KorAP: Find »[drukola/base=cuceritor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...88 >

2,195 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

străfulgerare, care erau adevărații dușmani și În ce consta planul de asasinare. Cei patru din fața lui aveau să acționeze primii. Reușiseră să convingă alți doisprezece războinici că Ordinul nu trebuia să fie desființat și că cifra patru, a Celor Patru Cuceritori, va avea un efect magic. Că trecutul se va Întoarce, iar cei care vor Îndrăzni să ridice brațul asupra Marelui Maestru vor fi răsplătiți cu o viață de victorii și belșug. Cei patru erau autorii celor mai multe asasinate dintre cei prezenți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ei așteptau asasinatul mai mult ca pe un spectacol sau ca un fel de protest Împotriva poruncii de desființare. Nici unul, Însă, n-ar fi scos iataganul, cel puțin din teamă. Știau cu toții că tânărul din fața lor ucisese o sută de Cuceritori la marginea Deșertului Gobi și Își dovedise puterile magice În confruntarea cu Cei Patru. La marginea pieței, gata să Închidă intrările dinspre străduțele Înguste, se aflau luptătorii lui Midhat. Conducătorul lor se afla Într-o tensiune crescândă, Întrebându-se care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
blândețea nu se putea numi altfel decât Midori. Apoi timpul fugi spre viitorul imediat, iar liniștea reveni În spiritul lui Oan-san. Mitzuro-no-kokoro. Liniștea apei ce reflectă realitatea fără a se lăsa pătrunsă de ea. Haragei. Vidul dinaintea luptei. Cei patru Cuceritori scoaseră iataganele În același timp. Cel puțin, așa i se păru lui Midhat, care urmărea Încordat ce se Întâmplă la o sută de pași În fața lui. Așa li se păruse tuturor celor care se aflau În jurul Marelui Maestru. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
erau lovituri cu pumnul Închis executate din Întoarceri, cu o forță copleșitoare, care spărgea armurile, rupea cotierele de oțel, străbătea platoșele din piele de bivol și ajungeau până În măruntaie (Midhat văzu chiar o lovitură de pumn care străbătuse platoșa unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o scosese cu un gest fulgerător, aruncând-o pe caldarâm), dar erau și lovituri de neînchipuit, aplicate cu piciorul direct În bărbie, sau, prin salturi cu răsucire, după ceafă, erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
era deloc o luptă, fiindcă nimeni nu reușise să-l atingă. Era un adevărat masacru. Un singur om atacase și ucisese peste treizeci sau, poate, patruzeci de adversari fără a fi rănit. Cercul din jurul lui se lărgise, treptat, căci nici un Cuceritor nu mai voia să se afle În apropierea omului care aducea moartea. Până atunci, această lărgire a cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu În interiorul grupului. Ca și cum nu grupul voise să-l Încercuiască și să-l linșeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cercului fusese inutilă, căci salturile incredibilului luptător Îl aduceau mereu În interiorul grupului. Ca și cum nu grupul voise să-l Încercuiască și să-l linșeze, ci el avea puterea de a aduce spaima pretutindeni În grup. Dar acum era cu totul altceva. Cuceritorii rămași În picioare Înțeleseseră că nu există nici o șansă de asasinare a Marelui Maestru și că nu magia, ci o abilitate de luptă peste tot ce era omenesc făcea ca ei, și nu el, să fie În primejdie. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și asta cât putură de repede. Era o lecție a retragerii, la care nu luaseră seama niciodată, dar care acum putea fi, pentru fiecare din ei, singura salvare. Limita cercului atingea acum marginile pieței. Grupul lui Midhat era Înghesuit de Cuceritorii care nu voiau decât să arate că abandonează lupta. Răsturnarea de forțe era de neimaginat cu doar două minute mai devreme. Dar acum devenise reală. Rebeliunea prin forță era stinsă prin forță. Rebeliunea În spirit era zdrobită În spirit. Orgoliul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lungul atâtor confruntări sângeroase. Moartea perfectă. Străfulgerarea care nu aduce durere, ci doar infinita bucurie a neființei. Căzuse pentru ca ei, ceilalți, să Înțeleagă. - Încetați lupta! se auzi o poruncă. - Încetați lupta! se auzi, din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea mare de oameni Învinși, Oan-san văzu malul mării și freamătul valurilor. O nesfârșire de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la sfârșit ceea ce Începuse. Războinicii nu se supuneau poruncilor sale așa cum s-ar fi supus, poate, samuraii În fața unui daimyo. Aici era o altă lume, pe care n-o cunoștea și n-o putea stăpâni. Într-un fel, cauza revoltei Cuceritorilor era el. Crezuse că poruncile lui aveau să fie respectate cu sfințenie și că e suficientă recunoașterea unei tradiții care Îl Înlănțuia de sediul Ordinului până În prima zi a lui august. Că, prin aceasta, e salvat. Iată că nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să alerge până În fața lui. - Midhat, alege patru oameni și trimite-i În solie la palatul Topkapî. Să-i ceară sultanului o Întrevedere unde va voi și când va voi el, dar nu mai târziu de o săptămână. Până atunci, Cuceritorii rămași să reintre În cazarmă. Cei care au ceva să-mi spună sunt liberi să vină oricând. Să mă aștepte, În formație completă, mâine, la revărsatul zorilor. Și Îți mulțumesc pentru gânduri. - Pentru... gânduri, stăpâne?! - Da. Știu că pot avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
introduce În istorie. Oștenii lui Soliman nu făceau parte din istorie. Rataseră istoria. Rămăseseră prizonierii unui prezent care nu-i lua În seamă. Pur și simplu nu existau. Pentru Mahomed al II-lea, cel mai mare conducător al Imperiului otoman, cuceritorul Constantinopolului, Înfrângerea de la Vaslui nu putea exista ca realitate. Putea fi un coșmar, putea fi un eșec strategic Într-o competiție teoretică desfășurată cu degetul pe hartă. Dar În nici un caz o realitate. Asta Însemna că nici oamenii care participaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe culoar, sub supravegherea străjerilor. Obiceiul de a trimite solii numeroase era al sultanilor și al marilor hani tătari. Solia sosită la Suceava În 12 mai și primită abia trei zile mai târziu era a sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul. Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care atrăsese atenția tuturor localnicilor pe Întregul itinerar de la cetatea Chilia până În capitala Moldovei, și, bineînțeles, și pe cea a iscoadelor străine care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spuse, cu glas potolit, domnitorul. Acum vreau să discutăm despre informațiile mai secrete decât informațiile secrete dezvăluite astă-seară Sfatului domnesc. Mesajul meu a ajuns la Istanbul? - A ajuns, prin rețeaua Apărătorilor, răspunse Pietro. A fost Înmânat direct Marelui Maestru al Cuceritorilor. - Identitatea lui se confirmă? - Până acum, da. Toate datele și toate evenimentele verificate de noi sunt reale. Dar cred că În jurul lui există și multă legendă. Trebuie să fim atenți. Poate fi un joc al spionajului turcesc pus la cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Trebuie să fim atenți. Poate fi un joc al spionajului turcesc pus la cale demult și exploatat acum cu beneficii care pot fi imense. - Ce vrei să spui? - Sunt unele Întâmplări neverosimile. Prima, uciderea unui grup de o sută de Cuceritori la marginea de vest a deșertului Gobi. Mi se pare o pură fantezie, pe deasupra imposibil de verificat. A doua, petrecută recent, o așa-zisă rebeliune a Cuceritorilor care nu acceptau ordinul de desființare. Marele Maestru a fost Înconjurat de peste cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spui? - Sunt unele Întâmplări neverosimile. Prima, uciderea unui grup de o sută de Cuceritori la marginea de vest a deșertului Gobi. Mi se pare o pură fantezie, pe deasupra imposibil de verificat. A doua, petrecută recent, o așa-zisă rebeliune a Cuceritorilor care nu acceptau ordinul de desființare. Marele Maestru a fost Înconjurat de peste cinci sute de rebeli, dar a reușit să ucidă treizeci sau patruzeci (numărul nu e clar, dar poate nu contează) fără să poată fi atins. Ceilalți s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șansă, o șansă infimă, să supraviețuim acestei furtuni. Ce face acum căpitanul Oană? - Macină Întrebări și se răsucește În el Însuși. E prea slăbit și prea bolnav ca să vegheze asupra măriei tale. Se Întreabă dacă ceea ce se spune despre conducătorul Cuceritorilor e adevărat. Și așteaptă o minune. - Vegheați asupra lui așa cum vegheați asupra mea. Alexandru? - Așteaptă bătălia cea mare. Nici o corespondență cu Veneția. - Nici cu Istanbulul? - Nu. În afară de scrisoarea primită de la cel care se declară fratele său, astă-iarnă, În munții Balcani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fi și aici... murmură Alexandru. - Aici te afli sub protecția lui Pietro și a lui Gabriel și chiar a „Îngerului” tău de la Istanbul. Alexandru tresări la cuvântul Istanbul, dar Înțelese că tatăl său nu se referă la Marele Maestru al Cuceritorilor, ci la omul care avusese misiunea de a-l salva. De la revenirea căpitanului Oană alături de voievod, nici unul din ei nu deschisese subiectul atât de complicat și de dureros al identității celui care spunea că s-ar numi Ștefan Oană. Amândoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tău e mânat de o dorință de răzbunare care stârnește furtună. - Stăpânul meu e cel mai mare luptător al Asiei, moștenitorul lui Gingis han. Dar acum el Îndeplinește poruncile celui care e mai presus de el. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor, care este și fratele lui de sânge, Andà. Marele Maestru mai trebuie să rămână la Istanbul doar două săptămâni. - Mi-e teamă că nu Înțeleg. - Ai să Înțelegi curând. Amir Baian Îți transmite că armata lui Eminek e spulberată În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atunci. Era o chestiune de zile. În fruntea oastei care urca pe Valea Siretului se afla Însuși Mahomed. Nu mai putea exista nici o șovăire a generalilor turci. Nici o dilemă de strategie. Nici o altă variantă. Un singur comandant, o singură voință. Cuceritorul Constantinopolului se afla, din nou, În prima linie. Armatele care ajunseseră În ținuturile Murgenilor era alcătuite din infanterie, archebuzieri și artilerie trasă de boi. O armată de asalt, Își dădu seama Oană. O armată care avea ca misiune asedierea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la Suceava. Sultanul Îi va interoga personal, În Sala tronului. Până atunci, Însă, urdia avea voie să petreacă vreme de trei zile. Era marea victorie. După optsprezece ani de domnie, Ștefan era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți, Oană Încercă să recompună tragedia de la Valea Albă. Se așteptase la ea, dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spus că vreau să-i cer ajutorul. Acolo cred că Îl pot găsi pe singurul om care n-a fost Învins niciodată de turci. Vlad Țepeș. - Fiul Dracului... - Da. Fiul lui Vlad Dracula, cel care a colaborat pe vremuri cu Cuceritorii și a trebuit eliminat de Iancu. Cel pe care Apărătorii nu l-au ajutat cu nimic. - De ce ne-ar ajuta el, acum? - Pe noi nu ne-ar ajuta. Dar pe vărul lui, Ștefan, da. El l-a adus peste munți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sistem de apărare a Moldovei a căzut. Iar Apărătorii, ultimii care aveau dreptul să părăsească țara, au părăsit-o. Să ne Întoarcem la chestiunea noastră. Am să fiu mai exact. Vreau să știu următorul lucru: dacă Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor ar fi Într-adevăr copilul dispărut acum optsprezece ani la Albești, crezi că s-ar implica În lupta din Moldova? Și dacă, da, de ce? Ca să-și salveze tatăl? Nu e cazul. Tatăl lui se află În mâini bune. Altfel ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Mihaloglu dădu pinteni și se apropie de sultan. Garda de luptători africani scoase iataganele și făcu un cerc În jurul celor doi. Când ajunse În apropierea lui Mahomed, Ali se opri, Încremenit. Ochii mari și albaștri ai Marelui Maestru al Ordinului Cuceritorilor Îl țintuiră pe loc. Se gândi să arunce pumnalul ascuns la Încheietura mâinii drepte, dacă Maestrul ar fi făcut o singură mișcare Împotriva sultanului. - Nu cred că e o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care preluase conducerea ordinului Șarpelui și Săgeții și Încetase orice acțiune Împotriva Apărătorilor. În jurul lui se țeseau deja legende. Unele dintre ele se dovedeau, totuși, a fi realități. Rețeaua de informații a Apărătorilor verificase traseul parcurs de Marele Maestru al Cuceritorilor și descoperiseră că lupta din marginea Deșertului Gobi fusese reală, la fel ca și lupta din piața Ak Sarai din Istanbul. Ultima se petrecuse chiar sub ochii unuia din agenții de informații ai Scutului și Spadei și fusese descrisă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]