1,261 matches
-
a pierdut, fiind păstrată doar o copie din 1568, ceea ce face să existe îndoieli privind autenticitatea sa. Cea mai veche mențiune scrisă, în limba croată, a termenului „croat” (xъrvatъ) este întâlnită în tăblița Baška, care îl menționează pe „Zvonimir, rege croat” (zvъnъmirъ kralъ xrъvatъskъ).< Pe teritoriul de astăzi al Croației au fost descoperite urme de locuire umană datând din perioada preistorică. Fosile de neanderthalieni datând de la jumătatea paleoliticului au fost găsite în nordul Croației, cel mai celebru și mai bine conservat
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a secolului al VII-lea și distrugerea aproape tuturor orașelor romane. Supraviețuitorii romani s-au retras în poziții mai favorabile pe coaste, pe insule și în munți. Orașul Dubrovnik a fost înființat de astfel de supraviețuitori din Epidaurum. Etnogeneza poporului croat este un aspect încă neclarificat pe deplin, fiind vehiculate mai multe teorii, dintre care cele mai cunoscute sunt cele care susțin originea croaților ca fiind slavă sau ariană. Cea mai răspândită dintre aceste teorii afirmă că strămoșii croaților sunt un
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
de la Tanais, inscripții în piatră, în limba greacă din anticul oraș Tanais (lângă orașul Rostov pe Don din zilele noastre), datând din secolul III e.n. Aceste inscripții conțin trei nume proprii, care au fost interpretate ca având legătură cu etnonimul „croat”: Χορούαθ[ος], Χοροάθος și Χορόαθος (Horoúathos, Horoáthos și Horóathos). Conform lucrării "De Administrando Imperio" scrisă de împăratul bizantin din secolul al X-lea Constantin al VII-lea, „croații albi” ajunseseră în Croația de astăzi la începutul secolului al VII-lea
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
în timpul domniei lui Mislav două decenii mai târziu. Conform lui Constantin al VII-lea, creștinarea croaților a început în secolul al VII-lea, dar afirmația este contestată și în general creștinarea este asociată cu secolul al IX-lea. Primul conducător croat băștinaș recunoscut de Papă a fost ducele Branimir, pe care Papa Ioan al VIII-lea îl numea "Dux Croatorum" („Ducele Croaților”) în 879. Tomislav a fost primul domnitor al Croației denumit rege într-o scrisoare de la Papa Ioan al X
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
879. Tomislav a fost primul domnitor al Croației denumit rege într-o scrisoare de la Papa Ioan al X-lea, datând astfel regatul Croației în anul 925. Tomislav a oprit o invazie maghiară și una bulgară, mărind influența regilor croați. Regatul Croat medieval a ajuns la maxima expansiune în secolul al XI-lea, în timpul domniilor lui Petar Krešimir al IV-lea (1058-1074) și a lui Dmitar Zvonimir (1075-1089). Când Stjepan al II-lea a murit în 1091, stingându-se astfel dinastia Trpimirović
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
secolul al XI-lea, în timpul domniilor lui Petar Krešimir al IV-lea (1058-1074) și a lui Dmitar Zvonimir (1075-1089). Când Stjepan al II-lea a murit în 1091, stingându-se astfel dinastia Trpimirović, Ladislau I al Ungariei a revendicat coroana croată. Opoziția față de revendicarea acestuia a dus la un război și la uniunea personală între Croația și Ungaria în 1102, sub conducerea lui Coloman. În următoarele patru secole, Regatul Croației a fost condus de Sabor (parlament) și un ban numit de
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
între care familiile Frankopan și Šubić, din rândul cărora au fost numiți numeroși bani. În urma victoriilor otomane decisive, Croația a fost împărțită între teritorii civile și teritorii militare, începând cu 1538. Teritoriile militare aveau să devină cunoscute ca Frontiera militară croată și erau controlate direct de împăratul austriac. Înaintarea otomană în teritoriul croat a continuat până la bătălia de la Sisak din 1593, prima mare înfrângere otomană, urmată de stabilizarea granițelor. În timpul Marelui Război Austro-Turc (1667-1698), a fost recucerită Slavonia, dar Bosnia de
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
numeroși bani. În urma victoriilor otomane decisive, Croația a fost împărțită între teritorii civile și teritorii militare, începând cu 1538. Teritoriile militare aveau să devină cunoscute ca Frontiera militară croată și erau controlate direct de împăratul austriac. Înaintarea otomană în teritoriul croat a continuat până la bătălia de la Sisak din 1593, prima mare înfrângere otomană, urmată de stabilizarea granițelor. În timpul Marelui Război Austro-Turc (1667-1698), a fost recucerită Slavonia, dar Bosnia de vest, care făcuse parte din Croația înaintea cuceririi otomane, a rămas în afara
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
continuat până la bătălia de la Sisak din 1593, prima mare înfrângere otomană, urmată de stabilizarea granițelor. În timpul Marelui Război Austro-Turc (1667-1698), a fost recucerită Slavonia, dar Bosnia de vest, care făcuse parte din Croația înaintea cuceririi otomane, a rămas în afara controlului croat. Frontiera actuală între cele două țări este o rămășiță a acelui rezultat. Dalmația, partea sudică a graniței, a fost și ea definită similar de către al Cincilea și al Șaptelea Război Turco-Venețian. Războaiele Croato-Otomane au produs mari schimbări demografice. Croații au
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și Croații din Burgenland de astăzi se trag din acei coloniști. Pentru a-i înlocui pe croații refugiați, Habsburgii au adus populații creștine ortodoxe din Bosnia și Serbia rămase în Imperiul Otoman, pentru a aduce servicii militare în frontiera militară croată. Migrația sârbească în regiune a atins maximul în timpul Marilor Migrații Sârbești din 1690 și 1737-39. Între 1797 și 1809, Primul Imperiu Francez a ocupat treptat întreaga coastă a Adriaticii și o parte semnificativă din teritoriul continental, punând capăt republicilor Veneția
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
blocada Adriaticii, ducând la bătălia de la Vis din 1811. Provinciile Ilire au fost capturate de austrieci în 1813, și absorbite de Imperiul Austriac după Congresul de la Viena din 1815. Aceasta a dus la formarea Regatului Dalmației și la readucerea litoralului croat în granițele Regatului Croației, ambele sub aceeași coroană habsburgică. Anii 1830 și 1840 au fost anii naționalismului romantic ce a inspirat renașterea națională croată, o campanie politică și culturală ce susținea unitatea tuturor slavilor sudici din Imperiul Austriac. Scopul său
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Congresul de la Viena din 1815. Aceasta a dus la formarea Regatului Dalmației și la readucerea litoralului croat în granițele Regatului Croației, ambele sub aceeași coroană habsburgică. Anii 1830 și 1840 au fost anii naționalismului romantic ce a inspirat renașterea națională croată, o campanie politică și culturală ce susținea unitatea tuturor slavilor sudici din Imperiul Austriac. Scopul său principal era standardizarea unei singure limbi drept contrapondere față de limba maghiară, împreună cu promovarea culturii și literaturii croate. În timpul revoluției maghiare din 1848, croații au
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și Slavonia au fost unificate. Regatul Dalmației a rămas de facto sub control austriac, în vreme ce Rijeka a păstrat statutul de Corpus separatum introdus în 1779. După ce Austro-Ungaria a ocupat Bosnia și Herzegovina după Tratatul de la Berlin din 1878, frontiera militară croată a fost desființată, iar teritoriul ei a revenit la Croația în 1881, conform înțelegerii croato-maghiare. Noi eforturi de a reforma Austro-Ungaria, prin federalizare într-o structură în care Croația ar fi fost unitate federală, au fost oprite de Primul Război
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
1918 și a format Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor. Constituția din 1921 care a definit țara ca stat unitar, abolind unitățile administrative istorice, a pus capăt autonomiei croaților. Noua constituție a întâmpinat opoziție din partea principalului partid politic național—Partidul Țărănesc Croat (HSS) condus de Stjepan Radić. Situația politică s-a deteriorat mai mult după ce Radić a fost asasinat în parlamentul iugoslav în 1928, ceea ce a dus la dictatura regelui Alexander în ianuarie 1929. Dictatura a luat sfârșit oficial în 1931 când
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
Iugoslaviei, ceea ce a avut ca rezultat acordul Cvetković-Maček din august 1939 și crearea banovinei autonome a Croației. Guvernul iugoslav a păstrat controlul apărării, securității, afacerilor externe, comerțului exterior și a transporturilor, în vreme ce restul problemelor au fost lăsate în seama Saborului croat și a banului numit de rege. În aprilie 1941, Iugoslavia a fost ocupată de Germania și de Italia. După invazie, părți din Croația, Bosnia și Herțegovina, și regiunea Syrmia au fost incorporate în Statul Independent al Croației (NDH), un stat-marionetă
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
RSF Iugoslavia, guvernată ca partid unic de comuniști, dar bucurându-se de o largă autonomie în cadrul federației. În 1967, scriitori și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard, cerând o mai largă autonomie pentru limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
și lingviști croați au publicat Declarația privind Numele și Statutul Limbii Croate Standard, cerând o mai largă autonomie pentru limba croată. Declarația a promovat mișcarea națională care dorea drepturi civile sporite și descentralizarea economiei iugoslave, ceea ce a culminat cu Primăvara Croată din 1971, suprimată de conducerea iugoslavă. Chiar și așa, Constituția Iugoslavă din 1974 a dat entităților federale o autonomie sporită, îndeplinind unul din țelurile Primăverii Croate, și aducând o bază legală pentru independența republicilor federative componente. În anii 1980, situația
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
s-a deteriorat, tensiunile naționale alimentate de Memorandumul Academiei Sârbe de Științe și Arte din 1986 și de Loviturile de stat din 1989 din Voievodina, Kosovo și Muntenegru. În ianuarie 1990, Partidul Comunist s-a fragmentat pe linii naționale, facțiunea croată cerând mai multă autonomie. În același an, primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său, Uniunea Democrată Croată (HDZ), crescând și mai mult tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au părăsit
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
În ianuarie 1990, Partidul Comunist s-a fragmentat pe linii naționale, facțiunea croată cerând mai multă autonomie. În același an, primele alegeri libere ținute în Croația s-au soldat cu victoria radicalului Franjo Tuđman și a partidului său, Uniunea Democrată Croată (HDZ), crescând și mai mult tensiunile naționaliste. Sârbii din Croația au părăsit Saborul și au declarat autonomia regiunilor ce aveau să devină cunoscute sub numele de Republica Sârbă Krajina, cu scopul de a obține independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
numele de Republica Sârbă Krajina, cu scopul de a obține independența față de Croația. Pe măsură ce tensiunile au crescut, Croația și-a declarat independența în iunie 1991, dar declarația a intrat în vigoare la 8 octombrie 1991. Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația. Până la sfârșitul lui 1991, un război foarte intens dus de-a lungul unui front larg a redus controlul croat la circa două treimi din teritoriul țării
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
octombrie 1991. Tensiunile au escaladat în Războiul Croat de Independență după ce Armata Populară Iugoslavă și diferite grupări paramilitare sârbești au atacat Croația. Până la sfârșitul lui 1991, un război foarte intens dus de-a lungul unui front larg a redus controlul croat la circa două treimi din teritoriul țării. La 15 ianuarie 1992, Croația a fost recunoscută de membrii Comunității Economice Europene și apoi și de ONU. Războiul a luat sfârșit în 1995 cu o victorie decisivă a Croației în august 1995
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
1991, ceea ce a accelerat destrămarea Iugoslaviei, independența fiindu-i recunoscută pe plan internațional de ONU în 1992. Conform constituției din 1990, Croația a funcționat o vreme ca sistem semiprezidențial, până în 2000 când a trecut la unul parlamentar. Puterile în statul croat sunt împărțite în ramurile legislativă, executivă și judecătorească. Sistemul legal din Croația este dreptul civil, puternic influențat, în structura sa instituțională, de moștenirea practicii legale din Austro-Ungaria. Până la încheierea negocierile pentru aderarea la UE la 30 iunie 2010, legislația Croației
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
ei sunt toți aleși prin vot popular pe mandate de patru ani. Ședințele Saborului au loc între 15 ianuarie și 15 iulie, și apoi între 15 septembrie și 15 decembrie. Cele mai mari partide politice din Croația sunt Uniunea Democrată Croată și Partidul Social-Democrat din Croația. Croația are un sistem juridic cu trei niveluri, format din Curtea Supremă, Curțile Cantonale și cele municipale. Curtea Constituțională decide în aspecte legate de Constituție. Pe lângă acestea, mai există tribunale contravenționale, tribunale comerciale și de
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
fost abolit în ianuarie 2008. Până în 2008, serviciul militar era obligatoriu pentru bărbații majori și dura șase luni, după ce în 2001 fusese redus de la nouă luni. Pacifiștii putea opta pentru un serviciu civil de opt luni. În aprilie 2011, armata croată avea 120 de membri în țări străine ca parte din forțele ONU de menținere a păcii, dintre care 95 făceau parte din UNDOF în Înălțimile Golan. În 2011, încă 350 de soldați făceau parte din forța NATO ISAF din Afganistan
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
20 erau desfășurați ca parte din KFOR în Kosovo. Croația are și un sector important de industrie militară care exporta echipament militar și armament în valoare de circa 120 milioane de dolari în 2010. Printre armele și vehiculele de fabricație croată utilizate de CAF se numără pistolul HS2000 fabricat de HS Produkt și tancul de luptă M-84D proiectat de fabrica Đuro Đaković. Uniformele și căștile purtate de militarii croați sunt și ele de fabricație internă și se vând și în alte
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]