1,554 matches
-
lui, să deosebească particularitățile vieții politice italiene de cele ale celorlalte țări din Europa, mai ales din vechea Europă comunistă și din lumea pe care o străbate fără încetare. Dacă în ceea ce privește drepturile omului discursul pontifical este același cu cel al creștin-democraților, acesta se deosebește pe alte teme. Cazul cel mai interesant este oferit de problema unificării Europei unde, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, există o cvasi-suprapunere de concepții: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu cel al creștin-democraților, acesta se deosebește pe alte teme. Cazul cel mai interesant este oferit de problema unificării Europei unde, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, există o cvasi-suprapunere de concepții: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Ioan-Paul al II-lea introduce în gîndirea sa această "altă Europă" despre care vorbește Czeslaw Milosz, și dacă construirea Comunității Europene este, din punctul lui de vedere, o realizare, el vorbește cu plăcere de Europa națiunilor, considerînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pare să fie în criză aici. Nu se pune problema renunțării la acțiune în societate, ci se cere un alt tip de prezență. Papa Ioan-Paul al II-lea își dă seama foarte bine că, nefiind italian, nu este prizonierul schemelor creștin-democrate și că prăbușirea comunismului în Europa permite o deblocare a cadrului politic neschimbat timp de jumătate de secol, o situație cu totul nouă față de ceea ce cunoscuseră predecesorii săi. Or, în acel moment, intervine un element nou: criza anumitor partide creștin-democrate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrate și că prăbușirea comunismului în Europa permite o deblocare a cadrului politic neschimbat timp de jumătate de secol, o situație cu totul nouă față de ceea ce cunoscuseră predecesorii săi. Or, în acel moment, intervine un element nou: criza anumitor partide creștin-democrate, explozia peisajului politic, apariția unor forțe noi și adeseori necontrolabile, diversificarea angajamentelor politice ale catolicilor, realitate veche în Franța, dar care tinde să se extindă și în alte părți, mai ales în Italia, în timp ce prăbușirea comunismului privează democrația creștină de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Siener și Eberhard Welty. Alte grupuri au apărut la Düsseldorf, la Münster, la Wüppertal, la Bochum. În Nord, unde rădăcinile Zentrum-ului n-au fost niciodată puternice, protestantul Hans Schlange-Schöningen a fondat Demokratische Union, în timp ce la Hamburg lua naștere un partid creștin-democrat. În schimb, la Frankfurt, mai multe personalități, printre care Walther Dirks, Eugen Kogon, Heinrich Knappstein, visau la un partid muncitoresc care să aducă creștinii și social-democrații împreună pe poziții ferm anticomuniste, idei care fuseseră dezvoltate în revista Frankfurter Hefte, apropiată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
echilibru (45% catolici, 50% protestanți). Fiind un partid de masă, CDU/CSU ocupa toată zona de la centru la dreapta, nelăsînd nici o șansă unei tentative efemere de refacere a Zentrum-ului de către Karl Spiecker, care visa la un partid care să unească creștin-democrații și social-democrații într-un fel de sinteză laburistă. Programele au fost reechilibrate spre opțiuni mai moderate, aspectele foarte îndrăznețe fiind abandonate, așa după cum o arată trecerea de la programul de la Ahlen la principiile de la Düsseldorf și la politica lui Erhard din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Austria a aderat la Uniunea Europeană. Dar nu a știut să împiedice progresarea rapidă a unei drepte naționaliste și puternice în alegerile din 9 octombrie 1994, în detrimentul celor două mari partide ale coaliției. Democrazia Cristiana Italiana, de la hegemonie la cădere. Partidul Creștin-Democrat a debutat în Italia anului 1945 printr-o lungă perioadă de deținere a puterii, fără întrerupere, spre deosebire de Germania și Austria, pînă în 1992. Istoria DCI se identifică cu aceea a Italiei și cu aceea a Bisericii catolice din Italia. Partidul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și părintelui Gratry, nu exista nici un fel de integralism. Biserica nu constituia pentru el decît inspiratoarea valorilor morale ale vieții sociale. Partidul a jucat un rol determinant în acești ani nesiguri dar cruciali, între 1943 și 1945; în Sudul eliberat, creștin-democrații au participat la viața politică ce a renăscut, mulți dintre reprezentanții săi făcînd parte din guvernele Badoglio și apoi Bonomi. Între 29 și 30 iulie 1944, partidul s-a reunit pentru prima dată la Congresul de la Napoli pentru a adopta
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Catolică și-a întărit structurile sub Luigi Gedda, numit vice-președinte în 1949, apoi președinte în 1952, în timp ce Comitetele Civice, fondate în 1948 ca structură de coordonare în vederea companiei electorale, s-au dezvoltat, devenind un adevărat grup de presiune asupra parlamentarilor creștin-democrați. Papa Pius al XII-lea dorea să facă Italia mai creștină. Acesta era motivul nominalizării lui Gedda și a intervenției Acțiunii Catolice în politică. Acesta era motivul lansării, în 1950, a "Cruciadei bunătății" prin multiple predici ale părintelui iezuit Riccardo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Sfîntului-Oficiu a ordonat excluderea de la Sfintele taine a celor care profesau doctrina "materialistă și anticreștină", decret steril care nu a desprins pe nimeni din Partidul Comunist și nici nu a împiedicat alunecarea catolicilor spre stînga 10. În această luptă, Partidul Creștin-Democrat a continuat să beneficieze de sprijinul organizațiilor catolice. Bastioanele lor electorale rămîneau regiunile unde practica și mișcarea catolică erau puternice: cu precădere în Veneția și Lombardia. Studiile de sociologie religioasă au scos foarte bine în evidență legătura dintre practică și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
importanța revistelor cu o longevitate mai mult sau mai puțin asigurată, cum ar fi Cronache sociali (1947-1951), La Discussione, fondată în 1953 de De Gasperi, Libertas a lui Guido Gonella (1952-1953), politica d'Oggi în care scria Domenico Ravaioli și creștin-democrații "republicani și de stînga" (1945-1948), Civitas, o strălucită revistă de studii politice fondată în 1919 de Filippo Meda, întreruptă de perioada fascistă și reluată în 1949 de Paolo Emilio Taviani. Toată această nebuloasă creștin-democrată (la care se poate adăuga activitatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în care scria Domenico Ravaioli și creștin-democrații "republicani și de stînga" (1945-1948), Civitas, o strălucită revistă de studii politice fondată în 1919 de Filippo Meda, întreruptă de perioada fascistă și reluată în 1949 de Paolo Emilio Taviani. Toată această nebuloasă creștin-democrată (la care se poate adăuga activitatea și filosofia lui Pietro Scopola și a sa Lega Democratica în anii 1970 și 1980) era îmbogățită de dialogul permanent dintre partid și cultura italiană. Dar viciile sistemului erau mult mai nocive prin consecințele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
scos la iveală un regim de corupție sistematică, vorbindu-se de tangetopoli (cetate a bacșișurilor) și chiar de cleptocrație 22. Magistrații i-au scos din funcție pe politicienii și partidele responsabile de această situație, în principal Partidul Socialist și Partidul Creștin-Democrat. Punerea sub acuzare a lui Giulio Andreotti în 1993 a subliniat amploarea dezastrului, în măsura în care acest animal politic, supranumit Volpe (vulpea) sau Inoxidabilul, de 34 de ori ministru între 1946 și 1991, de șase ori președinte al Consiliului, s-a identificat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
bilanțul unei gestiuni care demonstrează o distorsiune între principiile creștine ale acțiunii politice definită ca act de caritate și multe din comportamentele individuale. Tot atît de sever poate fi criticată distorsiunea între viziunea asupra lumii așa cum reiese ea din programul creștin-democrat și realitatea serviciilor publice ruinate, a fondurilor publice delapidate sau deturnate, a regiunilor jefuite: este suficient să ne gîndim la scandalul privind zonele distruse de seisme și niciodată reconstruite în ciuda deblocărilor sumelor necesare, dispărute în oceanul corupției. Singura prezență creștin-democrată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștin-democrat și realitatea serviciilor publice ruinate, a fondurilor publice delapidate sau deturnate, a regiunilor jefuite: este suficient să ne gîndim la scandalul privind zonele distruse de seisme și niciodată reconstruite în ciuda deblocărilor sumelor necesare, dispărute în oceanul corupției. Singura prezență creștin-democrată aflată azi în fruntea Statului, președintele Republicii, Oscar Luigi Scalfaro, recunoștea în august 1993 în fața adunării Comuniunii și Eliberării de la Rimini că "generația noastră, generația mea, a păcătuit grav" și lansa un apel la politica văzută ca serviciu. Deci, putem
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
principiul, intangibil pentru el, al unității catolicilor în jurul DC. El l-a spus și l-a repetat în raportul său la Consiliul permanent al CEI din 22 martie 1993, în Mesajul său din 30 iunie, în ajunul Adunării Constituante a creștin-democraților care avea să decidă transformarea partidului, cu o nouă denumire, Partidul Popular Italian. Conținutul acestui mesaj, intitulat Semnificația prezenței reînnoite și unite a creștinilor în viața socială și politică, a fost reiterat în foarte multe intervenții publice. Papa însuși a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dinamic, condus de Irene Pivetti, astăzi președinte al Camerei Deputaților: trecută prin Acțiunea Catolică, formată la Universitatea Sacré Coeur, ea reprezintă un catolicism integralist, străin de tradiția DC. Situația actuală din Italia ne amintește de aceea a anilor 1923-1924. Hegemonia creștin-democrată a luat sfîrșit, iar unitatea catolicilor în jurul DC, impusă după cel de-al doilea război mondial de către Montini și De Gasperi, apare ca un caz de excepție în istoria catolicismului italian. Se remarcă din nou, la stînga, acțiunea unui grup
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
DC, impusă după cel de-al doilea război mondial de către Montini și De Gasperi, apare ca un caz de excepție în istoria catolicismului italian. Se remarcă din nou, la stînga, acțiunea unui grup minoritar într-o grupare progresistă; la centru, creștin-democrații, fideli temelor sturziene, reiau tradiția popularistă: la dreapta, apariția clerico-moderantismului, care putea deveni majoritar printre catolici; eforturile depuse de Berlusconi pentru a da atenție cerințelor Bisericii, crearea unui Minister al Familiei și al Solidarității Sociale încredințat unui catolic, Antonio Guidi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
stare vegetativă (2,3% din voturi în 1979). Totuși, acest partid interclasist, al cărui electorat este echilibrat între toate păturile societății, a păstrat o bază sociologică catolică: jumătate dintre catolicii elvețieni votează pentru el, dar numai 5% dintre protestanți 25. Creștin-democrații au reușit să se integreze în Statul federal, ajungînd în 1953 să fie la egalitate cu Partidul Radical în cadrul Consiliului federal. În 1959, formula de guvernare numită "formula magică", și astăzi în vigoare, a atribuit cîte două locuri fiecăruia din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
federal, ajungînd în 1953 să fie la egalitate cu Partidul Radical în cadrul Consiliului federal. În 1959, formula de guvernare numită "formula magică", și astăzi în vigoare, a atribuit cîte două locuri fiecăruia din cele trei mari partide, socialist, radical și creștin-democrat, cel de-al șaptelea loc revenind Partidului Țăranilor, Meșteșugarilor și Burghezilor (devenit ulterior Uniunea Democratică de Centru). Reprezentarea sa în Consiliul Național este, din 1950, de aproximativ patruzeci de locuri din 200, procentajul electoral fiind în jur de 20% (21
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
catolicilor în societatea politică, mișcare simbolizată în 1973 de eliminarea articolelor de excepție introduse în constituția federală pe vremea Kulturkampf-ului. Pozițiile dominante stabile: Democrația Creștină în Benelux Belgia oferă exemplul reînnoirii în cadrul unei continuități a prezenței catolicilor în politică. Tezele creștin-democrate s-au întărit prin transformarea vechiului partid catolic într-un Partid SocialCreștin la îndemnul lui Paul Van Zeeland. Programul de Crăciun 1945 se îndrepta într-un sens reformist moderat. Noul partid se dorea nou, deconfesionalizat (era trecerea de la Blocul Catolic
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
partide. Acest program făcea referire expresă la creștinism, propunînd o politică inspirată din Evanghelie. El pregătea, ca și documentul comun din 1972, " Spre o societate conștientă de responsabilitățile ei", unificarea organică realizată în 1975, prin formarea unei federații numite Apelul Creștin-Democrat (CDA). În fruntea sa se afla liderul KVP, Andries Van Agt. Această structură interconfesională a permis declinul fiecăruia dintre partidele confesionale, fără să renunțe la o inspirație clar biblică, rezumată de sloganul electoral scos în față în 1977 "niet bij
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
alegători. Olanda rămîne, ca și Italia, un teren de studiu privilegiat. III Ținuturi de misionarism ale democrației creștine Succesul efemer din Franța Fondată în 1944, avîndu-l pe Maurice Schumann ca președinte și Robert Bichet ca secretar general, rezultat al experiențelor creștin-democrate dinainte de război, Mișcarea Republicană Populară ocupă în istoria politică a Franței un loc singular. Pentru prima dată, catolicismul politic în opțiunea sa creștin-democrată ajungea la puterea unui mare partid, strîngînd aproximativ un sfert din electorat: peste 25% din voturi, 144
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1944, avîndu-l pe Maurice Schumann ca președinte și Robert Bichet ca secretar general, rezultat al experiențelor creștin-democrate dinainte de război, Mișcarea Republicană Populară ocupă în istoria politică a Franței un loc singular. Pentru prima dată, catolicismul politic în opțiunea sa creștin-democrată ajungea la puterea unui mare partid, strîngînd aproximativ un sfert din electorat: peste 25% din voturi, 144 de aleși în toamna anului 1945, 28,2% și 160 deputați la 2 iunie 1946, 25, 9% și 156 aleși la 10 noiembrie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
héroisme: "Alegerile vor avea loc peste cîteva luni; femeile vor vota. Noi vom fi 100 în Cameră și, mai ales, nu uitați: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfîntului-Duh". Noul partid se situa la centru-stînga. Respingînd, contrar celorlalte partide creștin-democrate europene cu care nu-și dorea o relație privilegiată 1, referința confesională explicită, MRP sublinia, în schimb, caracterul său republican și acceptarea valorilor din 1789. Fără îndoială că în aceasta constă importanța sa: medierea lui a permis recunoașterea definitivă a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]