2,952 matches
-
curăța acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele. Totuși, cât el trata casa cu spray de geamuri, Capitolul Unsprezece și cu mine o exploram. Sau mai degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele camere de locuit. În spatele lui exista o curte interioară cu un bazin fără apă și o tufă plăpândă de corn, care se apleca În zadar să-și privească forma oglindită. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
urmat, corpul meu, odinioară Înghețat, a suferit o creștere bruscă de proporții nefirești, cu niște consecințe neprevăzute. Deși acasă Încă mai țineam Dieta Mediteraneană, mâncarea de la școala mea cea nouă - plăcinte cu pui la cuptor, sărățele, jeleu În formă de cub - i-a anulat efectul de fântână a tinereții și am Început să cresc În toate modurile În afară de unul. Creșteam cu viteza boabelor de fasole pe care le studiasem la biologie. Învățând despre fotosinteză, țineam o tăviță În Întuneric și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Întotdeauna un bărbat și acum mă calificam pentru ea. În costumul meu negru, cu mocasinii murdari, stăteam În ușă, care era deschisă În calea vântului iernii. Sălciile plângătoare erau dezgolite, dar totuși masive; Își ridicau brațele contorsionate ca niște bocitoare. Cubul galben pastelat al casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia un punct de referință, așa cum se și intenționase: un loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gânduri și pornește mai departe. Camerista o urmează în tăcere. Constată că s-au adunat destule lectici în fața sălii de lectură. Înseamnă că invitații au început să sosească. Trebuie să se grăbească. Mai aruncă încă o privire în urmă, la cuburile lucioase de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
DEVA Librăria Prescom Divers, str. Ana Ipătescu nr. 11, tel. 0254213782 IAȘI Librăria Casa Cărții, Bd. Ștefan cel Mare nr.56, tel. 0232270610 Librăria Junimea, Piața Unirii nr. 4, tel. 0232412712 Librăria Esculap, B-dul. Independenței, nr. 22, tel. 0232270479 Librăria Cubul de sticlă, Bd. Carol I nr. 3-5, tel. 0232215683 Libraria Alexandria ,Era Shoping Park tel.0232 206 067 ORADEA Librăria Humanitas "Mircea Eliade", Bd. Republicii, nr. 5 tel. 0259472955 SIBIU Libraria Humanitas, str. Nicolae Balcescu, nr. 16, tel. 0269211434 SUCEAVA
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Hernandez, spuse chelnerul. — Nu. Eu și Încă unul. — Cine? Chaves sau Hernandez? — Cred că Hernandez. — Cu Chaves ce s-a-ntâmplat? — S-a rănit. — De unde știi? — De la Retana. — Hei, Looie, strigă chelnerul către sala mare. Chaves e cogida. Manuel desfăcuse cuburile de zahăr și le pusese În cafea. Amestecă și bău cafeaua dulce, fierbinte, care-i Încăzi stomacul gol. Apoi bău coniacul. — Mai dă-mi cincizeci. Chelnerul desfăcu sticla și-i umplu paharul, vărsând puțin și-n farfurioară. Celălalt chelner venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domnului Harris. Domnul Harris tocmai terminase de mâncat. — Expresul are o oră Întârziere, domnule. Să vă aduc niște cafea? — Dacă ești drăguță. — Ce spuneți? Da, adu-mi. — Sigur, domnule. Aduse cafeaua din bucătărie și domnul Harris Își puse zahărul, strivi cuburile cu lingurița și se uită pe fereastră la fulgii care cădeau În lumina felinarelor de pe peron. — Mai vorbești și alte limbi În afară de engleză? — A, da, domnule. Mai știu germana, franceza și dialectele. — Și care-ți place mai mult? — Sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lumii aceea. Și după aceea, după aceea a ajuns... în fața Țării Literelor și a Numerelor. Și acolo totul era din cifre și litere. Toate căsuțele erau așa: în formă de cărți, în care stăteau literele, și căsuțe în formă de cuburi și de rotunduri, în care stăteau cifrele și numerele. Dar trebuia să știi multă mati-mati ca să poți sta acolo. N-a întâlnit pe nimeni în fiecare țară. Locuia acolo cineva, a văzut el mai multe căsuțe, dar nu știa sigur
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a mâinii. — Asta-i camera cea mai fierbinte în care am intrat vreodată, a declarat - oarecum impersonal - și a lăsat paharul pe masă. Pe urmă a luat cana, și-a reumplut paharul pe jumătate, cu mult clincănit și plescăit de cuburi de gheață. Și doamna Silsburn se găsea acum în vecinătatea măsuței de cafea. — Și ce-au spus? a întrebat-o cu nerăbdare. Ați vorbit cu Rhea? Doamna de onoare și-a golit întâi paharul, pe urmă a replicat: — Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pierd echilibrul. Un minut sau două am rămas aplecat în față, cu ochii închiși. Pe urmă, fără să mă scol, am întins mâna după cana cu Tom Collins și mi-am turnat un pahar, împroșcând masa cu lichid și cu cuburi de gheață. Am rămas alte câteva minute cu paharul în mâini, fără să beau, pe urmă l-am așezat înapoi pe măsuță, într-o mică băltoacă. — Vrei să știi cum s-a ales Charlotte cu cele nouă copci? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de spus în legătură cu acest subiect ar fi reprezentat pentru el adevărul absolut. M-am ridicat și am ieșit din cameră. Îmi amintesc că, la jumătatea drumului spre ușă, m-am gândit să mă întorc și să ridic de pe jos două cuburi de gheață care căzuseră, dar acțiunea mi s-a părut atât de istovitoare, încât am renunțat și am mers mai departe. Când am ajuns la ușa bucătăriei, mi-am scos tunica - am smuls-o de pe mine - și am aruncat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând o frapieră plină cu cuburi de ghiață unde cele două sticle de șampanie erau rotite permanent până ce deveniră aburinde, spre satifacția celor doi amici cari Îl rugară pe Georgica să mai aducă două sticle pentru a fi răcite la timp, setea lor fiind dincolo de orice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deasupra recipientului. Sârma roșie se Întunecă mai adânc, mai alb, alb. Cârlionții făceau crize. Mărgele de apă țâșniră În sus. În mod individual, Înaintașele se duseră la suprafață grațios. Apoi clocotiră laolaltă. Turnă cafeaua măcinată Înăuntru. În cana sa, un cub de zahăr, o linguriță prăfuită de Pream. În noptieră ținea o pungă de chifle cu ceapă de la Zabar’s. Erau În plastic, o pungă transparentă uterină prinsă la gură cu o clamă albă de plastic. Noptiera, Îmbrăcată În cupru, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cană s-a făcut scufundare în viața unui om o să sufăr un pic ca și când sufletul mi-aș scoate o țeapă minusculă din deget aș afla că ești o moarte puțină tot ce însemni prin vasele mele de croazieră cerul descuamat cuburile nefinisate de gheață norii adunați în spirite răzbunător șarpe de ceață o întindere volatilă impactul și viața mea triunghiul bermudelor din adânc de privire cineva a căzut în ochiul meu drept pare-mi-se când l-am privit ori s-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unui magazin universal care avea și tutungerie... Se pare că era vară și scoseseră o bancă afară. Mama era În mijloc, ei doi În dreapta, iar sora lui și soțul ei, În stînga. Toți țineau În mîini pahare În care pluteau cuburi de gheață și rîdeau fericiți. Am privit atent la mama și la sora LUI. Oare nu găseam nimic comun la cei trei? Vreun semn care să-mi sugereze cauza dispariției... vreun semn genetic de nebunie În familie... Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nici cea mai vagă urmă de expresie, puse ginul În fața fetei. Băutura, care părea să clocotescă În pahar datorită sifonului, arăta ca un lac adînc din care se ridica o ceață albă. Tashiro Își termină whisky-ul și trecu la cuburile de gheață. Nu știu dacă asculta sau nu ceea ce vorbeam. Oricum, privea absent În gol. Îți lăsa impresia că se uită la o mulțime de trecători insensibili, care-și croiau drum pe lîngă el și-l ignorau. Am Înghițit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
amestec de bine și rău. Ce să-i faci? - Sunteți fericită dacă vedeți viața atât de simplu. - Zic și eu așa, râse în timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu înghețată, precum și paharele cu apă cu câte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuând copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă până de curând, dar mi-e jenă s-o întreb. - Ați da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluând începutul discuției, peste vreo săptămână sunteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte încet în ciuda căldurii de afară. Dar dumneavoastră? - Abia în august când vă întoarceți dumneavoastră. - Și unde? Morocănos cum sunteți, precis că la munte, spuse. - Nu m-am hotărât încă (purtam gândul secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mine, pe care se cocoțase, într-adevăr, Dawn, acum înfășată într-o rochie de lână. — Păi, ce bea Dawn? am întrebat eu. — Șampanie. În fața mea a fost trântit un pahar bondoc în care era ceva ce semăna cu glucoză și cuburi de gheață. — Șase dolari! — Șase dolari... Am netezit o altă hârtie de douăzeci pe lemnul umed. — Îmi pare rău, spuse Dawn strâmbându-se. Obișnuia să lungească vocalele, ceea ce-i trăda originea rurală. Partea asta nu-mi place. Nu-i frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de avertisment sau solicitare. I-am văzut fața expresivă, peste care oglinda mată își revărsa albul oțelit. Barmanul cu figură de mocofan îi asculta cu atenție comenzile. — Să curgă doar peste gheață, l-am auzit spunând. Să nu văd nici un cub în pahar, e clar? Ca o infuzie. S-a întors și am simțit vigoarea sănătății și a tenului său - acea nuanță californiană a untului de alune. Hai salut, moșule, îmi spuse el, întinzându-mi mâna. Când ai venit? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erau porniți pe șampanie și curând am strigat după altă sticlă. Butch era o fată de milioane - și o pofticioasă pe față: s-o fi văzut cum m-a ajutat să-i tamponez poala cu șervetul și cum recupera jucăușă cuburile de gheață care continuau să-mi scape în decolteul ei. Fiu! Ce scotea bucățica asta din ea, totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fascinația urâtului e asumarea definitorie a totalului, a dezordinii dependente de personal, de sentiment, de stare și de unicitatea întamplării, o asumare a complexului, reinventarea frumosului și extinderea sa către latura unică, îndepartată de formele în serie, de cercul și cubul matematic. Asumarea urâtului e momentul matur al asumării frumuseții personale, al frumuseții umane. Reprezintă, totodată, acceptarea arhitecturii timpului, asumarea trecutului mort, prezentului relativ, sentimentului futuristic al momentului. Departe de tăieturile perfecte, urâtul și frumosul, antrenate într-un complex de sensuri
Tăiat - Tăieturi înspre urât -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ramona Costea, Radu-Răzvan Cozma, Ariadna Pui, Alma-Monica Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_946]
-
În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ucenicul nu e nițel cam tînăr pentru slujba asta? Adevărurile vieții nu cunosc vîrstă, maică, răspunse Fermín. Călugărița Îmi zîmbi cu gingășie, Încuviințînd. În privirea ei nu era neîncredere, ci doar tristețe. — Totuși, șopti ea. Se Îndepărtă În ceață, ducînd cubul și tîrÎndu-și umbra ca pe un văl nupțial. Fermín mă Împinse În celulă. Era un cubiculum mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al cărui tavan atîrnau lanțuri terminate cu cîrlige și a cărui pardoseală crăpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le arunc, ele nu mă interesează, pentru că eu caut ceea ce simt că există și nu va exista niciodată . din aripi de îngeri arunc poduri peste râuri de noroi, și rostogolind totul de-a valma, ca într-un dement joc de cuburi clădesc iar și iar scări în colțuri până la cer, scări de lut până la un cer prea albastru, prea rotund și prea cer pentru mine .
Caracterizare. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_838]