2,064 matches
-
ca un convoi de umbre. În urma lor, podul se ridică și paza Întărită rămase sus În turnul porții, veghind cu strășnicie ca nici o suflare omenească să nu părăsească fortăreața. Ducele călărea În frunte, lângă Arnold cel cu ochi de pisică, cugetând la cele petrecute cu puțin Înainte. Trecuse pe la ducesa Sophie, cu care se sfătuise Între patru ochi. — Nobilă doamnă și cumnată, spuse el. Sunt peste măsură de tulburat. Nu vreau să te sperii și să te Întristezi, dar mărturisesc că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
De cugeți mereu la a ta copilărie Și nu te poți încrede-n vreme, Simți că ai o sfântă datorie Să lași un gând, o carte cu poeme! CUVÂNT ÎNAINTE Răduța Vasilovschi vede lumina zilei la 24 noiembrie 1932 în localitatea Costișa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
calmă, înfiorate de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de anotimpul destrămării. Și sub aspect estetic, volumul se împlinește, situându-se emblematic în cadrele unei adevărate profesiuni de credință: "Întreaga noastră demnitate constă în capacitatea de a gândi, de a cugeta profund, de a căuta mereu idei, dând uneori chiar frâu liber imaginației. Avem datoria de a medita bine, de a face ca prin trudă și frământare să realizăm ce ne-am propus. Și precum vlăstarul răsare, modelat prin eforturile și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
tată și de mamă printre oameni" (Teognis), iar Paul Doumer lansează îndemnul: "La toate vârstele, în toate situațiile, iubește, respectă și onorează pe cei care ți-au dat viață!". Pasiunea trebuie fructificată, . Pasiunea mea este de a scrie, de a cugeta. "Cuget, deci exist" (Descartes). Cuvintele poartă în ele bucăți din sufletul meu și sunt fericită ori de câte ori reușesc să mă ridic deasupra unui obstacol. O, cărțile mele dragi... cât vă datorez că sunt om al condeiului, al culturii!. "Cultura sporește demnitatea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
demnă și luminată de flacăra înțelepciunii. Nu trebuie să ai studii academice, diplome universitare pentru a avea o viață activă la vârsta a treia. Vicisitudinile și mizeriile inerente acestei vârste, pot fi uitate, prin prelungirea gândirii creatoare. Platon, părintele filosofiei, cugeta astfel: "Corpul nostru se îmbolnăvește prin lene și neacțiune, și se păstrează prin muncă și prin exerciții. Pentru suflet e la fel, inactivitatea e un rău". Munca deci, este o necesitate fiziologică. Franklin, din muncitor (legător de cărți), a ajuns
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dreptate, pentru el se apropia ora mesei, pentru mine situația era alta, trebuia să mă duc să îmi cumpăr și să pregătesc mai întâi ceva ca să mă pot hrăni. Am coborât în birou, unde în liniștea singurătății mele puteam să cuget în tihnă asupra evenimentelor zilei; eram bucuros că reușisem, în ciuda situației obiective, create de stupizenia acestui politruc de tip stalinist, să rezolv problema trimisă de acasă, chiar la nivelul ministrului; bucuria era justificată de dorința mea de a răspunde corespunzător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mult cu atât îndoiala crește în tentativa de a înțelege ceva. Nimic nu poate ajunge la o formă definitivă. Or, acest punct al perfecțiunii neatingându-se niciodată și nicăieri, îndoiala proporțională cu gândirea și judecata în creștere pare firească. Fiecare cugetă pentru sine și nimeni nu poate spune că el singur are dreptate" este o idee care trebuie reținută. 95 Un univers cu o singură ieșire? Cineva visa la o echipă mondială care să facă ordine în lume. Ca și cum actuala ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne-am pus pantaloni și pinteni la cizme și am început a ne coafa părul și a ne încrevăta gâtul, și credem că am schimbat și ideile cele vechi!“ (Pentru opinie, în Foaia pentru minte..., 1841, nr. 49). Nu altfel cugeta Kogălniceanu, anticipând și el, în câteva rânduri, tonul critic maiorescian: „am împrumutat de la străini numai superficialități, haina din afară, litera, iar nu spiritul, sau spre a vorbi după stilul vechi, slova, iar nu duhul“ (Tainele inimei). În vreme ce discursul pașoptist înmulțea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
care abia acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în ce constă pericolul), iar despre cei care mă trimiteau (deși, la început, le eram recunoscător, făcându-mi plăcere), n-aș
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dintâi și a rămas cel mai de seamă poet muzician al literaturii românești”, constatare reconfirmată la fiecare nouă lectură; versul său face să stăruie în noi mult timp o impresie extrarațională, învăluitoare, obsedantă, motiv pentru care „gândim la Eminescu așa cum cugetăm la Schumann sau Chopin” (Junimea - Marii creatori). Intră în calcul percepția integratoare, în viziune structurală, gestaltistă. Esteticianul face distincție între armonia exterioară (de nuanță prozodică), sesizabilă la mulți, și melosul eminescian intern, în pas cu „principiul adânc al inspirației”. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
vorbit "domnii" dela Blaj. La urmă, s-a râdicat bătrânul episcop Lemeny maghiarofil: Fraților, nu ascultați ce spun tinerii aceștia, căci ei vă îndeamnă la rău, nu la bine, și voi mai bine stați în liniște și pace, și vom cugeta noi mai pe urmă,cum va fi să fie bine." Și în jurul lui stăteau numai canonici grași. Atuncea Iancu, care stătuse toată vremea tăcut, s-a sculat ș-a zis: "Fraților, n-ascultați ce vă spun porcii cei grași, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
eufonic). Cum doriți dumneavoastră? a întrebat arhitectul; voiți să construim o cămară ș-o toaletă ori două toalete? În nici un caz nu se poate să facem două cămări. Ipoteza aceasta o excludem dela început. O excludem, desigur. Rămâne să mai cuget puțin. Zilele acestea mă voi hotărî și-ți voi da răspunsul. Până atunci d-ta poți întreprinde lucrarea întregii construcții. Am înțeles, domnule președinte, a replicat cu evlavie arhitectul, care era din partid; atunci eu încep construcția și dumneavoastră, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și dumneavoastră, peste câteva zile, îmi dați rezultatul și hotărârea dv., pentru ca să știu ce atitudine să iau și ce modificări să fac în plan și deviz. Vei avea răspunsul meu, la data hotărâtă, a încheiat d. Maniu și a rămas cugetând profund. Peste câteva zile să zicem o săptămână arhitectul venind după răspuns, d. Iuliu l-a privit grav și i-a făcut următoarea declarație: Domnule Arhitect, aș dori să fie două toalete. Vra să zică renunțați la camară? Nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
modifică planul și devizul, conform dorinței clientului și șefului său. Dar după două zile, domnul Iuliu Maniu dorește să-i vorbească. Îl poftește, arhitectul se prezintă și șeful ca să zic așa îi ține următorul limbaj: Stimate Domn, m-am mai cugetat puțin. Aș dori să fac o modificare în planul asupra căruia ne-am oprit de comun acord. Mă rog. Despre ce e vorba? Stimate Domn, ați modificat planul și devizul despre care am discutat? Da, l-am modificat conform dorinței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în privire. Doriți, stimate domnule președinte, să discutăm tot asupra modificărilor cunoscute? Da, dacă lucrul mai e cu putință. Ași dori să revin întrucâtva asupra ultimei mele hotărâri. Ce doriți? o camară ș-o toaletă? sau două toalete? Trebuie să cuget puțin. Care a fost ultima mea hotărâre? Ultima dumneavoastră hotărâre, a fost, domnule președinte, pentru toalete. Două toalete. Însă eu am hotărât să mergem cu camara înainte. Cum se poate? dece? Cămară doresc și eu. Totuși ași vrea să cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu mai am de ce trăi! Trebuie să mă pun jos și să mor. Altceva nu-mi mai rămâne de făcut așa de ticălos, de năcăjit și de înghesuit. Vai și iar vai! Rabinul stă cu un deget la tâmplă și cugetă. Pe urmă zice: Știi ce, omule? Dumnezeu ne-a lumina mai bine dacă așa va fi voia lui. Până atunci, eu te sfătuiesc să mai încerci ceva. Du-te acasă și scoate cucoșul afară. Așa am să fac. Și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Domn al Țării Moldovei, ne închinăm cu prietinie Domniilor Voastre tuturor cărora vă scriem și vă dorim tot binele și vă spunem Domniilor Voastre că Împăratul cel necredincios al Turcilor a fost de mult și este prigonitorul creștinătății și în fiece zi cugetă cum ar putea supune și nimici creștinătatea. De aceia facem cunoscut Domniilor Voastre că pela Boboteaza trecută Turcul a trimis în Țara noastră și împotriva noastră mare oaste în număr de 120000 oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Pașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
facă o revizuire a bagajului lor intelectual, așa încât orice propagandă care îmbracă o formă familiară stereotipelor lor e acceptată fără bănuială și fără spirit critic. Tot așa omul mijlociu, semidoctul, care se informează din gazete și e deprins să nu cugete, devine pradă lesnicioasă pentru demagogiile extremiste. Antisemitism, naționalism integral, hitlerismul, kukuxclanul au fost acceptate de tineret și semidocți fără discernământ. M-me d'Oberkirch, în "memoriile" sale, spune că d. duce d'Aumont, privindu-se în oglindă, avea zilnic acest solilocviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
află între acești "ungureni" un bărbat în putere, voinic și vorbăreț, care povestește o întâmplare. E împresurat și ascultat cu interes. Oameni buni și fraților, spuneți-mi, mă rog, dacă-s încălțat au ba ca oamenii. De multă vreme mă cuget că ar trebui să am și eu o păreche de bocanci ca lumea, ș-am hotărât să strâng două sute de lei, ca să-mi cumpăr de la cooperativă o păreche faină. Uitați-vă la mine, mă rog. Încălțatu-s au ba? Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gândi. Ideile se dezvoltă și rodesc în meditație și tăcere, într-un fel de colocviu cu tine însuți. Opiniile bine raționate sunt un rezultat al desbaterilor intime. Înțeleptul după tradiția esoterismului care nu întrebuința cărți și opinii gata făcute, înțeleptul cugetă mult și vorbește puțin. Un neofit trebuie, în general, să se arate foarte rezervat față de profani. Orice prozelitism intempestiv îi este interzis. Adevărurile rău înțelese sunt ca otrăvurile medicinale greșit administrate. A fi înțeles rău de neinteligenți sau răuvoitori e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că (unul mai mult ca altul) cei doi colegi sînt binevoitori, F. a plusat, afirmînd că omologul său de la revistă e „o personalitate puternică, un om de acțiune” etc. Cînd i s-a dat cuvîntul, G., mimînd faptul de a cugeta, s-a opintit în declarații convenționale: „Un conducător - mă refer la un conducător din țările socialiste, așa cum sîntem noi - nu se poate realiza fără înțelegerea plină de înțelepciune a organului de partid. În ceea ce ne privește, am fost sprijiniți la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e de părere și Sp. „Clișee, lucruri știute de ani și ani!” *Sporici se plînge de „căldura insuportabilă de afară”. Nimeni n-are chef să comenteze în vreun fel situația. Tăcerea e întreruptă însă de Genoiu care, pîndind reacția celorlalți, cugetă cu voce tare: „Acuma, vara, nu prea merge tăria...” Sp. sare ca ars: „Ce vară, Gigioacă? Nu mai e nici o vară, sîntem în prag de septembrie!... Gata, s-a răcorit!... Hai, nu ne mai ține în șah, scoate ce-ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mediului). Nu mă pricep la mașini, am făcut școala de șoferi la Berlin prin 1971, n-am avut nici un accident, dar în probleme de motoare sunt absolut nul. Însă ținându-l minte pe Descartes cu a sa "mă îndoiesc, deci cuget", n-am luat de bune cele spuse de "vărul președintelui" și am avut o convorbire "conspirativă" cu "Nelu", portarul, un tip foarte simpatic, mecanic auto și el, capabil să construiască din te miri ce și un avion. Convorbirea a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
inadvertență, îi spunea cu voce tare: "Iar te-am prins!" Așa că totul i s-a părut suficient de concludent: în oglindă nu ne reflectăm noi, ci incarnarea cine știe cui. Doamna director a luat o pătură mare și a acoperit oglinda. Apoi cugetă în liniște la cine ar putea fi cea din spatele sticlei. După o vreme concentrarea aceasta o obosi și i se făcu cald. Deschise fereastra și se întinse pe pat. Gândurile nu-i dădeau pace și ea privea în penumbra încăperii
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mândrii. În căderile și așa-zisele sale nerealizări, Paisie Velicikovski se consideră un rob neputincios al lui Dumnezeu, părintele Serghi, un ostaș învins, aspru rănit în propriul orgoliu. Ambii își păstrează însă credința. Deși aparent părintele Serghi ajunge la blasfemie, cugetând că nu există Dumnezeu, el e sigur că visul pe care îl are despre Pașenka și copilărie e trimis de un înger al Domnului. Nu este oare aceasta dovada că nu și-a pierdut nici o clipă credința în Dumnezeu, ci
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]