2,383 matches
-
și nepoată a lui Ștefan cel Mare. Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru și-a pierdut viața în bătălia de la Șelimbăr, jud. Sibiu. A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită împreună cu soția sa. Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii. Membrii familiei Rácz s-au împărțit în două mari ramuri: cea de Galgó (Gâlgău), maghiarizată, și cea de Tӧvis (Teiuș), românească. Ambele au jucat un rol important în istoria Transilvaniei . Din ramura de Galgó (Gâlgău) a făcut parte
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” a fost construită în anii 1668-1669 de către marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu (1635-1686) , în apropierea curții boierești. Ea a fost clădită din piatră și cărămidă. Lăcașul de cult a fost reparat în perioada 1721-1722 de către nepotul ctitorului, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele” făcute de iznoavă, după cum scrie și în pisania bisericii. Același boier a construit în jurul anului 1730 și un conac boieresc în apropierea bisericii. Prin anul 1788, la această biserică
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
diacon, doi cântăreți și doi eclesiarhi, care erau plătiți de proprietarul moșiei după obiceiul timpului. Între cei trei preoți s-a iscat un conflict de la bani, colaci etc., fiind făcute frecvent jalbe la boierul Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798), strănepotul ctitorului. Săturat de aceste neînțelegeri, în 1795 boierul i-a îmbarcat într-o căruță pe cei trei preoți, pe cântăreți și pe eclesiarhi și i-a alungat peste hotarul moșiei, rămânând aici numai diaconul Vasile, care era mai liniștit. Stăpânul moșiei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
imperial al țarului. După refugiul domnitorului, un alt membru al familiei, rămas în țară, pe numele Antioh Cantemir, fratele lui Dimitrie Cantemir, care a fost și el domnitor al Moldovei în două rânduri, continuă nobila tradiție a familiei Cantemir de ctitor al acestei mănăstiri prin donații de moșii și odoare bisericești. În această mănăstire s-a găsit și un pomelnic al ctitorilor care în decursul anilor au adus îmbunatățiri acestui sfânt lăcaș. Pomelnicul datează din anul 1666, septembrie 2, fiind copiat
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
Cantemir, care a fost și el domnitor al Moldovei în două rânduri, continuă nobila tradiție a familiei Cantemir de ctitor al acestei mănăstiri prin donații de moșii și odoare bisericești. În această mănăstire s-a găsit și un pomelnic al ctitorilor care în decursul anilor au adus îmbunatățiri acestui sfânt lăcaș. Pomelnicul datează din anul 1666, septembrie 2, fiind copiat de către preotul Ștefan Focșa. Originalul pomelnicului a fost luat de către părintele Vasile Lascăr, care a lucrat la monografia satului și a
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
un material imens, ce ulterior a dispărut după moartea sa. Viața monahală a acestei mănăstiri a început cu mult timp înainte de anul 1666, an care rămâne ca sursă de atestare a pomelnicului amintit mai sus, în care sunt specificate numele ctitorului, fapt ce denotă o intensă trăire a vieții spirituale din acest străvechi așezământ românesc. Mănăstirea a funcționat ca chinovie de monahi până în anul 1802, iar după aceea, ca mănăstire de maici. Dintre nenumăratele vitregii ce s-au abătut asupra acestui
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
și se bucură Mănăstirea Dimitrie Cantemir, care prin binecuvântarea sa, și-a început lucrările de reconstrucție. La 24 iunie 1997, Prea Sfințitul Ioachim a sfințit locul unei noi biserici cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorătorul de Mir, în memoria ctitorului domnitor Dimitrie Cantemir.
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
sculptate, simbolurile fiind bine cunoscute: crucea și soarele. Partea inferioară mai păstrează urme ale unei inscripții, din păcate în prezent fiind prea deteriorată pentru a putea fi citită. Inscripția în slavonă precizează numele, probabil, a celor care au fost primii ctitori ai bisericii: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfânt, Amin. Au făcut biserica popa Arion și cumnatul Ion și Arion, pomenește Doamne, de la facerea lumii..."" ... ""pomeni gospod dușe raba bojie Dobra, Ion, Coman, Oprea"". Spațiul interior
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc. În trecut, o poartă făcea legătura între curtea conacului și curtea bisericii. Ctitorul George Mavrocordat era fiul hatmanului Alexandru Mavrocordat (1784-1856) și al Smarandei Moruzi și s-a născut în Fanar la 13 aprilie 1802. El s-a căsătorit, la 5 aprilie 1841, cu Maria Skina (1819-1900), cu care a avut trei copii
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
clădirii cotețe de găini și de porci, un closet, aici fiind aruncate deșeurile din gospodărie. Liliana Nechitoaie își amintea că în 2001 au venit câțiva oameni cu un tractor, să dărâme turnul, dar nu și-au dus planul la îndeplinire. Ctitorul și urmașii săi au înzestrat biserica cu obiecte de cult de valoare, dintre care se mai păstrează 23 de cărți de cult tipărite până în anul 1899, cele mai vechi fiind o Evanghelie din 1812, un Triod și un Tipicon din
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
s-a turnat trotuar, alte mici reparații făcându-se în anul 1980. În vara anului 1997 s-au efectuat lucrări de consolidare ale monumentului istoric, atunci fiind refăcută zidăria și tencuiala exterioară a bisericii. În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor acestei biserici: Gheorghe Alexandru și Maria Mavrocordat. Placa acestor morminte este din marmură albă; la partea superioară se află stema Principatelor Române (capul de zimbru și vulturul cu crucea în cioc) și sub ea sunt două inscripții în limba greacă
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
este așezată pe un sistem de opt arcuri dispuse etajat. În pronaos se află un mormânt în zid, care nu a fost încă identificat, se crede totuși că acest mormânt ar fi al boierului Mihalache care a fost unul din ctitorii bisericii. De asemenea, naosul este boltit cu o calotă similară. Ușa prin care se pătrunde în naos are muluri încrucișate la colțurile de sus. Absidele naosului sunt înscrise în grosimea pereților și încadrate de două mănunchiuri de colonete angajate, sculptate
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
Gavriil Callimachi, care îndeplinea pe atunci funcția de mitropolit al Tesalonicului (1745-1760). La începutul păstoririi mitropolitului Gavriil, în Moldova au domnit fratele său, Ioan Teodor Callimachi (1758-1761), și nepotul său, Grigore Callimachi (1761-1764, 1767-1769). Mitropolitul Gavriil Callimachi este atestat în calitate de ctitor al acestei biserici de inscripția de pe piatra sa de mormânt aflată în pridvorul bisericii pe care scrie că ""au făcut bisărica sfăntului mare mucenic Georgie a mitropoliei, cu toate cele din lăuntru podoabe ale sale"", precum și de o inscripție de pe
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
în perioada 1761-1769. Printre documentele citate de el se numără: Nu se cunosc motivele pentru care s-a zidit această nouă catedrală. Episcopul Nestor Vornicescu presupune că la baza înălțării acesteia au stat și motive de ordin economic, urmașii unor ctitori care dăruiseră moșii Bisericii "Sf. Gheorghe" din Suceava (fostă catedrală mitropolitană) cerându-și moșiile înapoi pe motivul că noua catedrală mitropolitană de la Iași nu mai avea hramul "Sf. Gheorghe". Pentru a rezolva această situație, mitropolitul Gavriil Callimachi ar fi decis
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
origine română), sunt pictați și înalți ierarhi cum ar fi mitropoliții Veniamin Costachi și Iosif Naniescu purtând în mâini chivotul noii catedrale mitropolitane, mitropoliții Petru Movilă, Varlaam Moțoc și Dosoftei Bărilă (înainte ca aceștia să fie canonizați), mitropolitul Gavriil Callimachi (ctitorul acestei biserici), patriarhul Teoctist Arăpașu și mitropolitul Daniel Ciobotea, precum și arhimandritul Cleopa Ilie care a predicat în această biserică. În pridvorul deschis al bisericii, pe peretele estic și pe boltă, s-a amplasat un mozaic în stil bizantin realizat în
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
a afirmat ca o personalitate de excepție atât ca ierarh cât și în calitate de om de cultură, fiind adesea pomenit ca "învățător al Moldovei" și "ales între filosofi". El este considerat ca întemeietor al unei școli de slavonie în Moldova și ctitor al narațiunii istorice, acest ultim apelativ justificându-se în bună măsură prin calitățile literare ale Cronicii pe care a întocmit-o la cererea lui Petru Rareș, remarcabilă reconstituire a principalelor evenimente ce s-au petrecut de la moartea lui Ștefan cel
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Bucureștiului afirmă că în 1869 biserica a fost refăcută și i s-a creat o nouă identitate mai veche cu 300 de ani decât în realitate. Până în anul 1974 mulți dintre cei care au studiat istoria bisericuței au considerat că ctitorul edificiului nu poate fi ciobanul Bucur, aceștia apreciind relatările care susțin această variantă ca simple legende, apărute pentru prima dată într-o monografie a Principatelor, întocmită de consulul britanic William Wilkinson, publicată la Londra în 1820. În 1835 această variantă
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
Această pisanie nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699 - 1700 cu o alta, a strănepotului său, Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface. Radu Șerban moare în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, și a fost înmormântat în biserica Sf. Ștefan din Viena. Soțul fiicei sale, Anca, Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, moare
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
Cantacuzinilor din ramura lui Drăghici, biserica, ctitorie domneasca, devenind loc de înhumare a acestora. Curând după înhumarea lui Drăghici și a fiului său Constantin, va fi înmormântată la Comana, Maria, prima soție a vornicului Șerban Cantacuzino, cel de-al doilea ctitor atestat al mănăstirii. Alături de osemintele Ancăi, un alt mormânt, de dimensiuni mai mici, cuprinde rămășițele lui Mihail Pătrașcu, fiul Ancuței și al lui Pătrașcu Voievod, copil mort de ciumă în 1655, în regiunile căzăcești și reînhumat la Comana, probabil după
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
bicefal, însemnul familiei Cantacuzino. Susținând arcuri de cărămidă în semicerc, cele zece coloane dau o notă de o deosebită frumusețe întregii construcții. În incintă, Șerban reface biserica și înlocuiește vechea pisanie cu o alta, în care se înscrie în rândul ctitorilor. Această refacere a mănăstirii se încheie cu strămutarea înaintașilor într-un mormânt comun. Transformarea ctitoriei în „criptă” a familiei Cantacuzino explică atât strădania lui Șerban de a reface mănăstirea în 1699 - 1700, cât și revenirea sa din 1703, când zidește
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
Șerban Cantacuzino nu se mai cunoaște la Comana; el a fost distrus o dată cu celelalte morminte în 1854 de către călugării greci. În anul 1728, a fost închinată la Sfântul Mormânt, de către Nicolae Mavrocordat, deoarece nu au mai existat moștenitori direcți ai ctitorului care să se îngrijească de soarta ctitoriei. Prin aceste închinări, mănăstirea a început să-și piardă din averi și moșii. Degradarea Comanei, semnalată de Neofit al Ungrovlahiei, se accentuează de-a lungul domniilor fanariote și este subliniată într-o serie
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
propunând o reclădire, considerând că reparațiile nu se mai pot face, dar lucrările de reamenajare și reînsuflețire a lăcașului sfânt au început abia în 1854 când s-a refăcut din temelii biserica, distrugându-se probabil cu acest prilej mormântul ultimului ctitor, vornicul Șerban Cantacuzino și poate și acela al lui Nicolae vodă Pătrașcu. Biserica Mănăstirii Comana, cu hramul Sf. Nicolae a fost refăcută în secolul al XIX-lea, iar în 1971 aceste lucrări au dus la descoperirea unui fragment de piatră
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
despărțit de pronaos printr-un arc, închis ulterior cu patru pilaștri cu arcade în plin cintru. Pronaosul, mai larg, este acoperit cu o calotă sferică. În interior se păstrează vechea pictură cu figurile lui N. Mavrocordat și a mitropolitului Daniil, ctitorul bisericii. Pridvorul este adăugat. Se păstrează ancadramentul de piatră sculptată și pisania de deasupra ușii. Ferestrele au ancadramente de piatră sculptate. Fațadele exterioare sunt alcătuite din două registre, despărțite de un brâu decorat cu un ornament uniform de pictură. Ambele
Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” – cu Sfinți () [Corola-website/Science/334925_a_336254]
-
român a fost ridicată aici o biserică de lemn. În 1792, după ce vechea biserică arsese într-un incendiu, episcopul greco-catolic Ioan Bob a acordat sprijinul material necesar pentru ridicarea unui lăcaș de cult din cărămidă în stil baroc, devenind astfel ctitorul bisericii, așa cum o demonstrează și inscripția aflată deasupra ușii. Lucrările au fost conduse de János Topler. Reprezentanții Școlii Ardelenești, cum ar fi Petru Maior și Gheorghe Șincai au fost de origini mureșeni. Chiar dacă amândoi reprezentanți a mișcării culturale române, care
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]