venire, cine-i șeful care are grijă de toată gospodăria lui Ghiorghi a dascălu’ și implicit de pezevenghiul care În iernile geroase ar putea fi poftit de către unul din lupii ce mai Încercau cotețele și saivanele celor din marginea satului. Va l-a privit cu frică și a rostit o Întrebare cu răspuns inclus: Vizanti, nu vrei să fim prietini, de ce nu iubești tu băietu’ ista cuminte? Bunicu’ Ghiorghi, cu luleaua În colțul gurii
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vreodată prin minte. El fugise, atâta tot. Omar Evadatul își lăsă picioarele să atârne peste muchia saltelei și durerea aceea îi gâlgâi în stomac. Se purta ca un om care duce o rană mare sub piele. Auzi cum cocoșii din cotețele lui Godun își treceau unul altuia cucurigul de dimineață și parcă se mai calmă. Zăpada făcea ca totul să pară neînceput și Omar, prin fereastră, avu dintr-odată impresia că o carte cu foi nescrise i se pune în fața ochilor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era încăperea secretă a curții lor, pusă între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că are, îl cheamă Zet. Mai am încă șase, dar niciunul ca el. De-asta nici nu-l las în manej, ci îl călăresc numai eu și îl țin în grajd separat. Și-o imaginase în fel și chip: cu cotețe și fermă, precum Godun, ori înconjurată de vietăți, ca pe arca lui Noe, dar nu proprietară de grajduri și cai, și nici atât de frumoasă. Atunci, seara, îi păruse obraznică, deși părul ei îl impresionase, fiindcă îi amintea de Ghazal, dar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
veneau spre el dintr-o stare nelămurită a lucrurilor. Dar dacă el nu era decât un smintit care se încăpățâna ca detaliile să-i trimită mesaje de descifrat? Se întinse pe-o parte, în locul de unde privise, și tot împrejurul, cu cotețele fermei, cu stupii pe care Godun tocmai îi pregătea, i se arătase deodată de o plictiseală istovitoare. Veterinara isca spectacol în nepăsarea câmpiei și a marginii de oraș și în așteptarea crispată a exilului său de înstrăinat. Abadan era un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se bucura puțin, parcă i-ar fi fost rușine să râdă. Îl auzea numai pe Ia prînz: - Gata masa? - Gata. Era ostenit. Își găsea totdeauna câte ceva de făcut. Robotea toată ziua prin curte. Cumpărase păsări, le făcuse cu mina lui cotețe de șipci, le vopsise și le aducea de la șina Constanței porumb, ca să le îndoape. Stere le număra seara și dimineața, le căuta de ouă, se apuca să spele butoaiele, să le întărească doagele cu rafie, numai să nu stea. Prânzul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o vârstă și se pricepea la moșit. Au întins așternuturile, au fiert apă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]