1,147 matches
-
de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie dușmani. înțelegerea acestui fapt nu-i diminuă cu nimic deprimarea. CINCISPREZECE O, cufărul era un lucru sigur, el, atât de masiv, atât de plin cu pânze de păianjen și atât de liniștitor, cufărul cu zăvoarele sale sparte demult, dar niciodată deschis, paznic al vieții sale. O, ce minunat că era atât de sigur, că-i păstra amintirile atât de bine. Deschide-l acum și lasă-le să o inunde, curățind-o cu certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Sigur, sigur, sigur, la fel de stabil în fluidul anilor ca și trupul ei nemuritor, nemuritor precum sufletele, același în fiecare zi, nici îmbătrânind, nici întinerind, ci neschimbat. Prezentul este trecutul zilei de mâine, la fel de stabil și la fel de sigur, i-ar spune cufărul. Uite, scârțâitul, greutatea capacului ridicat, hăul căscat al timpului. Uite, lumânările, servitoare devotate ale zeului, ale zeului nemuritor, invizibil, atoateștiutor și singur dumnezeiesc, inaccesibil în lumină și ascuns ochilor noștri. O, tu care ești mereu același, ține-mă-n paza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit, împăturit, același pe vecie, lume fără sfârșit, bărbații noștri. Mântuiește-mă, Iisuse, pune-l într-un cântec pe grasul cu nume grecesc, virgil, virgil, răspunde-mi că da. Sunt pe jumătate nebună din dragoste pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar jones, atâtea lucruri rămân uitate în el, povara trecutului și a faptelor sale face ca prezentul să nu se schimbe. Virgil, virgil, răspunde-mi că da. Uite, cufărul, închis, sigur, nemișcat, stabil. Mângâie-l așa și fii recunoscătoare. Acum aș putea s-o fac, să-l mângâi. îl mângâi, gata. Mătură prin cameră și strânse masa, făcu sul rogojinele de papură și șterse de praf balansoarul, ațâță jarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întoars către ușă, cuvântul Virgil! i s-a format pe buze, apoi a înghețat. Gura i s-a deschis și s-a mișcat fără zgomot într-un țipăt fără sunet. S-a tras încet înapoi până când s-a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea. A cuprins-o groaza. A deschis capacul cufărului și a sărit înăuntru. Scotocind agitată în el, a găsit ce căuta. îl ridică: un crucifix mic, din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a mișcat fără zgomot într-un țipăt fără sunet. S-a tras încet înapoi până când s-a împiedicat de cufăr. — Doamnă O’Toole, îi spuse stafia. Nu vă simțiți bine? Arătați ca moartea. A cuprins-o groaza. A deschis capacul cufărului și a sărit înăuntru. Scotocind agitată în el, a găsit ce căuta. îl ridică: un crucifix mic, din lemn, mâncat de carii. A rostit: — Apage me, Satanas. — Dolores, a spus stafia. E în regulă, Dolores. Pleacă, a spus Dolores O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
e nimeni altcineva. Uite: nu sunt decât două rogojini. Eu gătesc pentru doi. Nu suntem decât noi doi. Asta nu se schimbă. — Mă recunoști? a șoptit încet stafia. Știi cine sunt? — Pleacă, a zis doamna O’Toole, ascunzându-se în spatele cufărului. Nu te apropia. întoarce-te de unde ai venit. întoarce-te acolo unde ți-e locul. întoarce-te la Grimus. Umbră a Trandafirului de Piatră, dispari! Nu cred în tine. Trandafirul de Piatră, a repetat stafia. Grimus. Ce... — Apage me! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-te acolo unde ți-e locul. întoarce-te la Grimus. Umbră a Trandafirului de Piatră, dispari! Nu cred în tine. Trandafirul de Piatră, a repetat stafia. Grimus. Ce... — Apage me! a țipat Dolores O’Toole și a tras de capacul cufărului, închizându-l deasupra capului ei. Stafia a rămas în mijlocul încăperii, întrebându-se ce să facă. în final, pentru că voia să vorbească cu Dolores între patru ochi, a hotărât să nu-l cheme încă pe Virgil Jones. S-a apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
închizându-l deasupra capului ei. Stafia a rămas în mijlocul încăperii, întrebându-se ce să facă. în final, pentru că voia să vorbească cu Dolores între patru ochi, a hotărât să nu-l cheme încă pe Virgil Jones. S-a apropiat de cufăr. — Doamne Dumnezeule, apără-mă! a auzit dinăuntru atunci când a ridicat capacul. — Doamnă O’Toole... Dolores... a spus stafia. Vreau să-ți fac o propunere. Nu, nu! zicea mereu Dolores. Nu ești aici. Știu că ai prefera să plec, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acesta permite-mi să-ți fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată, Vultur-în-Zbor rămase mut de uimire. — Doamna O’Toole, spuse el într-un târziu. Nu cred că se simte prea bine. Dolores O’Toole era încă ascunsă în cufăr când Virgil intră în colibă - singur, la sugestia lui Vultur-în-Zbor. în momentul când el intră se ridică, scoțând un strigăt de bucurie. — Virgil, zise ea. Mi-a fost atât de frică! — Hai, zău așa, Dolores, rosti el neajutorat, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sugestia lui Vultur-în-Zbor. în momentul când el intră se ridică, scoțând un strigăt de bucurie. — Virgil, zise ea. Mi-a fost atât de frică! — Hai, zău așa, Dolores, rosti el neajutorat, simțindu-se de-a dreptul ipocrit. Femeia ieși din cufăr, veni spre el și se opri în fața lui ca un cimpanzeu vulnerabil. Nimic nu se va schimba, nu-i așa Virgil? repetă ea. Virgil Jones închise ochii. — Dolores, rosti el. Te rog, încearcă să înțelegi! Trebuie să urc pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cuprins Partea întâi - TIMPURI PREZENTE 1.Vultur-în-zbor 2. Prepelicarul 3. Domnul Sispy 4. Phoenix 5. La Femme-Crampon 6. Călătorii 7. Poarta 8. Domnul Jones 9. La poalele muntelui Calf 10. Păsări 11. Cocoașa 12. Cutremurul 13. Dimensiuni 14. Inamici 15. Cufărul 16. Trosc 17. Urcuș 18. Magister Anagrammari 19. Febra 20. Iona 21. Dansatorul Putinței 22. Khallit și Mallit 23. Marea 24. Tunelul 25. Apărătorul lui Axona 26. Dincolo de ordine 27. Spaima 28. După aceea 29. Deggle 30. Valhalla Partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o salcie prăfuită, scăpați de teama de a mai Încasa vorbele aruncate de câte un lacheu: — Du-te, omule! Nu dăm la săraci decât lunea. Pentru toți acești nefericiți, viața se rezumă la pâine În covată, iar eleganța, la un cufăr plin cu cârpe. Micul negustor, sublocotenentul, funcționarul mărunt reprezintă figuri mai puțin degradate ale vieții ocupate; Însă și existența lor stă sub semnul aceleiași trivialități. Aceeași muncă, aceiași scripeți: doar că mecanismul este ceva mai complicat, iar inteligența Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
înainte de a-și continua drumul. Mergea atât de încet, încât a fost iute ajuns din urmă de trupa sa, formată din mai bine de o sută de cai și catâri care transportau bărbați, femei, copii, precum și un mare număr de cufere și de obiecte înfășurate în postavuri. Se povestea a doua zi că dezgropase cadavrele strămoșilor săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă în mâinile dușmanului. S-a mai pretins și că nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ultima clipă și erau zoriți să ia cu asalt până și cea mai mică barcă. Ici-colo, câțiva soldați castilieni se străduiau să-i potolească, printr-un urlet amenințător, pe cei ce provocau îmbulzeală; alții verificau cu priviri lacome conținutul vreunui cufăr. Se convenise ca expatriații să-și poată lua cu ei toate bunurile, fără nici o restricție, însă nu era uneori lipsit de folos să lase o monedă de aur în mâna vreunui ofițer mai stăruitor. Pe plajă, negustoriile se desfășurau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unui palmier, strigă: — Sesostris, urcă în barcă, plecăm! Îmi strânse o ultimă oară mâna, nu fără a adăuga pe un ton încurcat: — Există în casă o cruce și o icoană. Dacă te ofensează, le poți da jos și pune în cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema sa delicatețe. În vreme ce eu stăteam de vorbă cu acest copt, marinarii se trăseseră într-o parte, gesticulând cu însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
s-a confirmat încă de la sosirea la castelul Sant’Angelo, impunătoare fortăreață cilindrică în care fusesem condus pe o scară în formă de melc. Am fost instalat într-o încăpere mică, mobilată doar cu un pat, un scaun și un cufăr din lemn, ca și cum ar fi fost vorba mai curând de un modest han decât de o temniță, dacă nu mai punem la socoteală ușa grea, încuiată pe dinafară cu lacăt. Zece zile mai târziu, am primit un oaspete. Văzând zelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cât pentru a da mai multă solemnitate cuvintelor ce aveau să urmeze. Stătea pe unicul scaun din încăpere și avea pe cap o tichie roșie care se mula pe forma capului, dându-i aerul unui conspirator. Eu eram așezat pe cufăr, la un pas de el. Se aplecă în față, țintind spre mine un nas cu înfățișare prădalnică. — Messer Hassan, venirea dumitale aici este importantă, nespus de importantă. Nu îți pot spune mai mult, căci taina aparține Sfântului Părinte și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
este gata să-i dea în schimb un drept de supraveghere asupra soartei bisericilor din Ierusalim și a creștinilor din Levant. Am tăcut un moment, cufundați și unul, și altul în gânduri. Harun s-a rezemat cu spatele de un cufăr frumos lucrat și a zâmbit. — Când i-am spus regelui Francisc despre cei o sută de luptători pe care i-am adus, a părut încurcat. Am crezut o clipă că avea să refuze să-i lase să lupte alături de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Departamentul de Bunuri și Vamă al Maiestății Sale. Sigur, cei de la Vamă i-ar verifica actele, dar nu putea să-și amintească ultima dată când l-au pus într-adevăr să deschidă ceva, ca să nu mai vorbim de un cufăr girat de un agent cunoscut și respectabil ca el. Adevărul era că nu îi deranja prea tare comerțul cu obiecte de artizanat. Traficul, fie că era de carne vie sau de droguri, acesta era domeniul lor de interes. Directivele veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ciorchine din vechea lume sau simplu, „racemosa“ cum am botezat-o eu În lucrarea mea despre „Oneghin“) Înfloreau ca o spumă, steagul lui personal era din nou Înălțat pe frumoasa casă din Rojestveno. Călătorea cu o jumătate de duzină de cufere uriașe, mituia Nord-Express-ul ca să oprească pentru el În mica noastră haltă și mă ducea, pășind pe picioarele lui mici și fragile Încălțate În pantofi cu tocuri Înalte, și promițându-mi un cadou minunat, până la copacul cel mai apropiat, unde rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înghețată tun, „Înghețată până În măduva oaselor“ - căci se lansează În cele mai ciudate hiperbole când nu caută cele mai prozaice maxime. Din când În când, se uită Înapoi, ca să se asigure că o a doua sanie, În care se află cufărul și cutia ei de pălării, vine În urmă - Întotdeauna la aceeași distanță, ca acele fantome ce Însoțesc navele În apele polare pe care le-au descris exploratorii. Și să nu uităm luna - căci precis trebuie să fi fost lună, lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică la un capăt și șirurile de scaune dispuse de-a curmezișul, cu pernele și canapelele pregătite pentru douăzeci de spectatori (inclusiv logodnica lui Lenski și trei sau patru guvernante, fără a le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]