1,164 matches
-
cu victoria mongolilor. În mod cu totul neașteptat, ei nu au atacat Novgorodul, centru comercial prosper din nord-estul Europei. Pe parcursul anului 1238, mongolii și-au concentrat forțele în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mongole s-au dedat la prădăciuni și distrugeri masive. Acest dezastru militar și politic, distrugerea Kievului, comparabil cu sfârșitul Constantinopolului, a avut un efect paralizant, demoralizant, în cnezatele de Halici-Volânia, care n-au opus o rezistență serioasă.16 Confruntările cu cumanii din spațiul nord-pontic au fost deosebit de îndârjite, cumanii au obținut succese parțiale, dar n-au rezistat forței de șoc a mongolilor. De-aici brutalitatea extremă cu care cuceritorii i-au tratat pe învinși: un foarte mare număr de cumani au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
masive. Acest dezastru militar și politic, distrugerea Kievului, comparabil cu sfârșitul Constantinopolului, a avut un efect paralizant, demoralizant, în cnezatele de Halici-Volânia, care n-au opus o rezistență serioasă.16 Confruntările cu cumanii din spațiul nord-pontic au fost deosebit de îndârjite, cumanii au obținut succese parțiale, dar n-au rezistat forței de șoc a mongolilor. De-aici brutalitatea extremă cu care cuceritorii i-au tratat pe învinși: un foarte mare număr de cumani au fost exterminați (un adevărat măcel), după cronicarul Giovanni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cumanii din spațiul nord-pontic au fost deosebit de îndârjite, cumanii au obținut succese parțiale, dar n-au rezistat forței de șoc a mongolilor. De-aici brutalitatea extremă cu care cuceritorii i-au tratat pe învinși: un foarte mare număr de cumani au fost exterminați (un adevărat măcel), după cronicarul Giovanni da Pian del Carpini. Cruzimea extremă a mongolilor a provocat un adevărat exod din Stepa Cumanilor (Deșt-i Kâpciak), o parte a turanicilor care nu au acceptat să se supună s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
brutalitatea extremă cu care cuceritorii i-au tratat pe învinși: un foarte mare număr de cumani au fost exterminați (un adevărat măcel), după cronicarul Giovanni da Pian del Carpini. Cruzimea extremă a mongolilor a provocat un adevărat exod din Stepa Cumanilor (Deșt-i Kâpciak), o parte a turanicilor care nu au acceptat să se supună s-au refugiat spre Caucaz, sudul Dunării și Ungaria. Grupul cel mai numeros de cumani, apreciat la 40.000 de războinici, în frunte cu căpetenia lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cruzimea extremă a mongolilor a provocat un adevărat exod din Stepa Cumanilor (Deșt-i Kâpciak), o parte a turanicilor care nu au acceptat să se supună s-au refugiat spre Caucaz, sudul Dunării și Ungaria. Grupul cel mai numeros de cumani, apreciat la 40.000 de războinici, în frunte cu căpetenia lor Kuthen, a obținut permisiunea regelui Bela IV al Ungariei de a se așeza în țara sa, în 1239. În același timp, alte cete de cumani au trecut Dunărea în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cel mai numeros de cumani, apreciat la 40.000 de războinici, în frunte cu căpetenia lor Kuthen, a obținut permisiunea regelui Bela IV al Ungariei de a se așeza în țara sa, în 1239. În același timp, alte cete de cumani au trecut Dunărea în ținuturile balcanice (bulgare). În legătură cu migrația cumanilor, cronicarul oriental Ibn Tagribirdi menționează că nomazii au intrat în legătură cu suveranul "vlahilor", Unus-han, care a acceptat stabilirea lor într-o regiune stăpânită de el. Dar, ulterior, acesta și-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
războinici, în frunte cu căpetenia lor Kuthen, a obținut permisiunea regelui Bela IV al Ungariei de a se așeza în țara sa, în 1239. În același timp, alte cete de cumani au trecut Dunărea în ținuturile balcanice (bulgare). În legătură cu migrația cumanilor, cronicarul oriental Ibn Tagribirdi menționează că nomazii au intrat în legătură cu suveranul "vlahilor", Unus-han, care a acceptat stabilirea lor într-o regiune stăpânită de el. Dar, ulterior, acesta și-a schimbat atitudinea binevoitoare față de cumani și i-a atacat. Se pare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în ținuturile balcanice (bulgare). În legătură cu migrația cumanilor, cronicarul oriental Ibn Tagribirdi menționează că nomazii au intrat în legătură cu suveranul "vlahilor", Unus-han, care a acceptat stabilirea lor într-o regiune stăpânită de el. Dar, ulterior, acesta și-a schimbat atitudinea binevoitoare față de cumani și i-a atacat. Se pare că acel "Unus-han" nu este o căpetenie din nordul Dunării, ci Ioan Asan II, țarul vlaho-bulgar, ce stăpânea la sud de Dunăre. Izvoarele bizantine confirmă ostilitatea bulgarilor față de stabilirea cumanilor în sudul Dunării, în urma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimbat atitudinea binevoitoare față de cumani și i-a atacat. Se pare că acel "Unus-han" nu este o căpetenie din nordul Dunării, ci Ioan Asan II, țarul vlaho-bulgar, ce stăpânea la sud de Dunăre. Izvoarele bizantine confirmă ostilitatea bulgarilor față de stabilirea cumanilor în sudul Dunării, în urma presiunii mongole. După cucerirea Rusiei, continuându-și înaintarea spre apus, în iarna 1240-1241, mongolii și-au regrupat forțele și și-au stabilit principalele baze de atac în teritoriile rusești apusene. Invadarea Europei centrale, a doua etapă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgar. Dar se pare că ei controlau direct Bărăganul (sud-estul Munteniei), aflat în vecinătatea sudului Moldovei și nordului Dobrogei. În Bugeac (sudul Basarabiei) au fost descoperite complexe funerare din secolele XIII-XIV, cu ritul de înmormântare specific triburilor (popoarelor) turanice ale cumanilor, aserviți stăpânirii mongole. Dacă, pe de o parte, Hoarda de Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aur a aservit politic teritoriile românești, pe de altă parte, aceasta a frânat tendințele expansioniste ale regatului Ungariei la sud și est de Carpați. Alți migratori După ce-am urmărit pătrunderea în regiunile noastre a populațiilor nomade de pecenegi, uzi, cumani și mongoli, trebuie să precizăm că, în teritoriile carpato-dunărene, s-au stabilit temporar și alte grupuri nomade mai puțin cunoscute. Berendeii. Menționarea lor în izvoare alături de triburile turce și analiza antroponimelor le evidențiază obârșia turanică. Apariția lor în Europa ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XI-lea, spre Europa răsăriteană din Asia Centrală. Berendeii sunt menționați pentru prima dată de izvoare, în 1097, alături de pecenegi și uzi, aflați la periferia statelor rusești. Ei erau așezați acolo cu acordul cnejilor ruși, interesați să protejeze statele lor de cumani, cu ajutorul altor nomazi. De la mijlocul secolului al XII-lea, atestările documentare ale acțiunilor berendeilor în slujba Rusiei se înmulțesc-în a doua jumătate a acestui secol, ei constituiau cel mai puternic trib din uniunea "tichiilor negre". Berendeii s-au așezat îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu se spune de unde au venit. În prima jumătate a secolului al XII-lea, berendeii au părăsit sudul Rusiei și s-au îndreptat spre teritoriile extracarpatice și regatul ungar; ei nu se puteau stabili în stepele nord-pontice, unde se aflau cumanii. Berendeii s-au deplasat în grupuri mici, de aceea prezența lor n-a fost înregistrată documentar sau au migrat înglobați de populații turce mai numeroase.20 Pe lângă triburile turanice nomade, în teritoriile carpato-dunărene, s-au infiltrat și grupuri izolate de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
est-carpatice, astfel, necropolele de la Hansca (Basarabia) aparțin acestor bulgari. După dezmembrarea statului lor, unele grupuri chazare s-au împrăștiat spre apus. Un grup chazar, intrat în serviciul cnejilor ruși, este menționat în vecinătatea nordică a Moldovei, în contextul pătrunderii de cumani în Wolhynia, în anul 1106. Cete chazare au însoțit pe pecenegi în regiunile dunărene, în a doua jumătate a secolului al XI-lea. Anterior, kabarii, trib desprins din confederația chazară, au participat alături de maghiari la cucerirea Panoniei, ei fiind considerați
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
XV-lea). În secolele XII-XIII, izvoarele consemnează prezența vremelnică, la est de Carpați, a berladnicilor și brodnicilor, fără alte precizări. Berladnicii sunt menționați în izvoarele istorice medievale numai în două momente: în 1159, 6000 de berladnici, împreună cu o ceată de cumani, au intrat în serviciul lui Ivan Rostislavici, poreclit Berladnic, care pregătea o expediție împotriva cnezatului Halici. Pornind din teritoriile dunărene, Ivan și aliații săi s-au ndreptat spre nord, străbătând Moldova spre sudul Haliciului, dar acțiunea a eșuat. Apoi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227, un document al cancelariei papale menționa Cumania și țara Brodnicilor, ca teritorii unde arhiepiscopul de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este confirmată, în 1250, de scrisoarea regelui Bela IV către papa Inocențiu IV, unde se arată că la răsăritul Ungariei trăiau rutenii, cumanii și brodnicii. Deducem din aceste documente că grupuri ale brodnicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227, un document al cancelariei papale menționa Cumania și țara Brodnicilor, ca teritorii unde arhiepiscopul de Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este confirmată, în 1250, de scrisoarea regelui Bela IV către papa Inocențiu IV, unde se arată că la răsăritul Ungariei trăiau rutenii, cumanii și brodnicii. Deducem din aceste documente că grupuri ale brodnicilor se stabiliseră în sudul Moldovei, iar pătrunderea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Strigoniu era legat apostolic și care erau incluse în Episcopia cumanilor. Învecinarea brodnicilor cu regatul ungar și cumanii este confirmată, în 1250, de scrisoarea regelui Bela IV către papa Inocențiu IV, unde se arată că la răsăritul Ungariei trăiau rutenii, cumanii și brodnicii. Deducem din aceste documente că grupuri ale brodnicilor se stabiliseră în sudul Moldovei, iar pătrunderea lor în teritoriile est-carpatice a avut loc în ultima parte a secolului al XII-lea. Nicetas Choniates menționează pe "bordoni și sciți", care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în teritoriile est-carpatice a avut loc în ultima parte a secolului al XII-lea. Nicetas Choniates menționează pe "bordoni și sciți", care au ajutat pe vlahi și bulgari, după 1185-istoricii cred că bordonii sunt sinonimi cu brodnicii, iar sciții cu cumanii. Brodnicii sunt menționați și în letopisețele rusești, sub numele de "brodniki", în cursul evenimentelor din Europa răsăriteană, astfel, în 1146 și în 1216, brodnicii se aflau în serviciul cnejilor ruși. Apoi, în lupta de la Kalka (1223), brodnicii, în frunte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
chazari amestecați cu ruși, o populație mixtă alcătuită din elemente slave, române și turce sau doar slave și române. Ipoteza că brodnicii ar fi români pornește de la eroarea că brodnici ar fi aceiași cu blaci. Brodnicii aveau legături strânse cu cumanii, erau vecini, iar amănuntul că ei sunt semnalați în sudul Moldovei, apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la eroarea că brodnici ar fi aceiași cu blaci. Brodnicii aveau legături strânse cu cumanii, erau vecini, iar amănuntul că ei sunt semnalați în sudul Moldovei, apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia popoarelor turanice.22 Simbioza româno-pecenego-cumană Cele două seminții turce, pecenegii și cumanii au locuit (stat) în regiunile noastre peste trei sute de ani, punându-și amprenta asupra istoriei românilor. N. Iorga vorbea, pe bună dreptate, despre simbioza româno-turcă (pecenego-cumană), arătând că românii, după asimilarea slavilor, au ajuns la o conviețuire cu cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Transilvania, în secolele X-XI, trebuia să se apere prin forțele sale românești, deoarece regalitatea ungurească nu stăpânea pe atunci teritoriul. Era nevoie ca această provincie să afle în sine elementele necesare pentru această defensivă față de pecenegi, ca și apoi față de cumani. În frunte se afla doar acel princeps Mercurius (1111-1113), caracterul românesc al apărării se impunea. Apariția în Transilvania a voievodului, în golul peceneg din provincie, este paralelă cu apariția, în celălalt gol din Dobrogea, a lui Tatul și a vecinilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]