5,038 matches
-
am ajutat-o să ajungă acolo unde este. În plus, nu intră în atribuțiile mele să-l prind pe Milosevic ca să-l predau unuia care vrea să-i taie o mână, și probabil că pentru așa ceva aș face pușcărie - rupse creionul în două cu o mișcare bruscă. Să fim practici! spuse în încheiere. În ce mă privește, de problema sechestrului ar trebui să se ocupe autoritățile locale. — Autoritățile locale? se scandaliză Amed Habaja. Ce tot spui? Știi foarte bine că „autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pot face nimic. — Cel puțin, lasă-l pe Nené Dupré să se ocupe de problema asta - spuse francezul. E un tip decent și se pare că a stabilit o anumită legătură cu acest Gacel. Namila se gândi câteva clipe, aruncă creionul rupt la coșul de gunoi și, în cele din urmă, dădu din cap afirmativ: — De acord! Voi lăsa problema în mâinile lui. Poate cheltui până într-un milion de franci, cu condiția ca voi să vă gândiți cum putem ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să mă jignesc pe mine În primul rînd și să mă acuz că nu sînt capabil să intuiesc „marile mistere“. Dar și aici, Doamnă, ați frînt zborul la jumătate, pentru simplul motiv că nu ați aruncat la trecerea Dunării toate creioanele și alte instrumente moderne de scris. Doar În această situație, pedeapsa ar fi fost PEDEAPSA! Așa, vă rog să mă iertați, dar cîtă tristețe În acest gest gratuit. Nu sînt eu cel indicat să vă dau sfaturi, Doamnă, totuși Îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atârna în copilărie între mama și tata. Între două lumi necunoscute. Primul impuls când deschid ochii dimineața este să-mi întind mâinile, să le fac vii, apoi să trimit mâna dreaptă în deșertul hârtiei, să-i văd suplețea, dacă cumva creionul mai alunecă pe nisipul alb. Asta mă îmbată și îmi dă bucurie: să văd o lume nouă răsărind din nimic: lumea desenului. Mai târziu desenez cu mâna stângă care începe cu sălbatice zigzaguri, creând haos. Dar până la urmă, când mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din nou. Ca și cum iarna însăși vorbea în limba ei, spunând că nu cedase încă locul primăverii. Pe aeroportul Arlanda din Stockholm nimeni nu se gândise vreodată să îngroape iarna - primăvara era așteptată precum ceva firesc, ca o dată fixă scrisă cu creion roșu în calendar. Acasă, primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi văd chipul în oglindă. Eram palidă, subțire, cu păr des și pielea ca mătasea de borangic. Nu mă recunoșteam, ca și cum ceva din țara de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
toate greșelile de gramatică și pronunție, de fiecare dată când deschidea gura să spună și el un cuvânt în suedeză. Chiar și atunci când încercase să scrie versuri pentru ziua ei de naștere, Zina îi corectase fără milă poemele, cu un creion roșu. După asta Rudi evitase orice conversație cu ea și-și trimesese poemele altor femei mai blânde. Într-o zi, Zina descoperise că el dăruise poemele scrise pentru ea altor femei și fusese îngrozitor de furioasă. Acum putea să râdă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stridiile, observă Iag, doamne ferește, mai trebuie să și mâncăm pe ziua de astăzi. - Aașșa o coincidență, se minună Takadjiev. Clasa întreagă se prăpădea de râs, în timp ce Burkeviț, pierdut și jalnic, ieși în fugă din clasă. Volkman urla, bătând cu creionul în catedră - Reeuhe! Dar, în vacarmul general, nu se auzea decât primul sunet, care aducea cu un mârâit. Acest sunet se armoniza în mod uimitor cu expresia ochilor săi ieșiți din orbite în așa hal, încât ne prinse frica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
gura larg și dă drumul unui torent clocotitor, bolborosind răgușit, văzând cum capetele roșcate ale mustăților lui se ridică de parcă le bate un vânt puternic și cum pe chelia lui purpurie se umflă o vână liliachie, groasă cam cât un creion, toată clasa a izbucnit într-un hohot sălbatic de râs. Până și Stein, cu capul lăsat pe spate și cu ochii strânși până la durere, bătu mărunt cu latul palmei sale albe în bancă și, ștergându-și ochii, încheie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vă transmită hotărârea generală căreia fiecare dintre dumneavoastră urmează să i se supună fără crâcnire, dacă dorește să păstreze nepătat prestigiul liceului nostru. Spunând acestea, elevul de la catedră își ridică spre ochii, probabil foarte miopi, un carnețel deschis. Fixând vârful creionului pe hârtie și clipind, în așteptarea răspunsului nostru, acesta adăugă: - Deci, cum îl cheamă? Iar clasa, într-un singur glas, urlă atât de tare, încât zăngăniră geamurile: - Bur-ke-viț. Cineva din spate adăugă cu simpatie: - Ieși în față Vaska! deși Vaska
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apretată, la fel de cambrată pe talie, stătea ușor aplecat peste scaunul său. Peste antebrațul îndoit din cot, avea un prosop din damasc de un alb impecabil. Dacă mai exista vreo îndoială cu privire la îndeletnicirea lui, atunci aceasta era spulberată de carnețelul și creionul pe care le ținea în mână, gata să ia comanda. Am dat deja comanda, îl lămuri Toma, dar dacă tot ai venit, adu-mi te rog o scrumieră. Desigur, spuse noul chelner, îndreptându-se și el spre perdeaua de mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i numai cazul lui Costi. Asta se petrecu recent, dar sunt dispariții semnalate cu duiumul. N-avem nimic de scris la noi. Am eu, spuse Vasilică mândru nevoie mare, în timp ce scotea din buzunarul de la piept un carnețel obosit și un creion cu pastă, astea două nu-i voie să lipsească niciodată din dotarea unui polițist adevărat. Ei, iată că eu nu am, răspunse Toma zâmbind. Se pare că vrei să înveți de la un polițist care nu se respectă. Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Nu știu. Dacă Într-o zi o să-l vedem, o să-l Întrebăm. Cu timpul, am lepădat ideea cu scrisoarea și am presupus că, ya puestos, ar fi mai practic să Încep cu capodopera. În lipsa stiloului, tata mi-a Împrumutat un creion Staedtler numărul doi cu care mîzgăleam Într-un caiet. Întîmplător, povestea mea se Învîrtea În jurul unui minunat stilou de o asemănare uluitoare cu cel din vitrină și care, În plus, era fermecat. Mai concret, stiloul era posedat de sufletul torturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a o transpune În pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și pentru rulade, cu nimic mai prejos decît Înaltul său entuziasm față de marii tragici greci, drept pentru care luase ceva În greutate. Se bărbierea ca un filfizon, Își pieptăna părul spre spate cu briantină și Își lăsa o mustăcioară din creion, ca să fie În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a binelea cu gura căscată În cîmpul muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene se repetau pagină după pagină, cu diferite nuanțe. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care Îmi aduceam aminte că Îl văzusem undeva, Însă pe care nu l-am putut identifica, poate că era la Paris sau la Roma. La baza acestei picturi murale, masa de scris respira o curățenie și o meticulozitate aproape obsesivă. Creioanele erau ascuțite și aliniate la perfecție. Foile și mapele erau ordonate și dispuse pe trei rînduri simetrice. CÎnd m-am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
deschis drum pînă la strada Tallers și m-am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care, într-un stil elevat, ar trebui să-i numim fugari, adunau, cu părere de rău, ultimele amintiri, o fotografie de grup, alta cu dedicație, un inel din fire de păr, o statuetă a zeiței fericirii, o ascuțitoare de creioane de când era în școală, un cec înapoiat, o scrisoare anonimă, o batistuță brodată, o cheie misterioasă, un pix ieșit din uz având numele gravat, o hârtie compromițătoare, altă hârtie compromițătoare, dar aceasta pentru un coleg din biroul de alături. Câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ia măsurile necesare pentru pacificarea spiritelor și pentru liniștea străzilor are, cu siguranță, o masă mare în jurul căreia se așezau pe comode scaune tapisate și pe care era imposibil să nu se afle sticle cu apă minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie să existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de acțiune care, în memoria celebrei retrageri a celor zece mii, primi, la propunerea unui erudit elenist din partidul de centru, numele de xenofonte. Trei zile, nu mai mult, le-au fost acordate familiilor candidate la migrare să se hotărască, cu creionul în mână și lacrima în colțul ochilor, asupra a ceea ce era convenabil să ia cu ele și ceea ce trebuiau să lase. Cum genul uman este așa cum îl știm, nu puteau lipsi capriciile egoiste, neatențiile simulate, falsurile apeluri la sentimentalisme ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era că ea devenea vag conștientă de un simțământ din inima ei care o mira și o alarma. — Dar până azi n-ai suspectat că ar fi ceva între ei? O vreme nu mi-a răspuns. Pe masă era un creion și fără să-și dea seama a desenat un cap pe sugativa mapei. — Te rog, spune-mi dacă te supără întrebările mele, i-am zis. — Ba nu, mă ușurează dacă vorbesc. O, Doamne, dacă ai ști prin ce chinuri cumplite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cap pe sugativa mapei. — Te rog, spune-mi dacă te supără întrebările mele, i-am zis. — Ba nu, mă ușurează dacă vorbesc. O, Doamne, dacă ai ști prin ce chinuri cumplite am trecut în adâncul inimii mele! A trântit jos creionul. Da, știam de două săptămâni. Am știut încă dinainte de a-și da ea seama. — Atunci de ce naiba nu l-ai trimis pe Strickland să se ducă învârtindu-se? — Nu-mi venea să cred. Mi se părea atât de puțin probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că era o carte, dar după câteva secunde scria pe cartea care era, de fapt, am văzut bine, micuțul carnet cu coperte roșii de piele, câteva cuvinte cu un creion atât de mic încât îi dispărea în palmă, și în timp ce punea cuvintele pe hârtie, buzele ei rosteau altele, dacă nu erau chiar acelea pe care le scria. Mă simțeam ca un hoț privind-o de aici, din spatele ei. Eram pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe Belle de jour? Să vorbească cu ea, bine, dar de ce s-o ucidă? În buzunarele micului breton, când a fost arestat, s-a găsit o bancnotă de cinci franci care avea în colțul din stânga sus o cruce făcută cu creionul. Adălaïde Siffert o recunoscu fără dubii ca fiind bancnota pe care i-o dăduse finei sale în dimineața faimoasă. Era mania ei să deseneze cruci pe bancnote, modul prin care dovedea că banii aceia sunt ai ei și nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
laborator sunt în permanență doi ingineri care verifică dozările și calitatea a ceea ce iese din burta marelui monstru. Când am vrut să vorbesc cu cei care erau de serviciu în noaptea crimei, Arsène Meyer, șeful personalului, s-a uitat la creionul pe care-l ținea în mână și l-a întors pe toate fețele. — Ai răspunsul acolo? l-am întrebat, fără să stau pe gânduri. Ne știam de multă vreme, și îmi era dator: închisesem ochii în 1915, când fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]