KorAP: Find »[drukola/base=cupru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...364 >

9,092 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637

umăr la umăr, capul ei aproape îl atingea pe al lui în timp ce-i spunea despre răscumpărarea pe care probabil o avea de plătit și pe care ea avea să o strângă de la celelalte neveste: miere și mirodenii, câteva brățări de cupru aurit, o bucată de in și trei de lână. El asculta tăcut și dădea din cap din când în când. Ochii mamei mele erau plini de Iacob. Între ei nu mai era loc pentru mine. Eu nu contam pentru ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de cupru. Iosif era și el la fel de fascinat de oameni și câteodată se ducea lângă ei să-i vadă mai bine. Mie mi-era rușine să mă duc cu el și mamele mele nu m-ar fi lăsat oricum. Fratele meu îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
pe care le poartă bărbații de obicei. N-aș fi știut să spun dacă chiar credea asta sau doar brava. Mie mi s-au dat brățări de mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
mână - primele bijuterii pe care le-am avut. Erau doar niște brățări de cupru, dar mie îmi plăceau foarte mult, mai ales că scoteau acel sunet atât de feminin. M-am uitat atâta timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare și chiar în prima zi în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
nu bătea vântul, cum vâslele se mișcau în armonie. Nu-i scăpa nimic, arăta înspre orizont și înspre copaci, înspre păsări în zbor, înspre oamenii care arau pământul, flori sălbatice, o bucată de papirus care arăta ca un câmp de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
cauciuc și mingile galbene, toate patru, pe care le-am pus și pe ele în cutie, apoi am deschis dulapul, am scos cutia în care-mi țineam echipele de fotbal cu nasturi, porțile pe care le confecționasem din sârmă de cupru și bucăți de ciorapi de nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am adus aminte că unul dintre pistoale ar trebui să fie încă plin de pulberea roșie de fosfor ras de pe chibrituri, dar când să pun mâna pe pistol, am auzit de dincolo cum mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

pot să o facă. Există un Tratat cu yubani-i. Li s-a garantat că pământul ăsta e al lor. Sau nu-i așa? — Da, există, admise misionarul. Dar Guvernul nu pare dispus să-l respecte în continuare. S-a descoperit cupru în Masivul Papagalilor. Îl vor scoate pe șoseaua aia... — N-o să le placă yubani-lor. Îmi închipui. — Și dacă se hotărăsc să-i împiedice? — Dumnezeu știe ! Studie cu atenție o cutie de conserve. — Sparanghel! N-am mai pus în gură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să vă spun ceva? Puteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și a tăiat pădurile, a vândut lemnul, a distrus peisajul, a ucis râul. Care era „civilizatul“ și care, „sălbaticul“? Care dintre cele două culturi ducea pământul și locuitorii lui spre un sfârșit iremediabil? Vor deschide șoseaua aceea și vor extrage cuprul din Masivul Papagalilor, dar, în același timp, vor scoate din păduri lemnul fin. Mai întâi, lemnul de mahon și de balsa; apoi, cedrii; mai târziu, lemnul de capoc și de samán... și, în cele din urmă, nu va mai rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aduce la Santa Marta? — Șoseaua. Vor să o facă să treacă prin teritoriul yubani. — Știu. Am protestat pentru asta și chiar am publicat două articole în ziarul Națiunea, dar nu m-au luat în seamă. Sunt mulți bani la mijloc. Cupru, știți deja... — Da. Cupru... dar yubani-i sunt hotărâți să pornească la război. — Îmi imaginez. Șoseaua asta e o nelegiuire. Ar putea să o facă pe la Nord, pe la poalele cordilierei, unde n-ar deranja pe nimeni. — Sunteți sigur? — Firește. Sunt naturalist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Șoseaua. Vor să o facă să treacă prin teritoriul yubani. — Știu. Am protestat pentru asta și chiar am publicat două articole în ziarul Națiunea, dar nu m-au luat în seamă. Sunt mulți bani la mijloc. Cupru, știți deja... — Da. Cupru... dar yubani-i sunt hotărâți să pornească la război. — Îmi imaginez. Șoseaua asta e o nelegiuire. Ar putea să o facă pe la Nord, pe la poalele cordilierei, unde n-ar deranja pe nimeni. — Sunteți sigur? — Firește. Sunt naturalist și am făcut un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mână de neputincioși care se află aici pentru că nu există alt loc unde să fie trimiși. Suntem cenușăreasa provinciilor țării. Nu ni se dă nimic, pentru că nu producem nimic, cu excepția oxigenului și a frumuseții. Acum, lucrurile se vor schimba; există cupru și țiței acolo, înăuntru, și putem începe să producem - „să dăm“! , ceea ce înseamnă că apoi vom putea „cere“... Trebuie să renunțăm la tot, pentru că yubani-i nu vor să fie deranjați? Yubani-i nu sunt decât o minoritate în cadrul teritoriului și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să producem - „să dăm“! , ceea ce înseamnă că apoi vom putea „cere“... Trebuie să renunțăm la tot, pentru că yubani-i nu vor să fie deranjați? Yubani-i nu sunt decât o minoritate în cadrul teritoriului și al țării... — Nu vrem să se renunțe la cupru și la țiței, spuse el. Doar atât, șoseaua să nu treacă pe unde s-a prevăzut. Ar provoca daune ireparabile atât triburilor, cât și mediului înconjurător. Nu numai yubani-i vor suferi consecințele. Pe termen lung, toată țara va fi în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
școli în care să învețe să trăiască în secolul al XX-lea, când vor importa vite ca să îmbunătățească vechiul lor șeptel... „Și vor continua să aștepte veacuri după veacuri, își spuse el. Vor aștepta până când vor găsi o mină de cupru sau până când va țâșni un puț de țiței, dacă o fi existat vreodată țiței pe aceste înălțimi.“ Simți în urechi efectul pierderii rapide din înălțime și în fața ochilor îi apărură primele plantații de bananieri, care deveniră apoi un verde de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
extern - se întoarse repede. Dar, de la asta, până la a ceda două milioane de acri din solul național e o prăpastie... Contați pe mine. Pentru orice ați avea nevoie. Într-o țară ca a noastră, pe termen lung, viitorul nu stă în cupru sau în fier, care se epuizează. Viitorul stă, poate, în faptul că, într-o zi, vom fi unul dintre puținele locuri în care Omenirea se va mai putea încă simți bine. În ceea ce mă privește, aș transforma tot teritoriul amazonian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ar ajunge să absoarbă mai mulți oameni de câți s-ar putea naște în treizeci de ani... Nici acest punct nu justifică deschiderea șoselei. Singura ei rațiune este faptul - și asta a recunoscut-o unul dintre inginerii dumneavoastră - că există cupru în Masivul Papagalilor și că „Southern Mining Company“ vrea să-l ducă în Japonia, care are nevoie de el să inunde și mai mult piața cu tranzistoare, motociclete, vapoare, televizoare, jucării și alte mii de fleacuri. În definitiv, vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
definitiv, vrea să-l îmbogățească puțin mai mult pe un anume Mr. Galbraith, din New York, și pe vreo doi sau trei Masacuchi, Kawanati sau cum s-or fi numind proprietarii industriei nipone... — Și ce e rău în faptul că iau cuprul? La ce folosește îngropat în Masivul Papagalilor? — Poate pentru ziua de mâine, când țara asta va fi în stare să-l exploateze prin forțe proprii, și se bucura să găsească ceva mai mult decât o gaură în pământ. Sau nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să-l exploateze prin forțe proprii, și se bucura să găsească ceva mai mult decât o gaură în pământ. Sau nu v-ați gândit mai îndelung la diferența care există între a exporta minereu brut și a exporta fire de cupru? — Industria noastră nu e pregătită. Nici nu va fi vreodată, pe drumul pe care a apucat-o. Dacă Guvernul ar refuza să exporte minereul, ar avea imediat aici capital dispus la instalarea industriilor. — În orice caz, ar trebui să deschidem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
sunt, în ziua de azi, cele mai puternice din lume. Nu le veți putea face față, vă asigur. Nu veți obține nimic. — Trebuie să încercăm. — E în zadar! Chiar nu înțelegeți? protestă jurnalistul. Nu e vorba despre șosea, sau despre cupru, sau despre marile companii multinaționale... Este vorba despre Progres. Ați auzit? „PRO-GRE-SUL...“ și asta e ceva cu care nimeni nu se poate confrunta... Până când va mai continua „mitul Progresului“ să fie precum un tabu cu care sunt speriați proștii? spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
conchistadorilor? Și unii și alții luptau pentru același lucru: independență și libertate. Între dușmanii lor exista o diferență. Spaniolii au venit în numele lui Dumnezeu să caute aur, înarmați cu spade și archebuze. Cei de acum veneau în numele Progresului, să caute cupru, înarmați cu avioane și mitraliere. Trecuseră patru sute cincizeci de ani de când Francisco de Orellana a trecut prin acele ținuturi, dar războiul continua să fie același. Simți că yubani-i începeau să se miște. De parcă un ceas interior i-ar fi trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
companii precum „Southern Mining“ să ignore așa ceva. Îl privi stăruitor. Ridică din umeri. Credeți ce doriți, spuse el. Care sunt condițiile? — Cele din totdeauna... Să nu se deschidă șoseaua aceea... — Asta e cu neputință. Avem nevoie de șosea ca să extragem cupru din Masivul Papagalilor. — Construiți-o pe la poalele Anzilor. — Asta e o hotărâre pe care trebuie să o ia Ministerul Transporturilor. Să nu pierdem timpul, Mr. Stevens, îl întrerupse el. Toți știu că, în definitiv, Ministerul va face ceea ce hotărâți dumneavoastră. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Cum putem ajunge la un acord dacă nu sunteți dispuși să cedați cu ceva? — Să cedăm cu ceva înseamnă, în acest caz, să cedăm în toate, îl făcu să observe. Dumneavoastră sunteți cei care ați pus problema. Vreți să scoateți cupru din selvă, iar yubani-i sunt de acord. Dar nu trecând pe teritoriul lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ofere foc șefului său. — Înțeleg problema dumneavoastră, spuse Stevens, după ce scoase o gură de fum. O înțeleg și aș vrea să o rezolv. Își împreună mâinile într-o atitudine de implorare. Dar, înțelegeți poziția noastră. Industria mondială are nevoie de cupru. Cuprul nu abundă și, mai curând sau mai târziu, azi sau mâine, Masivul Papagalilor trebuie să fie exploatat. Ăsta este un lucru ireversibil! Chiar dacă noi am renunța, ar veni suedezii, japonezii sau altă companie americană, Deschise brațele într-un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]