1,093 matches
-
înființarea, în viitor, a unui partid politic de orientare național-democrată (doctrină formulată și propusă de Marian Munteanu, plecând de la modelul lansat de Nicolae Iorga și cu influențe din practica unor partide occidentale - partidul francez “Adunarea pentru Republică” și alte partide creștin-democrate). Un element inedit (dar criticat de politicienii vremii ca "elitist" și chiar "extremist") este introducerea examenului de competență politică pentru înscrierea în Mișcare. Singurii lideri marcanți care tratează cu înțelegere și salută apariția noii formațiuni sunt - nu întâmplător - doi venerabili
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
cărei obiectiv era înființarea unui partid politic de orientare național-democrată (doctrină formulată și propusă de Marian Munteanu, plecând de la modelul lansat de Nicolae Iorga și cu influențe din practica unor partide occidentale - partidul francez “Adunarea pentru Republică” și alte partide creștin-democrate). Inițiativa a ramas, însă, la stadiul de proiect ca urmare a campaniei masive de discreditare la care asociația a fost supusă încă de la înființare cât și din cauza lipsei resurselor materiale necesare unei asemenea construcții instituționale. În anul 2000, Marian Munteanu
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
Liberal, s-au desprins și au participat singure pe listele electorale acumulând împreună peste șase procente. Partidul Democrat din Moldova a înregistrat o creștere cu puțin peste două procente față de alegerile din 2003 acumulând 9,73% din totalul voturilor exprimate. Creștin-democrații au înregistrat și ei un ușor declin (8,52% față de 8,87% în 2003), datorat și scorului electoral slab înregistrat în municipiul Chișinău. Partidul Liberal, care a candidat pentru prima oară pe liste proprii, a obținut 4,82%. Performanța s-
Alegeri locale în Republica Moldova, 2007 () [Corola-website/Science/307772_a_309101]
-
Rezultatele alegerilor arată că, cel puțin în teorie, opoziția deține 52% din opțiunile de vot, repartizate pe curente politice astfel: curentul comnunist 34%, curentul liberal 26%, curentul social-democrat 18% și curentul creștin democrat 8,5% din voturi. Curentele liberal și creștin-democrat au în comun o atitudine pro-românească, dar nu neapărat pro-unionistă. Curentul social-democrat are o poziției ambiguă legată de chestiunea identitară etnolingvistică moldovenească. Cu toate că Partidul Comuniștilor continuă să dețină cel mai mare număr de primari (328 dintr-un total de 898
Alegeri locale în Republica Moldova, 2007 () [Corola-website/Science/307772_a_309101]
-
primari din 2003 cu aproximativ 40 de mandate. Alianța Moldova Noastră a resimțit la rândul ei o scădere puternică obținând 155 de mandate (față de 191 în 2003). Partidul Democrat s-a menținut relativ constant cu 78 de mandate (+5), în timp ce creștin-democrații au obținut la aceste alegeri 62 de mandate de primar, cu 40 mai multe decât în 2003.
Alegeri locale în Republica Moldova, 2007 () [Corola-website/Science/307772_a_309101]
-
în Principatul Andorrei și în Principatul Monaco. Între decembrie 2009 și ianuarie 2012 a îndeplinit mandatul de ministru al Afacerilor Externe. Pe 28 septembrie 2010 a intrat în PD-L, iar pe 13 octombrie al aceluiași an, a lansat Fundația Creștin-Democrată. Baconschi a demisonat din Partidul Democrat Liberal, la data de 30 ianuarie 2014, și s-a alăturat proiectului lui Traian Băsescu, Partidul Mișcarea Populară (PMP). Imediat după, Baconschi a declarat că va candida pe listele acestui partid la Europarlamentarele din
Teodor Baconschi () [Corola-website/Science/306555_a_307884]
-
o familie protestantă. Are studii juridice superioare și pentru un timp a lucrat în calitate de asistent la Universitatea din München. Din 1966 a condus Departamentul de Drept Public la Universitatea Liberă din Berlin. Din anul 1970 a fost membru al Uniunii Creștin-Democrate. Din 1978 până în 1983 a fost Președinte Federal al Grupului de Lucru Protestant din CDU și CSU. Pe parcursul acestei perioade (din 1979) a făcut parte din organele federale executive ale CDU. Din moment ce a fost ales președintele Germaniei, Herzog a demisionat
Roman Herzog () [Corola-website/Science/307399_a_308728]
-
Antall a fost ales drept candidat pentru postul de prim-ministru al Forumului Democrat, la alegerile din 1990. Forumul Democrat a câștigat alegerile. În 23 mai 1990 Antall a format primul guvern post-comunist. În coaliție erau partidele: țărănesc mic și creștin-democrat. În 1991 tatălui său, senior, i s-a conferit postum, ca și preotului Jakab Raile, certificatul de "drept între popoare" din partea Institutului Yad Vashem din Israel, József Antall a decedat la Budapesta la 12 decembrie 1993.
József Antall () [Corola-website/Science/303186_a_304515]
-
Helmut Josef Michael Kohl (n. 3 aprilie 1930, Ludwigshafen, Renania-Palatinat, Germania) este un politician german al Uniunii Creștin-Democrate ("CDU"), cancelar al Republicii Federale Germania din 1982 până în 1998. Mandatul său de cancelar a durat 17 ani, cu doi ani mai mult decât cel al lui Konrad Adenauer. Acesta a fost cel mai lung mandat al unui cancelar german
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
fost unica republică care a boicotat acest referendum, ceea ce însemna clar că noi nu doream să semnăm noul tratat unional, aproape identic cu cel din anul 1922”, afirmă Mircea Snegur. Totuși, Mircea Snegur avea o poziție diferită de Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova, declarând că ""Republica Moldova nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
să depășească pragul electoral de 6%. În dorința de a crea o formațiune politică puternică, capabilă de a se opune cu succes Partidului Comuniștilor, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova (PCRM), Uniunea Social-Liberală "Forța Moldovei" (USLFM) și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD), au fuzionat la 24 martie 2002, creând Partidul Liberal. Din conducerea noului partid au făcut parte: Mircea Snegur - ca președinte de onoare, Valeriu Muravschi, Vlad Ciobanu, Mircea Rusu, Mihai Cimpoi și mai mult de 30 de deputați care în
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
dintr-un motiv egoist, deloc principial, fiindcă nu a mai fost „realeasă” într-un post oarecare din structurile PRM". Pe 6 ianuarie 2007, ziarul "Adevărul" anunța că "Deputatul PRM Leonida Lari-Iorga și-a depus cerere de înscriere în Partidul Popular Creștin-Democrat (PNȚCD). Ea revine, astfel, în partidul care a propulsat-o în parlament, în 1992, pe listele din Galați" Este autor a 24 de volume de poezie și proză, precum și traducător din marea poezie universală.
Leonida Lari () [Corola-website/Science/302154_a_303483]
-
Ion Sturza a inițiat și realizat un șir de reforme economice și sociale importante pentru Republica Moldova, ca reforma teritorială, bugetar-fiscală, agrară. Au avut loc privatizări importante cu investitori strategici. La 5 noiembrie 1999, o nouă majoritate parlamentară constituită din comuniști, creștin-democrați și independenți desprinși de formațiunile de centru-dreapta - votează împotriva privatizării mai multor întreprinderi din industria vinului și tutunului, contrar condițiilor puse de organismele financiar-bancare internaționale. FMI, Banca Mondială și ceilalți creditori anunță suspendarea finanțării Republicii Moldova. La 9 noiembrie 1999 aceeași
Ion Sturza () [Corola-website/Science/302535_a_303864]
-
al acestui partid din aprilie 1994 este ales în calitate de Președinte, fiind reales apoi în această funcție la congresul al V-lea din 1996 și la congresul al VI-lea din 1999. Între anii 1994-2009 a fost deputat al Partidului Popular Creștin-Democrat (PPCD) în Parlamentul Republicii Moldova. În calitate de deputat, a fost membru al Biroului Permanent al Parlamentului și președinte al Fracțiunii FPCD, ulterior PPCD (1994-1998), vicepreședinte al Parlamentului și președinte al Comisiei de anchetă a Parlamentului, în vizorul căreia s-au aflat cazurile
Iurie Roșca () [Corola-website/Science/302526_a_303855]
-
imunitatea parlamentară în 8 dosare penale de natură politică deschise de guvernarea comunistă de la Chișinău (2001-2009), toate dosarele fiind ulterior clasate. Din 1999 până în 2010 a fost vicepreședinte al PPCD, iar în 2005 - 2009 a fost și liderul grupului parlamentar creștin-democrat în Legislativul Republicii Moldova. În 2005 - 2009 a fost vicepreședinte al Comisiei parlamentare pentru Politică Externă și Integrare Europeană. La alegerile locale din 25 mai 2003 a candidat din partea PPCD la funcția de primar general al municipiului Chișinău, obținând locul III
Vlad Cubreacov () [Corola-website/Science/302537_a_303866]
-
a fost conferit Ordinul "Gloria Muncii". În dorința de a crea o formațiune politică puternică, capabilă de a se opune cu succes Partidului Comuniștilor, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova (PCRM), Uniunea Social-Liberală "Forța Moldovei" (USLFM) și Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat (PNȚCD), au fuzionat la 24 martie 2002, creând Partidul Liberal. Din conducerea noului partid au făcut parte: Mircea Snegur - ca președinte de onoare, Veaceslav Untilă - președinte, Mihai Severovan, Anatol Țăranu și Valeriu Muravschi - vicepreședinți.
Valeriu Muravschi () [Corola-website/Science/302607_a_303936]
-
electorali. Liderul conservator Kåre Willoch a format un guvern minoritar după alegerile din 1981. În 1983, la jumătatea distanței dintre alegeri, acest guvern a fost extins pentru o majoritate a coaliției de trei: Partidul Conservator, Partidul de Centru și Partidul Creștin-Democrat. La alegerile din 1985 coaliția a pierdut majoritatea, dar a rămas în funcție până în 1986, când a demisionat după ce a pierdut un vot parlamentar din cauza prețurilor la combustibili. Gro Harlem Brundtland, care a condus o perioadă de timp Partidul Muncitoresc
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
său va renunța deoarece Partidul Muncitoresc nu a reușit să câștige cel puțin 36,9% din voturi la nivel național—procentul pe care l-a câștigat în alegerile din 1993. O coaliție de trei partide minoritare: Partidul de Centru, Partidul Creștin-Democrat, și Partidul Liberal, în frunte cu prim-ministrul creștin-democrat Kjell Magne Bondevik, a intrat în funcție în octombrie 1997. Guvernul a căzut în martie 2000 din cauza problemei cu plantele ce produc gaze naturale, opunându-se lui Bondevik care susținea impactul
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
să câștige cel puțin 36,9% din voturi la nivel național—procentul pe care l-a câștigat în alegerile din 1993. O coaliție de trei partide minoritare: Partidul de Centru, Partidul Creștin-Democrat, și Partidul Liberal, în frunte cu prim-ministrul creștin-democrat Kjell Magne Bondevik, a intrat în funcție în octombrie 1997. Guvernul a căzut în martie 2000 din cauza problemei cu plantele ce produc gaze naturale, opunându-se lui Bondevik care susținea impactul acestora asupra schimbărilor climatice. Jens Stoltenberg din Partidul Muncitoresc
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
puterea în alegerile din septembrie 2001 când Partidul Muncii a avut cel mai slab rezultat de după primul război mondial Bondevik a devenit din nou prim-ministru în 2001, de data aceasta în calitate de șef al unei coaliții minoritare a Conservatorilor, a Creștin-Democraților și a Liberalilor, coaliție bazată pe sprijinul Partidului Progresist. Acest guvern a fost primul care a reușit să rămână în funcție timp de un mandat complet de patru ani, după guvernul de coaliție Per Borten din 1965-1969. O coaliție între
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
majorității simple este precedată ca importanță de un proces de co-decizie politică în care minoritatea se bucură de protecție prin intermediul majorității speciale (2/3 din voturile totale + majoritatea voturilor în fiecare din cele două comunități importante). O serie de guverne creștin-democrate începută în 1958 a fost întreruptă în 1999 ca urmare a unui scandal major de contaminare cu dioxină. O coaliție între liberali, social-democrați și ecologiști a fost formată sub conducerea lui Guy Verhofstadt care până în 2007 a reușit să implementeze
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru, guvern care a făcut tranziția (pe data de 23 martie 2007) spre un guvern format de creștin-democratul flamand Yves Leterme, câștigătorul ultimelor alegeri. După demisia acestuia, în decembrie 2008, prim ministru a fost desemnat Herman Van Rompuy. Constituția Belgiei este legea fundamentală a sistemului politic belgian. Constituția a fost adoptată la data de 7 februarie 1831. Prima
Politica Belgiei () [Corola-website/Science/303277_a_304606]
-
Se resimt progrese substanțiale și în învățământ: la Kaunas apar primele universități. În 1923 se efectuează un recensământ național. În mai 1926 este ales al treilea "Seimas". Acuzați de semnarea pactului de neagresiune sovieto-lituanian, care a condus la bolșevizarea țării, creștin-democrații pierd majoritatea și intră în opoziție. Lovitura de stat din 17 decembrie 1926, condusă de "Uniunea Naționaliștilor Lituanieni", duce la căderea guvernului. Antanas Smetona devine președinte, iar Augustinas Voldemaras premier. Smentona rămâne la putere până în 1940. Parlamentul este diolvat în
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
au acum accesul restricționat. Familia nobiliară Fürstenberg a avut în proprietate și un valoros manuscris al Cântecului Nibelungilor, vândut în 2001. Vechea berărie a fost de asemenea vândută. ¹ Rezultatul "Recensământului" Alegerile locale din anul 2014 au avut următoarele rezultate: Uniunea Creștin-Democrată 13 mandate Partidul Liberal Democrat 6 mandate Partidul Social Democrat 6 mandate Alianța 90/Ecologiști 6 mandate Independenți 5 mandate Economia orașului cuprinde circa 1000 de întreprinderi, din care 24 de mărime medie, având un număr de 2200 de angajați
Donaueschingen () [Corola-website/Science/304685_a_306014]
-
Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca "", (n. 27 mai 1928, Ciumați, Prahova, România - d. 5 decembrie 2008, București, România) a fost un om politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați. Din 1990 a fost membru al CPUN, senator în două legislaturi (1992-2000), președinte al Asociației Naționale a
Ticu Dumitrescu () [Corola-website/Science/304112_a_305441]