1,153 matches
-
poate. Și extremistul țării, cu logreea-i plină, De argumente, fapte și ungurești cuvinte, Apare pretutindeni, cu veșnica-i lumină, Pe posturi și programe, spunându-ne -nainte, Că el va fi alesul poporului român, Și nimeni nu va scoate mafia din culcuș, Decât el sau un altul, ce au toți în comun Doar, umbra judecății și dorul de urcuș.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93374]
-
și abur clocotit! Drumuri Aș vrea să alerg Prin lumi nesfârșite, Să văd chipuri noi Și necunoscute. Spre creste de munți Si păduri înverzite, Să-mi îndrept pașii Pe căi nevăzute. Și-apoi spre apus, Puțin obosită, Să-mi caut culcuș Sub frunze de plută. Popa Raluca, clasa a V-a Colegiul Tehnic „Dorin Pavel” Alba Iulia - Alba profesor coordonator Crișan Mirona-Olivia A sosit primăvara Primăvara a sosit, Fluturașii umblă-n zbor, Ghioceii-au înflorit, Câmpul, iată-l înverzit. Bate vântu-ncetișor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vânt potolit care a adus o frunză călătoare de stejar. Obosită se așeză pe băncuță. Pe frunză văd cum o gărgăriță pictată cu un roșu intens se odihnea în bătaia lină a vântului. Am luat-o încet cu degetele din culcuș și am încercat să îi dau un mic avânt, suflând încet pentru a-și regăsi libertatea. Două aripioare subțiri rubinii s-au desfăcut în zbor și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin pădure, și ăsta s-a dovedit a fi norocul lui: să-și găsească loc în numeroasa familie de lupi. E adevărat, l-au ținut permanent sub observație. Odată lupișorii născuți, Lupino n-a avut voie să se apropie de culcușurile lor destulă vreme. Cînd, la un moment dat, l-au încurajat să se joace cu Hana, singurul pui al haitei de aceeași vîrstă cu el, n-a știut dacă într-adevăr are voie sau îl supuneau la o nouă încercare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul lui. Chiar atunci, pântecul acela Își dezvălui rana care Îl brăzda, o despicătură sângerândă, imundă. O pădure vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acum spre mica mea itacă sunt golan dacă stau am statu-palmă barbă cot cu ghiocei pe la tâmpla unde calmă dă cu pietre mâna ei fericit cu dor de iarbă verde tac și dacă fug alt vârtej o să mă soarbă în culcușul ignifug cu miros de carne macră-n postul ținerii de gât ne simțit de poama acră pe la mâța blândă zât fruntea umedă-n țărână las încet și mă afund umbra mea de semilună s-a făcut de mult rotund vin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Când risipeam tăcerea clipei peste noi. Târzie toamnă-i azi prin gând, iubitul meu Ploi se duc pe vânturi și mi-e tot mai greu Să primesc căldura palmei strânsă în căuș Să îmi aflu locul unde să-mi aștern culcuș... Negustorul de iluzii în pragul serilor sau dis de dimineață învăluit în cețuri groase de mister, îl întâlnești la fiecare hop din viață Când remușcări tăcute dreptul lor și-l cer. Pune-n văzul lumii umila lui tarabă, Te ademenește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și vreau să țip, să râd, să plâng atât cât fac aici popas. Parfum de miere-n decolteu Cântă parfumul mierii-n corcoduș Ca îngerii în bucuria primăverii Aromizând un vis în faptul serii Să-mi fac în palma ta culcuș. Oglinzi în ploaia caldă, picurată, Multiplică un chip rotund Ca mugurii ce-n sân ascund Albul turnat în soarta decupată. Și zarzărul cu ramurile pline, Cu brațele împletite-n jurul meu îmi scutură petale-n decolteu Șoptind mieros cu viers
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Părințelul citește zilnic din Scripturi și Viețile sfinților, are niște ediții îngălbenite de vreme, zice Roja. — Mare scofală, nu se lasă Curistul, asta nu demonstrează nimic, tot un ciripitor e și el, altfel n-ar fi rezistat atîta timp în culcușul lui confortabil din sînul Bisericuței. — Blasfemie, se distrează Roja, ce răspunzi la asemenea acuzații, Părințele? — Fie cum doriți, se supune taximetristul, răsucind butonul de pornit-oprit al stației, acum e liniște și pace, le spune, puteți complota după pofta inimii. Mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fac nevăzuți în dugheană, încuind ușa după ei. Unde să-l întindem? întreabă Gulie, privindu l pe Dendé de parcă ar fi fost vorba de un cadavru, și pentru o fracțiune de secundă ochii îi fug spre trapa care acoperă intrarea culcușului lui Roja, acolo în nici un caz, zice Dendé, aprindeți lumina, trebuie să-i examinez tăietura de la ceafă, îl punem pe burtă. Nu cred că e bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu contează la număr, doi-trei intelectuali pierduți pe drum nu-i mare brînză. Potaie, care a fost obligat să-și tragă un glonț în piept, sau Petrică al cărui Guvern e scos acuma din balamale. Restul stau bine mersi în culcușurile pe care le-au rîvnit, spune Dendé. — Despre marginalizați nu spuneți nimic!? se aude din nou vocea iritată a lui Roja, noi pentu ce mama dracului mai încercăm atunci să facem ceva? — Iar a luat-o pe panta aia socialistă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ne-am întors acasă pe autostrada Pacific Coast, într-o coloană de mașini lungă, cu șoferi veseli, care claxonau de zor. Când am ajuns acasă la ei, mașina mea n-a vrut să mai pornească, așa că mi-am încropit un culcuș pe canapea și am căzut lat. Băusem mult prea mult. La un moment dat, către zori, m-au trezit niște sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
orgoliul zdrobit. Mă gândeam la cât de aproape e proprietatea lui Sprague și la lunaticul de Georgie Tilden, locatarul unei cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui Harry, probabil -, am descoperit sub saltea bucăți zdrențuite de sfoară. Am răzuit ușor ceva ce semăna cu niște particule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ema”, ca un copil părăsit. Am auzit-o pe Inna mângâindu-l și îndemnându-l să bea, ca pe un bebeluș capricios. În acea zi nesfârșită, nimeni n-a mâncat și nimeni n-a muncit. Seara, am căzut adormită în culcușul meu și am visat cum tata gemea și mamele mele suspinau. La revărsatul zorilor, m-am trezit și era liniște. Am sărit în picioare speriată, cu sentimentul precis că tata murise. Iar noi aveam să fim prinși de Esau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare dimineață se obișnuise să mă caute pe țărm. Chiar mă atașasem de el când a dispărut fără să mai revină în zilele următoare. „Hingherul îl ține ascuns în bălării, mi-a șoptit Domnul Andrei. I-a făcut acolo un culcuș, l-a legat de un lanț și îi duce mâncare”. Și a adăugat aproape admirativ: „Nu știți ce poate un hingher îndrăgostit de un câine. Toți câinii pe care i-a hăituit scâncesc acum în inima lui” Puțină vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-mi pierd speranța și să mă întreb ce se întâmplase. Renunțase oare Hingherul la planul său? Se scârbise să mai stea în bălării și plecase în lume? Într-o după-amiază am găsit manechinul răvășit de șoarecii care își făcuseră culcuș în el. Asta însemna că nu mai aveam nimic de așteptat acolo. Mi-am zis atunci că manechinul era, cel puțin, o bună ocazie ca să mă împac cu Moașa. L-am încropit la loc cum am putut și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fie și robi? - Oamenii vechi, de la începutul lumii, când i-au făcut zeii pe cei dintâi, n-au fost robi, nici n-au avut robi. N-au avut nici stăpâni, decât pe zei. Așa spun datinele vechi: își împărțeau culcușul și apa și erau frați. Poate că asta e poveste, poate că nu. Nimeni nu poate ști! rosti Agbongbotile. Auta rămase trist și tăcut. Mai-Baka se întoarse spre el, îl privi lung, clătină din cap, apoi îl întrebă altceva: - Când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta începu să rîdă: - Ai înțeles, dar nu tot. Și soarele arde ca focul, dar altfel. Soarele m-a făcut negru. Copilul își luă bila, se așeză în iarbă și o puse pe genunchii ridicați. Între timp, ieșise soldatul din culcușul său și se spăla la izvor. - Hai să ne jucăm altfel! zise copilul. Auta văzu că era timpul de plecare, dar nu se îndură să-și părăsească micul prieten. - Cum vrei să ne jucăm altfel? - Uite cum: eu am să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
există un scump jurământ, cum că vor fi mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mereu împreună. Prin urmare, sus în cer sălășluiesc scumpe, prețioase vietăți, care mai de care mai vii. Vioaie sunt toate, și în seară ne-au jurat că se vor lăsa privite în culcușul lor. Căci ele șed pururi de veghe. Culcușul de flori întrezărit prin lumina ascunsă în noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte se întoarce, se foiește, locul nicăieri nu și-l găsește. Ce pot face eu pentru ca el să se simtă mai bine? Când picură din lună lumini de pretutindeni, să nu te miri că nu vor să-ți vorbească, spre culcușul de petale ele se îndreaptă și în seamă nu te vor băga. Nu-i da nici o privire și vei vedea cum, deși supărat, spre tine va veni, cu el de vorbă să stai. Căci culcușul, deși foarte confortabil făcut, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]