11,160 matches
-
fie un rezumat și un concentrat de Emil Brumaru. Dostoievski și Turgheniev, recitiți cu atenție mărită la personajele lor, sunt până la urmă un fel de ocol pe care poetul nostru îl face pentru a ajunge la propriile dispoziții și obsesii creatoare. Turgheniev ascunde sânii, pulpele și celelalte minuni femeiești care-l obsedează pe Brumaru sub corsete și rochii de pudoare descriptivă, cu atât mai sugestivă și mai excitantă. Iar personajele "bătrânului Dosto" fac "atâtea porcării" câte vrem noi să citim sau
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Ťvitrinăť umană, în acel teatru viu, deschis (...) Provincia, marea școală a caracterelor". Autorul și personajele își coordonează tirul și își acordă reciproc asistență în susținerea unor poziții pe care le împărtășesc solidar. Am văzut în ce privește mitul provinciei (citește al Transilvaniei) creatoare. Iată și în privința lui Caragiale. Jiquidi vorbește, zeflemisin-du-l, despre "mucalitul fugar în Germania, domnul Caragiale - tatăl", iar Mârzea, tocmai el care este un Mitică dublat de un Pirgu al Clujului, se arată dezgustat de "râsul gros al lui Caragiale". Tot
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
vreun teribil secret de familie? Eu cred în teza marii filozofii care spune că arta este spirit absolut și, deci, tentativele de-a găsi în biografie explicațiile asupra unor secvențe sumbre și neobișnuite mi se par fără rost. Alchimia procesului creator este atât de subtilă încât un autor poate să ducă cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor poate să trăiască rocambolesc, iar textele sale să fie de-o
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Wichner, Gerhard Csejka, Edward Kanterian și Ewa Ruth Wemme), am regăsit memorabil formulat de Mircea Cărtărescu "oful" multor scriitori români provocat de dificultatea de a ține piept "acasă" vîrtejului turbulent, isteriei unei ambianțe în special "bucureștene" care distruge orice "efort creator". Aș îndrăzni să completez ideea: nici în apus nu mai pot fi aflate oricînd și oriunde acele oaze de liniște prielnice reflexivității și creației. Dar există aici, pentru gînditori, artiști și filozofi, o mulțime de "paradisuri solitare", de felul Academiei
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
menite să descopere elemente neștiute, să completeze și să nuanțeze datele cunoscute, să rectifice pe cele perpetuate eronat, să scoată la lumină manuscrise inedite, scrisori, documente oficiale și particulare etc., toate acestea contribuind la definirea mai exactă a unei personalități creatoare, la înțelegerea mai aprofundată a operei sale. Să ne amintim numai faptul că, timp de peste două decenii, până la rușinoasă ei privatizare, Editura Minerva a publicat, în prestigioasa colecție de "Documente literare", un număr enorm de ediții cu texte inedite, realizate
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
nici talentul necesare unei cariere pe măsura ambițiilor. Cum să reconstruiești un ziar alături de Ion Spânu și Roxana Iordache, niște condeie pe cât de agresive, pe atât de avide de răfuială cu valorile politice și culturale? Sudalma grosolană, ura viscerală, neputința creatoare metamorfozată în stil jurnalistic au adus ziarului prejudicii pe care doar ani de onestitate fără fisură ar putea să le facă uitate. Pentru mine, metamorfoza din ultimii ani a vechiului specialist în chestiuni economice de la Radio Europa Liberă, Șerban Orescu
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
sale la microfon.). Autorul editorialelor din volumul Prima pagină își exprimă opinia și asupra unor aspecte de mai largă anvergură cum ar fi globalizarea și cultura, susținând ideea rezonabilă că "nimeni nu s-a gândit la o pulverizare a spiritului creator național într-un haos cultural atemporal și sfidând spațialitatea". Crede și el că, în timpul comunismului, în ciuda multor conformisme, noi am rezistat, am supraviețuit prin cultură, concept minimalizat sau chiar combătut uneori de spirite excesiv radicale. Piedicile sunt bine cunoscute, în
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
vădesc o mare vitalitate, o învolburare a simțurilor "păgînă", aidoma celor ale lui Blaga sau Ioan Alexandru. Semeața izbucnire biologică semnifică un soi de intrare zgomotoasă în arenă, menită nu numai a atrage atenția ci și a da curaj eului creator prin sine însuși, a-l autostimula prin maniera incandescentă de care se arată capabil. Imaginile sunt dionisiace, bolborosesc într-un mediu de constrîngeri și destinderi senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
nisip, într-un interviu luat de Al. Cistelecan, își declara adeziunea la "eroul necunoscut al existenței noastre, felul cum s-au oglindit în noi evenimentele zilnice lipsite de importanță, lungul itinerar al neîntâmplărilor, amintirilor, viselor în stare de trezie, tentațiilor creatoare pe care nu avem tentația și nu putem să ni le facem cunoscute nici nouă, nicidecum să le mărturisim." Se mărturisește, în schimb, cu prisosință, personajul romanesc, cel care cioplește statuia scriitorului, în primele rânduri ale scriitorilor contemporani. A celui
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment. Comunismul și postcomunismul în pictura românească (II) (o panoramă succintă) Dacă observația că o generație creatoare acoperă cam treizeci de ani, atunci o radiografie a picturii românești în ansamblul său, dar și a fiecărui artist în parte, pe acest modul, cu intenția declarată de a identifica mutațiile de interes estetic și redistribuirea accentelor filosofico-doctrinare, ar putea
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
intervalul 1934 - 1964, atunci această ,,dinamică" este una negativă, entropică, un simplu sinonim al alienării estetice și al disoluției morale. Artiști importanți din perioada interbelică, pe care instaurarea regimului comunist i-a surprins în plină activitate și în deplină forță creatoare, printre care mulți insurgenți din cel de-al doilea val avangardist, fie au tăcut și au căzut, într-un fel sau altul, în dizgrație - iar această ,,dizgrație" mergea, de multe ori, pînă la a li se controla șevaletul și penelurile
Memorie, artă, restaurație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8824_a_10149]
-
nu s-ar fi gândit. Prima dintre ele este o trecere în revistă a desenelor lui Georges Seurat. O a doua, o retrospectivă a gravurilor lui Lucian Freud, artist care la 85 de ani este încă în deplinătatea forțelor sale creatoare. Ambele manifestări au propus nu doar o evaluare a graficii celor doi, ci o comparație cu pictura lor, mult mai bine cunoscută. De-a lungul unei cariere care a durat doar 10 ani, Seurat pictorul și Seurat desenatorul au fost
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
atîtea direcții și aprofundată pînă la ultimele detalii, imaginea lui Brâncuși se decupează cu adevărat excepțional. însă excepția nu apare aici ca un atribut fabulos și misticoid, ci ca ordine a gîndirii și ca o consecință a unei inepuizabile tensiuni creatoare. Personajul Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
conștiința românească, Lucian Boia își prezenta punctul de vedere, fără pretenția de a-l considera singurul infailibil. Urmarea a fost că admirația unora a fost însoțită de indignarea altora, Boia fiind considerat cînd un autor de o originalitate autentică și creatoare, cînd un demolator al miturilor fondatoare ale poporului român. Volumele care au urmat s-au aliniat în siajul interpretativ al aceleiași rețete - istoria nu e trecutul, ci interpretarea pe care imaginarul unei epoci o urzește pe marginea trecutului -, șocul primei
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
două fraze din prima pagină a Studiei moldovene se află concentrat tot programul operei ulterioare a prozatorului. Am pronunțat de mai multe ori cuvîntul fragment; el definește, stilistic, proza în cauză. Nu e vorba doar de consecința unui anumit regim creator, ci de principiul estetic care îl distinge pe Russo de ceilalți pașoptiști - cultivatori ai unei fraze raționale și articulate. La Russo, fragmentarismul coboară pînă în miezul sintaxei. Punctele de suspensie - iată semnul lui de punctuație preferat! Fraza sincopată, cu respirație
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Scena supravegheată - apărută, în această toamnă, aproape concomitent, în traducere română și maghiară - găsim aceeași formulă, chiar la început, într-un pasaj autoscopic. Aici, pentru prima oară, Banu pare să o investească cu o valoare emblematică pentru întregul său parcurs creator: "Oare ce sunt eu, dacă nu un scriitor neîmplinit și un teoretician incomplet? Mă aflu în indeterminabilul acestui interstițiu (dans le creux de l'entre-deux)... iar textele mele poartă în ele prezența acestui disconfort. Pe fundalul acestei duble dezamăgiri, continui
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
întrebat care sunt, de fapt, ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
explorată și înțeleasă, sculptura recentă a lui Serra este mult mai apropiată de arhitectură și cinematograf decât de desen. Nu întâmplător Serra a jucat rolul "Marelui Arhitect" în "Cremaster no 3", filmul lui Matthew Barney, poate cel mai interesant tânăr creator al ultimului deceniu. Atunci când, în 2003, șapte noi lucrări de Serra au fost permanent instalate în uriașa galerie 104 a Muzeului Guggenheim din Bilbao, relația dintre arta sa și arhitectura lui Frank Gehry a fost pentru mulți o surpriză. "Am
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
Toma Roman În "bătălia între palate", anul 2007 reprezintă episodul în care taberele s-au precizat ferm. Conflictul simbolic a angrenat grupuri mult mai mari decât cele ce constituie clasa politică. Pentru prima oară (după 1989) intelectualitatea creatoare s-a angrenat deschis în ceea ce a devenit un adevărat război civil mediatic. Conflictul a căpătat astfel conotații suplimentare, depășind simpla opoziție dintre parlamentarism și prezidențialism, pusă în discuție de "tehnicieni". Angrenarea intelectualilor de partea d-lui Băsescu, privită de
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
sistemul ticăloșit", care i-a asigurat României imaginea de cea mai coruptă țară a Europei, iar românilor renumele de hoți, mincinoși, leneși etc. Consecința funcționării "sistemului" a fost apariția, în toate sectoarele vieții sociale, a unor "dinastii", deloc meritocratice, deloc creatoare. Cireașa de pe tortul social a fost formarea unei clase politice imobile, cu caracter de castă, susceptibilă de înnoire doar pe căi naturale. Acestui "sistem" i-a declarat război președintele Traian Băsescu. D-l Băsescu a fost primul politician care a
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
structuri explicative care înfășoară cât mai strâns textul. Acolo unde Eugen Ionescu pune dinamită pentru a detona clișeele și a zgudui o scenă culturală cu prea multe majuscule, Eugen Simion caută să refacă, din schijele rămase, drumul invers către spiritul creator; configurația din spatele acestor arlechinade și desfigurări. Noua formulă propusă le va apărea multora cu totul surprinzătoare. Scepticul, sofistul, histrionul Ionescu ar fi de fapt, în interpretarea critică, un spirit profund religios, asediat de marile întrebări, de rosturile și finalitatea existenței
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
terestru pe coordonatele emisferei occidentale. Împreună, tomurile - substanțiale și ca număr de pagini, și ca densitate hermeneutică - alcătuiesc un tot ce respiră prin doi plămâni complementari, recomandând în dascălul de la literele clujene pe unul dintre savanții români ajunși la maturitate creatoare, dar și la un început de carieră internațională. Opțiunea pentru investigarea visului paradisiac al omenirii într-o epocă dată nu poate uimi pe cineva care îl cunoaște pe autor. Fire mai degrabă lirică, temperată însă de exercițiul rațional al criticului
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
pe Kant în ediția Bruno Cassirer etc. După cum prea bine se știe, învățăceii trebuiau să-și însușească temeinic și limba greacă. Nu era cumva un derapaj cultural, cu un sîmbure de perversitate? O îndrumare pe o cale ce, inhibînd resursele creatoare ale personalității, se arăta a fi o fundătură? Expierea laică nu era cumva un truc egoist al unui maestru diabolic? "Aceasta era etapa finală a unei programate uitări de sine, a definitivei despărțiri de tine pe drumul împlinirii Ťperformanței culturaleť
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
în 1939. La început a cochetat cu muzica din ipostaza autodidactului. Apoi și-a instituționalizat vocația pe băncile Conservatorului bucureștean unde i-a avut profesori, printre alții, pe Mihail Jora și Constantin Silvestri. A urmat o perioadă încărcată de aventuri creatoare și detente boeme, în care a dirijat orchestre de notorietate, precum cele ale Radioteleviziunii, Cinematografiei, Electrecordului, dar când a fost și șef de big-band-uri în marile restaurante bucureștene; când a compus muzica la peste 25 de filme, realizând sute și
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
interpretativ, Liviu Grăsoiu intuiește cu exactitate esențele și coordonatele specifice ale liricii lui Emil Giurgiuca, aflate într-o conexiune cu totul aparte. Emil Giurgiuca, observă Liviu Grăsoiu, "a lăsat o poezie greu încadrabilă într-un curent, pentru că poetul reprezintă tipul creatorului cultivat, al artistului la curent cu lirica modernă de la noi și din Europa, cunoscând în original inovațiile secolului trecut, ca și contribuțiile fundamentale ale clasicilor din antichitatea greco-latină, până la romanticii și parnasienii din veacul al XIX-lea." Dar, cum subliniază
Destinul unui poet by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9820_a_11145]