3,194 matches
-
unora dintre ele. Acestea nu s-au dezvoltat în același ritm ca tovarășele lor ce s-au bucurat de soare. În continuare, cercetările au arătat că, într-adevăr, intervenea cantitatea de lumină, iar prin bolta osoasă, mai subțire în vârful craniului, aceasta stimula o structură ca un fel de ochi fosil: epifiza. Stimularea epifizei de către fotoni declanșează un hormon, melatonina, care activează toate funcțiile hipotalamusului. Descartes credea că Dumnezeu comunică cu sufletul prin glanda pineală, punctul de plecare al spiritelor animale
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a reacțiilor sale. Această observare clinică a amintit de un celebru caz înregistrat în neurologie: cel al lui Phineas Gage. În anul 1848, în timp ce lucra la construcția unei căi ferate, o bară metalică de 1,80 m i-a străpuns craniul. El s-a vindecat în urma acestui teribil accident, dar a devenit de o extremă grosolănie, pierzându-și orice simț al moralității. Reconstrucția în imagerie cerebrală a creierului său pe baza craniului conservat a arătat că leziunea ocupa mai mult sau
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
bară metalică de 1,80 m i-a străpuns craniul. El s-a vindecat în urma acestui teribil accident, dar a devenit de o extremă grosolănie, pierzându-și orice simț al moralității. Reconstrucția în imagerie cerebrală a creierului său pe baza craniului conservat a arătat că leziunea ocupa mai mult sau mai puțin aceeași regiune frontală ca la Elliot, fiind localizată în zona ventrală și mediană a cortexului frontal. Concluzie Damasio a concluzionat că această regiune a cortexului frontal atribuie cunoștințelor valori
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
e mai plină de nuanțe decât cea colorată. Culorile mai mult încurcă decât lămuresc. Poți compara verdele cu roșul ? Unde ai auzit de principii colorate ? De cuvinte vopsite ca ouăle de Paști ? Cosmina se apropie de fotografiile mari, în care craniile se vedeau ca niște globuri de lumină. Pe masă, alte câteva fotografii. — Sunt tot ei, lămuri Efrem. Eu fac și poze color, mi-e mai ușor să înțeleg... Ce trebuie înțeles, Efrem ? — Heidegger. Cosmina râse într-un fel care lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la Poliție. Știi cum sunt oamenii, or să te creadă nebună. Și tu ce crezi ? — Sincer ? Da’... sincer ? Papi își lăsă bărbia în palme. Mie mi-e dor de Efrem. ăla era un nebun adevărat. Făcea filosofie uitându-se la cranii, ca Hamlet. Pufni : Nu mă-ntreba de Hamlet, că mai multe nu știu. Am văzut și eu o poză... Nu arăta a lipovean, dar era tot așa de blond ca Efrem. Ce-o fi făcând acuma ? Mă tot întreb... Îți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care era decorată ca o vastă pivniță cu pereți de piatră și cu răsuflători. Scena înfățișa doar un promontoriu al sălii, ridicat pe câteva trepte de scândură, și pe ea, în fața unei mese acoperite cu pânză neagră, împodobită cu un craniu, un pumnal înfipt și un lampadar, avea să depună jurământul noul șef. Însă bandiții nu veneau din culise, ci, aplicîndu-se un procedeu de teatru de revistă și de circ, convoiul sosea de la intrare și, luminat de un reflector, se îndrepta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în această categorie de iluzii. Unii psihiatrii descriu dismorfofobia ca o formă deosebită, frecvent întâlnită în schizofrenie și tulburarea obsesiv-fobică. Bolnavul are impresia că segmente ale corpului și-au modificat forma și dimensiunile. Această impresie se referă îndeosebi la aspectul craniului: ochi, nas, urechi etc., iar bolnavul are tendința de a se examina mereu în oglindă. B. Halucinațiile Spre deosebire de iluzie, care este o percepție deformată a unui obiect real, halucinația este o percepție fără obiect. Halucinațiile se clasifică după analizatori sau
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cu o frecvență de 21/1000 dacă mama are peste 45 de ani. Cauza o reprezintă scăderea eficienței diviziunii meiotice, ceea ce duce la nondisjuncția unui cromozom. Ca și manifestări ale celor ce prezintă sindrom Down, putem enumera următoarele: talie mică, craniu mic și rotund, față plată, gât scurt și gros, mâini scurte și late, sensibilitate mare la infecții, deficiență mentală, deficiență de vorbire, durată medie de viață redusă. > Sindromul Cri du Chat (Țipătul pisicii) Cauza sindromului este deletia unui fragment din
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
spațialitate exotică. În plus, camuflajul este formal, aparent și superficial, la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunțând apartenența de fond la altă specie: fie ochii care încep să "clignoteze", fie o mână care devine gheară, fie o bucată de craniu detașabilă, care lasă să apară dedesubt cipuri, rotițe, membrane și scanere. Or, adevărul este că acest camuflaj este un dat al speciei umane, că ea conține în ea omul și anti-omul în indistincția lor aproape ca un secret de construcție
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răi servitori. Mașine oarbe și materialiste, ei lovesc fără rațiune. Toată iarna corpul e sănătos, fața roșie. Vine primăvara și buba venerică împle părțile cele mai nobile ale corpului, ochii, gura, nasul, și pătrunde până-n creieri, rozând până și oasele craniului. În curând capul națiunei ungurești nu va fi decât un monstru urâcios și plin de bube - un cap incurabil. În fine românii naționaliști vor lucra spre binele nostru, românii renegați, fără să vrea chiar, spre răul inamicilor noștri. Să vină
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de la locuințe sau de la vetrele de foc. Așezarea pare să fi fost răvășită în urma lucrărilor de grădinărie din perioada interbelică și de mai târziu; o necropolă contemporană așezării este posibil să se afle, dacă ținem seama de faptul că un craniu a fost văzut de autorul cărții în preajma unui canal de irigații prin anii ´70. - Tămășeni, în punctul numit de localnici Dealul Bisericii, în realitate o proeminență naturală de teren, pe care s-au aflat cândva biserica și cimitirul satului, am
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mai ridicat, pentru însilozatul sfeclei furajere, la o distanță de 300-400 m sud de grajdurile C.A.P.-ului Umbrărești, a fost descoperit la adâncimea de circa 1,5 m, un schelet uman întreg, orientat pe direcția vest-est, având alături un craniu de cabalină, cele patru copite cu părți din picioarele calului, precum și câteva resturi metalice, ce s-au dovedit a fi piese de harnașament și ale unei găleți de lemn. S-a considerat că mormântul a aparținut unui călăreț de neam
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Chirac pitar din bătrânul Torcăi”. Prezența turanicilor în apropierea satului Torcești de pe apa Bârladului, acesta care face obiectul discuției noastre, se probează arheologic prin descoperirea întâmplătoare a mormântului unui nomad, al cărui schelet a fost găsit la un loc cu craniul, părți de oase și copitele calului său, dar și urmele harnașamantului, dovezi de netăgăduit ale practicilor funerare specifice neamurilor turanice, despre care am scris la începutul lucrării. Vatra satului Torcești, la fel ca în majoritatea așezărilor din zonă, se suprapune
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
temelie se află alături de biserica în funcțiune acum. Supoziția se bazează pe urmele arheologice care atestă o viețuire aici cu o continuitatea de câteva bune veacuri, pe faptul că am văzut, în urma lucrărilor de grădinarie de prin anii 70, un craniu în zonă, pe criteriul că pe această vatră nu se produceau inundații, fiind teritoriul cel mai prielnic pentru existența comunității din timpuri destul de îndepărtate. Cercetări arheologice adecvate vor fi în măsură să releve aievea ceea ce noi mai mult am intuit
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu cel mai mare cuțit Sepp cel Împuțit își taie capul Căpățâna scroafei rămâne mereu la mijloc Și în jurul ei se dansează Și mă bate gândul Că el pe dinăuntru așa de gras și cărnos era Și pe urmă la craniu Se scrijelește un rânjet la final. (dispare în gaura de la beci și umple sticla) ... Cap de porc sau cap de câine Aceasta-i întrebarea aici O căpățână de câine smulsă Scoate aburi din mormanul de gunoi Cum ar fi arătat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
frica globului de pământ Către mine Că eu m-am așteptat A trebuit să aștept Ca Lumea Mine, cu adevărat mine Minele este în fiecare om adevărat închis Tuturor oamenilor le lipsește un picior putrezit în cap plin de acel craniu al fiecăruia Și fiecare om este o întreagă Germanie blestemată Și pe deasupra Cât de frumos poate să arate un om în propria supă de carne Când gustă din ea Și se înroșește Cu sine însuși (respiră greu) A venit și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aibă Voioșia mea au zidit-o într-un coteț de câine în fața unei case calde și lașe Voioșia mea a fost mereu o jignire puturoasă în fața caselor omenești care urau cu atâta avânt Omenii Totul a fost oribil Oribil din craniul meu din pântece Pântecele meu mort în craniu Oamenii Toți având la ei povești, o groază de povești excitante Și ei înșiși terminându-se în cele mai împuțite povești O să mă aducă acasă împotriva mea Nici un om nu vrea să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
coteț de câine în fața unei case calde și lașe Voioșia mea a fost mereu o jignire puturoasă în fața caselor omenești care urau cu atâta avânt Omenii Totul a fost oribil Oribil din craniul meu din pântece Pântecele meu mort în craniu Oamenii Toți având la ei povești, o groază de povești excitante Și ei înșiși terminându-se în cele mai împuțite povești O să mă aducă acasă împotriva mea Nici un om nu vrea să scoată totul la iveală Putoarea mea, bătrânețea mea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
la picioarele noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și țopăie în spatele compozitorului): Bucata sonoră are ochi inima nu încălzește nici un craniu totuși craniul are un război Războiul valvelor inimii Care sunt cântate ca o bucată nocturnă gata afumată Zahăr, metal, muzică. PIANISTA (îl pune înapoi în scaun pe idiot): Muzică metaforică, ce mai e și asta? Muzică cromatică Asta merge bine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
noastre îi împingem coatele sale metafizice în botul lui veșnic și jucăm jocul înghițitului... cu leșul provizoriu. COMPOZITORUL (dă idiotului o scatoalcă. Idiotul sare în sus și țopăie în spatele compozitorului): Bucata sonoră are ochi inima nu încălzește nici un craniu totuși craniul are un război Războiul valvelor inimii Care sunt cântate ca o bucată nocturnă gata afumată Zahăr, metal, muzică. PIANISTA (îl pune înapoi în scaun pe idiot): Muzică metaforică, ce mai e și asta? Muzică cromatică Asta merge bine Muzică megalomană
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Chinul mituie acomodarea Chinul răscumpără cincizeci de litri de chinuieli Chinul se mulează pe chin (ea îl împinge brusc departe de ea) COMPOZITORUL: Aleasă alegere Căpățina proastă zvâcnește Căpățâna sfântă se rotește Nu se alege Nealegerea Căpățâna țipă fără păsări Craniul rostogolitor țipă după ciubărul de frică CEI ALEȘI țipă după spaimă PIANISTA (patetică într-un mod foarte special): EU Focul împerecherii atârnând în mijlocul nostru scroafă întâmplătoare.. EU Scroafa din mijlocul nostru Căutată cu semnul de pe capul munților Și care luminează
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
somn viu, absolut transparentă. O umflătură drept înaltă ridicătură, vă urmați posibilitățile pe roți negre, dar netezite, total netezite, întinse cu acizi, împinse de sus în jos... acum să sfârtecăm să destabilizăm. Să răzbatem, cum se mai spune, prin gaura craniului. COMPOZITORUL: Folosim brațele noastre și toate instrumentele. O adevărată neliniște nu poate simți decât unicul, și o astfel de nedreptate, trebuie să râdă numai fără nici un haz. Acum unul e în toate, că oricum e blond și cu totul tulbure
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de viață în fața deplinătății muzicale, care sincronizează plin de adâncime viața, formează masele umane cu grijă Arena Unsă cu ulei și carne roșie cântătoare Arena maselor umane În fața seiful lui deschis Acasă Mai bine toate vasele coroanelor mortuare într-un craniu ca UNUL și singurul mușchi de închidere. Așa ajunge piața în sunet, știi, tu singur și ultim prieten, pentru că piața știe, că sunetul la final va împinge din nou noaptea în hazna... firește trăgând cu urechea după desfășurarea sunetului, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Mariedl aplaudă și sare în sus. MARIEDL: Bravo, domn' doctor. Omul varsă apă, varsă sânge și varsă lapte. MAMA LUI MARIEDL: Stai jos Mariedl. Stai cuminte și așteaptă. Cel mai bine pentru viitorul tău cap de mortăciune ar fi ca craniul lui taică-tău să aibă să muște ceva. Tu dezvelești acum chifla ta cu cârnați și îți umpli cu ea sacul neliniștit al burții tale. Mariedl bagă mâna sub fustă și trage afară o chiflă cu cârnați. MEDICUL (horcăind): Porci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
carnea păcătoasă a lui Mariedl o îngroapă în sfârșit sub ea, atunci Mariedl vede în sfârșit o dată în viață pe un om înalt cu frumusețea pierdută care este opusul lui Mariedl care își freacă căpățâna lui nesfârșit de mare pe craniul pipernicit și mort. Și atunci omul dimpotrivă zice: mă mai frec încă o dată până la fundul căpățânii tale în care lumea putrezește, Mariedl, și pe urmă trebuie să mori. Părul meu cel extraterestru îți atârnă peste față, scumpa mea vinovată Mariedl
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]