3,596 matches
-
gânduri frământate însă de probleme diferite. Conversația a fost reîncepută după lung tăcere de către Anica. - Pot ști de ce mi-ai sugerat să nu continui școala la liceul din Tg. Mureș? - De teamă. Poate și din egoism. - Pot afla amănunte? Adânc cufundată în gânduri în care recapitula toată tinerețea petrecută cu două decenii în urmă Maria începu să-și descrie viața. - M-am născut la oraș. Părinții mei profesori. Tata chiar universitar. Am avut o copilărie plăcută cu tot regimul de viață
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
vară). Poetul invocă apusul presiunii adeseori insuportabile a exteriorului, smulgerea din mâhnirea pământului (Elegie) și statornicirea cvasi-paradisiacă într-un ambient al împlinirilor subtile. Dar între timp s-au derulat mai toate fericirile, evidența aparținând nocturnelor surpări. Vor urma crochiuri clar-obscure cufundate printre nuanțele repausului, dedicate complet visării pe ritmuri paradoxale, așa cum avem în această particulară accepțiune evolutivă: înalță/ pulberile vieții tale/ înalță/ pulberile vieții tale (Altă psalmodie). Mereu se arată diafana insuficiență, cruzimile mult adorate. Copilul interior, aici abstractizant, revelează traseele
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
căsătoriei lor și unei așa mari iubiri. Trebuia să sosească echipa de la criminalistică, să preleveze probele. Nu putea aranja nimic în apartament. Trebuia să păstreze locul faptei intact. Așa i s-a spus. Ly era frânt de oboseală. S-a cufundat în fotoliul de plus, pufos și adormi rapid. Era cu Violeta pe tărâmul Africii, pământul natal și erau împreună atât de fericiți... nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune pământul, vegetația și
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Toate Articolele Autorului OCHII TĂI Furtună, amintiri, potop de stele, Cristale ochii tăi îmi dăruiesc, Tu ești lumina dorurilor mele, Oglindă spre tărâm dumnezeiesc. Când gândul meu te caută în noapte - Un cer se desfășoară în lumini, Umbrele nopții se cufundă-n șoapte Iar eu trăiesc prin ochii tăi senini. În ochii tăi mai caut o speranță Și mă strecor în luciul lor curat, Găsesc o poartă către siguranță Al cărei lacăt stă neferecat. În ochii tăi de caut o iubire
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
mi-a cuprins ființa... și nu-mi mai dă drumul... Imaculatele flori de salcâm îmi îmbracă sufletul într-un giulgiu care mă mângâie încet. Mă tem să nu-mi placă prea mult această aparentă senzație protectoare și să nu mă cufund în renunțare. Nu-ți întoarce inima de la mine, nu fi atât de crud încât să nu mă mai lași să exist... Dacă o faci, nu voi mai avea puterea nici măcar să fiu, Mit Referință Bibliografică: ZIUA CITITORULUI // VEȘNICIA SCRIITORULUI / Mioara
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FINAL DE BASM Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mă cufundam, copil, în basme, Respirând poveste și mister, Feții-frumoși, tainicele fantasme, Palatele cu turnuri pân’ la cer; Prințese, prinți și cai înaripați, Teribiliștii zmei și vrăjitoare, Toate culorile de crai și împărați Mă așteptau întâmplător să mă-nfioare. Atunci am învățat din
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
Toate culorile de crai și împărați Mă așteptau întâmplător să mă-nfioare. Atunci am învățat din sâmbure de aur: Triumfă doar acel ce face bine. Te ștergi de praf, prinzi coarnele de taur, Finalul basmului e regizat de tine. Matur mă cufundam în viață Agonizând în gânduri nerostite, Reinventasem para mălăiață Și alinări de vise prăfuite... Captiv în ramă de inimă-albastră, Abandonasem poveștile știute, Uitasem cânt de pasăre măiastră, Zăceau năuce alergări de ciute. Spirală de-amintire m-a atins pe umăr
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
să fiu nemuritor. Același lucru îl doresc și eu, Să fi tu veșnică, divină, Te însoțească gândul meu, Cu o aureolă de lumină. Sunt credincios ca orișicare Cei care călătorim prin lume, Dar uit de totul și-n uitare Mă cufund adeseori în rugăciune. Aș pleca cu tine-n lume Zice un cântec țigănesc, Dar aș vrea să știu anume Unde oare mă opresc? Referință Bibliografică: Icoană în lumină / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13
ICOANĂ ÎN LUMINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369438_a_370767]
-
decor ce nici în vis n-ai să vezi așa bizar Pregătit e să asculte povești de abecedar. „Fuga” de Bach Pe clapele unui pian de vremi uitat Alergau sunete gonite de păcat O melodie evadată din abis Trezea capelmaistru cufundat în vis Fuga lui Bach neîndrăgită de stafi i Spărgea timpanele ascunse în chilii Dansau șiruri de note-n ritual bizar Ascultători puțini, fără abecedar. Imaginile răscolite de furtuni Reverberau sarcasm în fuga din genuni Plutea auditoriul tâmp în ireal
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
rânduite arătând de fapt că și noi trebuie să ne curățim prin acest botez al pocăinței deși sfințenia lui nu avea nevoie de așa ceva. Dar ritualul acesta mai are și o altă față. Harul lui Dumnezeu se pogoară și se cufundă astfel în materie purificând-o și înnobilând-o totodată. Apoi, luarea la cunoștință a ideii de sfințenie ne face de fapt să ne înțelegem păcatele și greșelile noastre pentru că altfel ne credem îndreptățiți să comitem orice. Dar iată dovada de
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > PĂTRATE CURATE CU FIORI FURORI Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ce bine-ar fi să treacă vara cu trena ei cât galbenă cât roșă să mă cufund cu trena ei de slove nu în în mătasea -broaștei ci în glossă și-apoi să chem iubiții lângă mine să mă afund în doruri de fiori să chem în zbor un stol de fluturi și să ne treacă frica
PĂTRATE CURATE CU FIORI FURORI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369548_a_370877]
-
2016 Toate Articolele Autorului Fie că ziua-i cu soare sau ploaie sau vânt întâi îți închei până la gât impemeabilul singurătății apoi te sprijini bine - precum o veritabilă mary poppins - în umbrela zâmbetului de rigips cu un inspir adânc îți cufunzi curajul în rumoarea acidă a orașului pășind atent spre a nu călca din greșeală coada vreunei noi specii antropoide sâsâind veninos de sub borul pălăriei de șarpe și fără a scăpa din ochi goana norilor aștepți sperând să se deschidă iarăși
ÎN AŞTEPTAREA STELEI POLARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370605_a_371934]
-
o taină, în regeasca ta haină, te chem mereu către gura lunii să-ți povestesc legenda pădurii, poleită cu stele, luceferi, zefiri, din basmul marii iubiri, cu un castel spânzurat pe o stâncă, când toamna moare de brâncă, și mă cufund în somnul ochilor tăi arși de văpăi, tu torci laurul cu degetul plin de inele când îngerii mușcă din stele și biciuită de flori, rupi mreaja pânzei din zori, în ochii tăi tremură apa fântânii, săpată cu sapa, în care
POVESTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370621_a_371950]
-
mângâiat și era pe placul inimii tale, este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche. -”Ce ți-a fost drag, ce-ai mângâiat și era pe placul inimii tale, este astăzi acoperit cu pulbere, cu pulbere... Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere, Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere." -"Pe acel pe care moartea lui a a trecut ca apa , l-ai văzut?" - "L-am văzut: stă întins pe un pat și bea apă rece, proaspătă." - "Pe acel care a
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
este astăzi pradă viermilor, ca o haină veche. -”Ce ți-a fost drag, ce-ai mângâiat și era pe placul inimii tale, este astăzi acoperit cu pulbere, cu pulbere... Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere, Toate acestea sunt acum cufundate în pulbere." -"Pe acel pe care moartea lui a a trecut ca apa , l-ai văzut?" - "L-am văzut: stă întins pe un pat și bea apă rece, proaspătă." - "Pe acel care a căzut în încăierare l-ai văzut?" - - "L-
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
propus să mergem undeva, într-un colț liniștit. Ne-am dus în curtea școlii, pe un maidan din spatele w.c.-ului, cu bălării înalte de cucută. Țuțu a-nceput să citească:...”Epigonii”...”Veneră” și „Madonă”...”Sara pe deal”...”Mortua est”...”Scrisorile”...cufundându-ne tot mai mult în oceanul eminescian de frumusețe și idei magice, care ne-au răvășit simțirea. Ascultam cu toții vrăjiți, aproape fără să mai respirăm. Când ne-a citit ” Rugăciunea unui dac”, Țuțu a exclamat: - Băi, știți că noi purtăm
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
capul pe umărul tău de fildeș, să-ți ascult bătăile inimii și să-ți privesc profilul de madonă. Voi ști să-ți culeg de pe buze mierea, voi ști să mă contopesc odată cu tine, să-ți ard tristețile și să te cufund în fericire. Îți voi îngropa în pământ orice lacrimă așa încât ochii tăi să rămână luminoși pentru eternitate și nicio umbră să nu treacă peste ei, te voi apăra cu scutul sufletului meu și te voi lua cu mine în nemurire
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
senin. Aceasta este amintirea mea; Eu nu pot spune, de departe că fața ta se exprimă printr-un suflet blând și liber, adevărat sau hoinar la care râul lumii aspiră ... Dar pot spune ca gândul este al asemănării tale ce cufunda tot restul de griji într-un val de calm și chipul tău se strecoară în memoria mea cenușie simplu că vârful unui tânăr palmier. (Oradea, 1Mai 2014) TU... Ripenso îl tuo sorriso, ed è per me come un'acqua limpida
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368113_a_369442]
-
albastru și senin.Aceasta este amintirea mea;Eu nu pot spune, de departeca fața ta se exprimă printr-un suflet blând și liber,adevărat sau hoinar la care râul lumii aspiră ...Dar pot spune ca gândul este al asemănării talece cufunda tot restul de griji într-un val de calmși chipul tău se strecoară în memoria mea cenusiesimplu că vârful unui tânăr palmier.(Oradea, 1Mai 2014) TU...Ripenso îl tuo sorriso,ed è per me come un'acqua limpidascorta per avventura
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368113_a_369442]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DUMNEZEU ESTE CU NOI! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Dumnezeu este cu noi! Mă cufund iar în propriile-mi gânduri, Scormonesc în idei și în rânduri, Caut ceva ca să mă reprezinte, Mă transpun în aduceri aminte, Nici mai slab nici mai tare-n umblare, Dar cu gând spre un Soare-răsare, Nici mai bun nici mai
DUMNEZEU ESTE CU NOI! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368163_a_369492]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DIALOG Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016 Toate Articolele Autorului DIALOG În ochii tăi lumina e totdeauna caldă... Și sufletu-mi cufundă privirea, ca o nadă, În apa cea adâncă a sufletului tău... În clipa de tăcere ce am lăsat să cadă, E-o dulce veșnicie din care va să vadă, Speranța noastră, calea către noi... Cu pacea în gene, ca ramuri
DIALOG de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368208_a_369537]
-
abate peste culorile-n mișcare, strivind cu disperare și spaimă. Spaimă de culori. Nu mai vreau culori, vreau puritatea negrului matern. Și talpa continuă a strivi. Urzicături dureroase-o străbat. Mă cutremur și cad. Pe fundul văioagei e bine. Mă cufund în răcoarea pământului. Deasupra e cerul. Și frunzele. Da, frunzele. Se înroșesc brusc și cad, acoperindu-mă de foarte multe frunze. Și cerul pălește, iar frunzele continuă să cadă. În trup, răcoarea pătrunde tot mai adânc. Tot mai adânc. O
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
Șoican nu era mai liniștit. Vremea seceratului trecuse, grâul se făcuse, hambarul era plin, iar porumbul nu mai aveau mult și stătea să se coacă. Avea nevoie de știri adevărate, de certitudini, ca de aer. Nu-i plăcea să se cufunde în neștiință. Prețurile la cereale crescuseră în așa hal că nu-i venea a crede. Trebuie să se convingă el însuși. De aceea, plănuita și mereu animata plecare se transformă în cele din urmă în faptă. Își înhămase caii cu
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
dușmanului. (Viața lui Constantin cel Mare, cartea a 2-a, cap. 7, PSB, vol. 14, Ed. I.B.M. al B.O.R., București 1991) Împăratul Constantin a înțeles rapid marea înșelare a politeismului împământenit de milenii, în care se bălăcea și se cufunda tot mai adânc și Roma păgână, precum și predispunerea înaintașilor săi-cezari, despoți-tirani la ura, prigoana, persecuțiile și uciderea creștinilor, aleșii Împăratului Dumnezeu-Iisus Hristos. Așadar, Constantin a trecut de grabă și necondiționat sub ascultarea Împăratului Vieții, oprind persecuțiile și prigoanele îndreptate împotriva
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
a fost... Pe aici a suferit...Și nenorociții care l-au ajutat... Și au sperat... Dar ceața dezamăgirii i se învălui pe ochi când văzu ieșind la iveală numai copaci rupți, crengi uscate, rupte, iar printre ele... schelete... schelete... Privi cufundat în fioroasa și misterioasa tăcere. Prelunga tăcere...sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]