4,763 matches
-
De spaimă, de abia am pribidit să ne cățărăm într-un molid, cam vreo trei metri, unul după celălalt. Ursoaica cu puii ei, se vede, nu avea treabă cu noi în ziua aceea. Cum venea cu ursuleții la vale dinspre creastă, tot așa s-a topit mai departe. Avea ea alte scopuri în capul ei: pe versantul de vizavi al pădurii era o poiană, în care pășteau niște vite. Spre marea noastră mulțumire, am fost desconsiderați de ursoaica și de progeniturile
URSOAICA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353628_a_354957]
-
șansă la viață prin gestul său de samaritean, mereu pregătit să întindă o mână de ajutor celor aflați în suferință. Tot nu mai aveau altceva de făcut în Poiană, actele fiind semnate, în afară de a se odihni pur și simplu, admirând crestele munților. - Ce spuneți dacă v-aș propune să-i facem atât soțului cât mai ales fiicei o vizită neașteptată la spital? - Da? Se poate așa ceva? Vai, ce bucurie! Aș fi plecat singură însă mașina este la soț. Stați mai întâi
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
pe la amiază ajunse în București, iar apoi la Târgoviște. Părinții, surprinși de apariția ei neașteptată, observară că se petrecea ceva straniu cu ea. În ziua următoare, plecă la Brașov. Pe Valea Prahovei făcu escale la Sinaia și Bușteni unde admiră crestele dantelate ale Bucegilor în toată splendoarea lor. Aerul proaspăt și rece al muntelui parcă o reconforta și-i limpezea gândurile. Următoarea escală o făcu la Predeal, orașul-stațiune cu altitudinea cea mai mare din țară, apoi coborî spre Timiș și ajunse
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
Brașov. Bunicii din partea tatălui o întâmpinără cu bucurie. Aici totul era în ordine și după câteva zile plecă spre Târgoviște. Străbătu iarăși Valea Timișului, orașul-stațiune Predeal și ajunse pe Valea Prahovei. Era lună plină și stelele licăreau fascinant în noapte. Crestele munților străluceau enigmatic în lumina lunii. Opri mașina și admiră minute în șir acele înălțimi solitare. Din loc în loc, pe abruptul Caraiman parcă luceau mii de steluțe. Se simțea minunat în mijlocul naturii fără forfota citadină, ci doar cu freamătul pădurii
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
știu!...”. Cam asta erau dialogurile mele cu Daimonul și cu Străjerii Sfântului Graal prin anii 1986-1996. Acum știu că acest Soare Alb, care colcăie de ființe înaripate, are misiunea de a începe (aici la noi, în Grădina Maicii Domnului din “Creasta Anilor” din Terra Mirabilis) Marea Recoltă de ființe de lumină de pe ”insula ADN”, dar, vor fi niște ființe de lumină care au făcut deja un salt cuantic, prin Arta-transformării, prin transformare cuantică și prin Dumnezeu știe ce homozigotare și puritate
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
a lucrurilor și de tribalizare a persoanelor în G1 și G2. Și care după cum se vede,”iubesc” România, dar mai ales iubesc Grădina Maicii Domnului. Iubesc doar Grădina MD, însă nu au descoperit și unde se află “flăcările arginti” din “Creasta Anilor” din Terra Mirabilis. Știu doar că pe aici, pe la noi, încă mai cântă dimineața pe plaiurile mioritice “Cocoșii lui Mahomed”, dar unde cântă Cocoșii și Îngerii lui Dumnezeu și de ce cântă (din chimvale și alăute), nu știu nici ei
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
și Muntele Cozia, iar la nord de vestita stâncă ce se ridică deasupra comunității, Țurțudanul, urmată de Pietrele Doabrei. De partea cealaltă, la sud, orașul este flancat de Muntele Foarfeca și Naruțu din cadrul Munților Căpățânii. Astfel, Brezoiul este înconjurat de crestele dantelate ale munților ale căror sculptori nevăzuți au săpat în stâncă forme variate. Unul dintre cele mai frumoase anotimpuri este toamna când versanții munților parcă iau foc prin jocul de culori cromatice pe care le capătă foioasele. La vreo 100
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
Piatra Craiului cu prelungirea lui australă, Cheile Dâmboviței, partea cealaltă revenind versantului nordic al acestuia ( arealului Zărnești,-Brașov). Neîndoielnic, dimensiunea turistică este una fațetele amplasamentului și se află în deplină derulare, atracțiile turistice sunt multiple și felurite, predominând relieful spectacular: creasta calcaroasă a Pietrei Craiului fiind cea mai lungă din România (25 km), cu elemente geologice deosebite (carstice-peșterile Dâmbovicioara și Urșilor, cea din urma „prinsă” în peretele din dreapta al Cheilor Mari ale Dâmboviței), chei grandioase, floră și faună bogată, trasee turistice
CHEILE DÂMBOVIŢEI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354082_a_355411]
-
plecați în lumi mai liniștite. Țara nu poate fi iubită precum nu pot să iubesc numele cafelei pe care nu o mai beau deoarece am acum boabe râșnite. Nu pot iubi nici minunatele plaiuri înverzite sau lacurile alpine de la poalele crestelor pleșuve. Pădurile „l-am iubit” atât încât aproape nici nu mai există. Iubirea „de frate” a locuitorilor ei este caracterizată de certuri care ajung la măciuci și cuțitoaie de atâta dragoste. Decât să ne iubim ca frații și să numărăm
IUBESC ROMÂNIA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354157_a_355486]
-
simplă TUFA. Erau câteva FLORI DE COLȚ prinse într-o rădăcina zdravăna. Zâmbi din nou, fericit! Cine și câți pământeni aveau oare ocazia să le fie viața salvată de o FLOARE DE COLȚ? (...)Își înfipse mâinile pline de sânge în creasta din apropiere și ridică unul din picioare în sus. Apoi pe celălalt. IZBUTISE.(...)" CINE SUNT ACEȘTI MESAGERI? CARE ESTE CALEA PE CARE CIRCULĂ SEMNELE? Ceea ce nu a știut Adi Melicovici și nimeni până acum este faptul că există o poveste
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
despre care numai frânturi din el am putut să ofer și doar câtorva persoane apropiate inimii mele. Niciodată, nimănui, întregul! Poate, cine știe, vreodată voi scrie despre asta, insă mă îndoiesc. Deja mă încearcă nostalgia (nu vreau că băieții de pe creste să plângă) și...mă voi opri aici. Dacă cineva are a parte din TUFA, are ceva din mine și din Dumnezeu. Voi întoarce povestea acolo sus printre aripi albe, fiindcă este așternuta pe o dimensiune atipica și de neînțeles cu
STRANIA POVESTE A FLORII DE COLT DIN „NOAPTEA SPERANTELOR” de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354604_a_355933]
-
deasupra unde luceferii ard de veghe în brocartul-smarald al brazilor temerari. Pe vârfurile cu frunți eminesciene se așterne drumul strămoșesc și dorul lui care ne poartă. Din mreji de lună s-au țesut povești de basm, picurând pe aceste admirabile creste, odrăslind generațiilor mari, miracole serafice. Miracolul acesta divin: de rocă, de brazi, de iarbă, de flori, de pietre, de apă, de soare, de nouri, întrupat într-o perfecțiune sublimă conferă sufletului mistic simfonia unei armonii sacre. Plecăm fascinați de la Cabană
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
Calusării Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți în memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceață din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlănțuie dânsul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu batele lor
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]
-
singură, contemplu muntele sfântului semn, Arunasalla... Încă păstrează culoarea purpurie... Acesta este fundalul limpede și luminos al existenței sau ne-existenței, punctul de reper, imposibil să reziști farmecului său... Orice aș face, oriunde m-aș afla, conturul blând rotunjit al crestei sale, desenează căderea-n gol... Albastru adânc, strălucitor de stele fără număr, se boltește... Licuricii transformă grădina într-un covor de lumină... O ultimă privire, o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară, la ultima pâlpâire a felinarului... Plouă
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354687_a_356016]
-
ca pe ochii din cap. O chema Sya și avea un glas frumos, încât se întrecea cu păsările la cântat. Cânta în zori de zi sau pe seară, cânta de câte ori inima o îndemna. Vântul îi purta cântecele până departe, pe crestele munților înalți. Nu departe de casă, era o cascadă cu apa în șuvoaie scânteietoare, ai cărei stropi fini se adunau în zeci de curcubeie, pe care fetița le privea cu nesaț. Uneori, încerca să le culeagă, dar nu întindea bine
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
pasărea apa de mătase din mers să simtă temperatura ca și cum ai aprinde aragazul la foc minim să pătrundă căldura elementele reci ca și cum ai avea o singură viață și vrei dragoste la desert Nu te grăbești să stingi lumânarea să cucerești creasta de pe valuri stai și asculți zgomotele naturii nu ataci, nu te aperi doar stai și asculți din adâncul săpat în tine timbrul vocii ce-ți străpunge timpanul afecțiunii și al conștiinței înfometate Sinteza zilei: am kilograme în plus și sufăr
NU ATACI, NU TE APERI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357046_a_358375]
-
din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pământul n-a fost pământ El a fost o plămadă transparentă În care rădăcinile arborilor Formau coroane subterane. Pe acolo a trecut Omul, In fața lui creșteau munți de cristal Care-și topeau crestele tocmai sus în cer. Inimile acestora adăposteau Bulgări opalescenți prin care lumina picta Umbre răsfrânte în adânc. O! Fluviu despletit Care înconjori toată țara Havilla, Prin apele tale zglobii Înoată pești șăgalnici Care sar curcubeul Cel care arcuieste lumina. Fără
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357106_a_358435]
-
atât pe ei cât și pe mine. Erau patru cocoși de prăsilă, dubli la înălțime față de cei din curte, cu penele de un roșu lucios și cu câteva pete negre în jurul gâtului lung, pe care îl roteau în toate direcțiile. Creasta cădea ca un evantai când în dreapta, când în stânga. Despre aripi nu se putea spune că ar fi fost de cocoș. Erau așa de mari, că le depășeau și pe ale gâscanului. De pe prispă m-am uitat lung prin curte. Nu
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață Susano, cu dulăii ăștia? a întrebat Fane obosit, după ce a scuipat în mai multe rânduri printre dinți tabacul pe care îl mesteca. Obosită, mamaie, s-a așezat și ea pe prispă lângă el și mi-
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
eu n-am fost trimis la o turmă cu nouăzeci și nouă de oi, ci m-a trimis Dumnezeu să caut o singură oaie, oaia ră¬tă¬cită printre străini, care sunt pu¬ținii noștri credincioși risipiți pe aici, prin crestele Carpaților. - Ce oferă Episcopia Co¬vas¬nei și Harghitei acestor oameni, mai ales românilor, ca¬re, trep¬tat, dispar din a¬ceas¬¬tă zo¬nă? - În primul rând este satisfac¬ția aceasta a slujirii. Și, aș re¬pe¬¬ta, raportul
„BUCURIA SLUJIRII ESTE CEA CARE NE MENŢINE AICI, CĂCI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ CAUT OAIA CEA PIERDUTĂ” – DIALOG CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE IOAN [Corola-blog/BlogPost/357211_a_358540]
-
poveri, / Dincolo de cer, lumina frunții, / Să-ncovoaie culmile de ieri - // Și-am privit în clipele-mi crăpate, / Și în măcinarea-mi os pe os, / Și le-am spus: “drum bun și sănătate, / Eu rămân, cu muntele meu, jos ... Seamănă nuntașii, alte creste, / Altă-ncovoiere de frumos, / Eu demult, de-am fost, rămân poveste / De nisip, cu muntele meu, jos ... 12 februarie 2010 ( zi de salariu )”. Lumina este, pentru acest autor, elementul esențial de construcție lirică. Lumina, Infinitul, Crucea, minunea, orizontul, Mitul lui Sisif
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
cu râs pavat Ne luam povestea, umbra și-o chitară Și alergam desculți într-un zănat Ce ne-mpărțea secunde răbdătoare Și ne făcea din bucurii ecou. Acea eternă, amplă sărbătoare Ne îndemna să rătăcim din nou De mână, printre creste de uimire, Pe valuri deznodate dintr-un ghem De mare cu răspunsuri în privire Pentru atâtea țărmuri ce se tem. Tu îți mai amintești cum înserarea Ne aducea în visul nostru,frânți Dar fericiți și ne-nvelea cu zarea? Suntem
DOI, SUB GEANA UNUI VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357497_a_358826]
-
Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum aveam de tras la rame peste doi kilometri până la
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
ani, frumoasa mare? În zori, din largu-i necuprins, Un tânăr prinț din ea desprins, Se ridica spre boltă, roată, Și o lăsa îmbujorată Sub mângâieri de raze blânde, Însângerând adânc și unde. Iar ea îi trimitea spre maluri, Iubiri pe crestele de valuri. Ascult frumoasa alintare A apei către dragu-i soare. Surprind apoi un gând hai-hui, Este amanta astrului! În următoarea dimineață, Albastru-i strălucind pe față, Mă-ncredințează că-l iubește Și până-n noapte îl dorește. Iar, de vre-un
SECRET ASCUNS DE MII DE ANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357827_a_359156]
-
explicațiile, de fapt descrieri din puncte de vedere cel puțin șugubețe, erau date la și fiecare icoană a naturii. Dar vă scutesc de ele că doar Dan trebuia convins. Bușteanul zburător. Din copac în copac, din luminiș în luminiș, pe creste sau în adâncul văilor cei doi oameni de știință s-au lămurit cu unele realizări ale naturii în dezlănțuire. Pe drumul de întoarcere Dan a pus o întrebare firească: - Ai vorbit și despre lumină drept o energie de putere necunoscută
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]