1,600 matches
-
ajuta bine munca. Nory, umblând în vârful pantofilor, se așeză între ele două și șopoti. Venea de la Rimi după ce, de trei ori în șir, nu găsise acasă pe nimeni. O dată se plimbase prin toată casa. Vraiște! Cine știe în ce crâșmă era baba, Lina poate la clienți, doctorul la dracu în praznic, și Sia ... Azi, în sfârșit, găsise pe Lina complet singură: revizuia rufăria; - Ei: S-a făcut! Am dat-o în uliță! Mi-a furat o mulțime de lurruri! ii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
le rămânea decât să se depărteze cât puteau de iute. Ca să-l caute pe Voicea, târgovețul care avea de golit o hazna mergea dis-de-dimineață la obor. Mai târziu nu se putea vorbi cu căcănarul căci Voicea își bea aldămașurile la crâșmă. Nu era nevoie să lași țiganului adresa, Voicea cunoștea toate haznalele. Dar cine nu-l știa pe Voicea? Puteau să-l întrebi pe plăcintar care, turtit pe masa sa, ședea cu dosul rezemat de zid și cânta hore. Câteodată o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
moșesc, fa. - Vin’ desară. - ’Te, ’te ! Pe mine mă cheamă toată ziua Neculai și dumneaei mă face Moișă. Dute, Ghiță și-mi dă pace. Hai, Catrină, ce stai fa, scoate francu’, dă-l încoa. Cârnățarul te îndrepta la sigur, căci crâșmele din obor se aflau chiar în priveliștea sa. - Voicea ?... Acum pute la Roizen. Sau : nu s-a trezit de ieri, e sub masă la Bacalu. Voicea era cel mai gras bărbat din târg : lat în spate cât o ușă, peste
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
asta mergea de câtva timp când, dintr-o dată, întro noapte ea se sparse. Toți patru dispărură pe neașteptate dar nimeni nu întrebă ce s-a întâmplat. Doar cei care aveau nevoie de Voicea înjurau când nu-l mai găseau prin crâșme. Curând alți meseriași le-au luat locul ; nici unul însă nu s-a putut impune așa cum o făcuse Voicea. Ce s-a întâmplat cu ei nimeni n-a știut vreodată și tocmai asta vreau să vă povestesc aici. Ultima hazna pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l mâie pe cea bună ; altminteri omul avea nărav să se oprească și, după o deliberare scurtă, o alegea din nou pe cea care îl scotea la crâșmă. Chiar și așa Coca se oprea ca să explice babicii că el s-a îmbătat și leac la asta nu poate fi decât tot un „cui”. Fără vorbă, dânsa strângea din buze și-l mâna înainte, pe cărarea știută de ea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se sculă ca să îndese trei hârtii. - Să trăiască socrul care a căpătat așa un ginere frumos și bogat. Să fie sănătos și să aibă moștenitori ! Bătrânul Mendic se sculă și el săndese cinci hârtii. La Lipa Lipovici din Dorohoi era crâșmă pentru precupețe. Îmbiați de firma roșie din tablă pe care sta scris Și pe ploaie și pe vânt Șnițelul eu îl mănânc. clienții intrau cu droaia. - Băiete, striga tare Lipa din când în când, trece-i lui badea Ion un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
rachiu. Mai mult nu am. Corect, Lipa îi turna în țoi de câți bani primea. Uitându-se cun ochi, omul cerca din nou : - Mai pune niște apă încai să se umple păhăruțul. - Las’ c-am avut eu grijă... În ușa crâșmei, răsturnat într-o ladă de scânduri pe două roate, sta Ușer, ologul, cu picioarele amestecate cu mâinile și cu ochii dați peste cap. Toți lăsau un ban pe pieptul bietului neom care rămânea uitat acolo până seara. Printre copii, cel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Femeile din cele vreo douăzeci de gospodării își vedeau de treburi, îmbrăcate în capoate, prin curți, fără să iasă la porți decât dacă izbucnea vreun scandal în mahala. Bărbații plecau în zori, pe la fabrici, iar seara se înghesuiau într-o crâșmă sordidă de lângă bariera "Bacchus". 3. În loc să mă liniștească, hotărârea de a mă duce la San Donato, sperând că voi scăpa cu o "angioplastie", cum (aproape) m-a asigurat profesorul, mi-a dat griji noi. Nu-i exclus să ajung să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și ar fi salvat relația cu ea. GÎndul Îl răscolește. Ar putea să fluture bagheta fermecată a amneziei peste Zelda și să se Întoarcă Înapoi În timp: o ia pe Zelda de la facultate, după ore. Stau afară pe terasă la crîșma lor favorită. Pe cer nu e nici un nor. CÎnd ajung la rigatoni, Îi oferă un inel. Inelul nu cade Între tăieței. Merg braț la braț către un local de-după-cină, pentru un pahar de-după-cină. Nici o adiere. Pletele Zeldei, pînă la umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se strângeau oamenii după o zi de lucru. De câte ori cineva rostea înșelătoarele cuvinte „Ai chef de un păhărel înainte să mergem acasă?“, toată lumea se îndrepta negreșit spre bodega lui Cathy. Mai multe căsnicii fuseseră probabil pusese la încercare de această crâșmă decât de toate amantele din lume. Fran îi căută prin mulțime pe cei de la Citizen și îi zări din cele din urmă cuibăriți în colțul opus. Cele două mese în jurul cărora se strânseseră erau deja pline de pahare goale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și am simțit niște schimbări. Parcă am simțit niște schimbări. Soția nu-i pocăită. „Pocăită“ îi ziceam eu când râdeam cu ele. Dar e-o țărancă din aia, credincioasă. Și încerca să mă ia la biserică, eu mă scăpam la crâșmă, nu. Oricât a-ncercat ea să mă-ndrepte, nu... Trăgeam la pușcărie sau ceva... Și mi-o scris de câteva ori, am primit o iconiță, și mi-o zis să mă mai rog, să mă mai închin. Și, de când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
două săptămâni tot la asta mă gândeam. Până la urmă i-am zis lui nevasta că mă duc la Huedin, să iau pâine. Băut, găsit 135 000 de lei. Omorât. M-am dus la băiatul ăla, am băut, apoi în altă crâșmă și, când mi s-a terminat banii, am confiscat și noi o sticlă de alcool rafinat. Pe urmă ne-am îndreptat la casa omului ăstuia de care spuneam. N-a fost premeditat să-l omorâm. De fapt, nici n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Constantin ăsta de mic era cu japca, că scotea ochii la vrăbii și pisici. Și tot el a fost găsit cu crima unor străini turiști, din ăia de merg pe jos cu rucsacuri, că i-a prins în spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă ar fi după noi, am da niște bani să meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o fac. Nu eram întreg dacă n-o făceam. Doar de Poliție mi-era frică pe lumea asta. Atât. Eu când vedeam poliția fugeam ca dracu de tămâie, nici nu puteam sta în același loc cu polițistul. Dacă intra la crâșmă, plecam eu. Mi-era frică și uite că ei m-au legat. Crima DOBROVOLSKY 3pensule, 2 cartuse tigari viceroy În ziua aia am plecat spre casă cu un prieten de-al meu, eram în aceeași unitate. Nu a fost cearta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am șters mâna murdară de pantaloni, apoi am strecurat-o în buzunarul hainei, am apucat buletinul lui Csákány într-o doară, dar până la urmă nu l-am scos, continuându-mi drumul spre casă în tăcere. Perspectivă Când am ieșit din crâșma Vânătorul, fostă, pe vremuri, Leul, în mână cu cele două sticle de bere cehească, reci ca gheața, pe partea opusă a străzii am remarcat de-ndată duba cenușie, și știam că n-am încotro, va trebui să trec în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gâtul lor, într-un minut degetele mi-au amorțit, de-abia le mai puteam ține, simțeam numai răceala ca de gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns ultimul la crâșmă, pentru că șchiopătam, încă mă mai durea glezna, cu o zi înainte încercasem un unșpe metri cu mingea de piele spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gheață, a lor, n-am început s-o iau numaidecât la fugă, am mai rămas pentru o clipă în ușa crâșmei, în afară de mine nu era picior de om pe stradă, ceilalți se evaporaseră de mult, eu am ajuns ultimul la crâșmă, pentru că șchiopătam, încă mă mai durea glezna, cu o zi înainte încercasem un unșpe metri cu mingea de piele spartă pe care, din glumă, băieții au umplut-o cu pietriș, n-am luat-o, deci, numaiecât la fugă, mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că s-a zis cu mine, că m-au prins, dacă până acum, dintr-un motiv sau altul, au mai amânat, acum gata, mă încolțiseră de tot, or să mă umfle și pe mine, m-am uitat în spate, înspre crâșmă, gândindu-mă că dac-aș lua-o înapoi la goană, acolo n-ar mai intra, poate, după mine, dar știam că asta-i o tâmpenie, precis ar intra, trebuie să mă adun, să nu stau locului, să merg, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
într-o încercare disperată de a-și salva ființele iubite de la infernul serviciului militar pe „munte“. În Vizavi, dimpotrivă, nu existau străzi, nici piețe, biserici, hoteluri, prăvălii sau legi. Nu exista nimic altceva, decât colibe de paie și chirpici, trei crâșme cu rachiu de trestie de zahăr, o bombă cu carne de maimuță și ouă de broască țestoasă, două bordeluri și libertate absolută ca toți să facă orice le-ar fi poftit inima. Pungași, asasini, escroci, dezertori și renegați conviețuiau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sau puțini. Ce importantă are? Suntem împreună! Sau poate atunci când nu găsea de lucru. - Țușca, ceva nu e bine. Faci ceva rău. - Asa, acum da vina pe mine. Ce vrei să fac? O să iau un job de spălat vase prin crâșme, nu sunt la milă nimănui! - Ho, ho! Înțelegi greșit. Eu încerc să te ajut. Ai terminat cu Honors și bursă, ai fost prima în an. Ești bună, nici vorbă că ești bună! Și nu te iau. Din o sută de
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nevasta nu a avut de unde să-i dea. A luat banii de pâine și a ieșit, trântind ușa. Vecinii au zis că l-au văzut pe pragul blocului, cu capul în mâini. Apoi l-a călcat trenul, pe drum spre crâșma de unde vroia să cumpere de băut... Îi plăcuse dintotdeauna să bea, afirmă mândru că lui îi plac trei lucruri pe lume: copiii, soția și batura. Era cu doi ani mai tânăr decât mine, arată cu vreo douăzeci mai mult... - Nevasta-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lase Antonia cu predicțiile ei apocaliptice, ia să fi avut și ea acum nouăsprezece-douăzeci de ani ; frumoasă iarăși, ca odinioară, curtată, discoteci, pentru că Îi plăcuse dansul, baruri, aproape la fiecare colț de stradă cîte unul, nu ca pe vremuri, niște crîșme nenorocite, mai mult pentru drumeți și cheflii; la televizor, filme deocheate, numai cu despuiați, reviste porno la fiecare chioșc, da, bunico, acum să te fi văzut! L-a lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu alții ca noi, culcam fetele care se vroiau culcate, coboram În răstimpuri În barurile de sub pămînt, erau cîteva, un fel de iaduri-raiuri, vroiam să uităm de tot de lumea asta, să nu o mai vedem nici pe fereastră din crîșmele de la suprafață, sub pămînt, tot mai adînc sub beton și asfalt, aveam și noi nevoie de liniște, cei de la suprafață nu pricepeau nimic, spuneau că o se ne asfixiem În abatajele noastre de atîta fum, o să și surzim din pricina boxelor
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
exact același lucru! Domnul Floyd o să creadă despre noi că nu am văzut, niciodată, în viață, altimetrul unui singur avion. Pinky nu credea. 217 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În România, dulcea populație se întorcea devreme în casele cenușii, crâșmele se închideau la nouă, Televiziunea la zece, ziarele scriau, pe brânci, numai despre chipul în care-și ducea vioiul Cârmaci, Națiunea în zbor, către Cele Mai Comuniste Meleaguri. Deasupra țării, imensă, sfârâia numai Plictiseala. Nu existau teatre adevărate, cinematografe adevărate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere, cei mai gingași se retrăseseră către case, cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești puștani erau deci genul acela proaspăt reapărut de poeți, care nu se înghesuiau deloc să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]