1,140 matches
-
explozii termonucleare. Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi și-și întindea cearșaful foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
centimetri spre pieptul meu. Mi-am ridicat picioarele tremurânde în mașină și le-am așezat pe manșoanele cauciucate ale pedalelor, care fuseseră împinse afară din compartimentul motorului, așa încât genunchii îmi stăteau lipiți de piept. În fața mea, tabloul de bord fusese curbat înăuntru, crăpând cadranul kilometrajului și al vitezometrului. Șezând acolo în cabina aceea deformată, plină de praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parte și pe cealaltă de mașinile mai grăbite. Vaughan stătea lăsat pe spate, cu obrazul drept lipit de scaunul răcoros, cu brațele căzute flasce pe lângă corp. Din când în când, mâinile i se contractau, iar brațele și picioarele i se curbau involuntar. Începeam deja să simt primele efecte ale acidului. Îmi simțeam palmele reci și sensibile: erau pe cale să-mi crească aripi din ele și să mă ridice în aerul turbulent. Un nimb glacial mi se aduna în jurul calotei craniene, aidoma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intru mă întind la scris tot scriu sunt încă viu. În zborul meu mă simt condor Semeț peste un pisc de vreme privesc în jos, zăresc trecutul, o pajiște, un verde de smarald. Croiesc cu aripi drumul falnic, destinul îl curbează-n spirală, răscruci cu cedri sunători, ce plâng cu-al lacrimii suspin, privind la frunza lor cuprinsă-n vânt. Un arc de lună se arată, e prins într-un alai de stele jos, creanga magică de cedru. În zborul meu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Relu COȚOFANĂ vieți paralele ne trăim singurătățile în vieți paralele de parcă am dormi la umbra iubirii ne trăim fericirea din scurt-circuituri fugare ca un foc de artificii pe ceruri reunite și poate la capăt de lumină timpurile noastre se vor curba într-o îmbrățișare... ultima iarnă iarna vine uneori pe furiș chiar în plină vară se strecoară ca un șarpe în frigul dintre noi oricât aș fi vrut să te încălzesc iarna s-a așezat ca o brumă de vară pe
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă. Își plimbă o mână peste barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de calviție, își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână de oglindă. Suprafața lucioasă și netedă are un efect terapeutic. Glisează cu mâna deasupra ei și simte un lichid rece și gelatinos cum i se scurge în palmă. Durerea sucombă miraculos și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-se de centru, vin să se izbească de proiecțiile de unghi înainte de a reveni către el pentru a se imobiliza în acest echilibru sacadat de deasupra lui; sau goana nebună a unei unde în care Borromini nu se temea să curbeze fațada bisericii San Carlo alle Quattro Fontane toate aceste mișcări nu-și au nici sălașul, nici posibilitatea altundeva decât în îmbrățișarea cu sine a vieții și în hiperputerea acestei îmbrățișări și iată de ce ele se înfăptuiesc ca și aceasta, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o dilatare lină și neîntreruptă a plămânilor, care începe în partea inferioară, și nu în cea superioară. Persoana care practică respirația profundă mai întâi inspiră aerul încet în partea inferioară a plămânilor, lăsând diafragma să se întindă și să se curbeze în jos în cavitatea abdominală. Atunci când diafragma este întinsă la maximum, mușchii intercostali intervin pentru a deschide cutia toracică și a umple partea mediană a plămânilor cu aer. Pe măsură ce cutia toracică se dilată complet, persoana care respiră face un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și împingeți-vă în mâini, aplecând gâtul și capul în jos printre brațe (figura 4.20, sus). Apoi împingeți-vă în față sprijinindu-vă pe mâini și picioare, arcuindu-vă, în același timp, spatele în jos, spre pământ, în loc să-l curbați în sus, spre cer, și întindeți gâtul și capul în sus (figura 4.20, jos). Apoi, apăsați-vă din nou pe mâini, arcuiți-vă spatele în cealaltă direcție și repetați, îndoind coloana în sus și în jos și deplasându-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
poziție, ce este cea în care se împerechează animalele, bărbatul seamănă cu un tigru ce stă la pândă, fiind gata să-și atace prada. Vaginul femeii este strâmt, iar bărbatul se bucură de o vedere clară a umerilor ei moi, curbați spre spate și a feselor. Când ea emite Refluxul yin, este momentul să se retragă și să se odihnească. A treia cale se numește „Saltul Maimuței”. Femeia stă întinsă pe spate și își ridică ambele picioare și fesele în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ceapă, mai că mi-ar fi părut bine că ne-a luat câmpul ăsta. În fond, după atâta muncă, avem și noi dreptul la un accident. Episodul 4 Farmecul discret al neștiinței Trecu un sfert de ceas. Pe câmpul ușor curbat din cauza volumului redus al planetei necunoscute nu se arăta nimeni. — Nu ți se pare că te simți mai ușor? întrebă comandantul Aciobăniței. Uite, am acum impresia că nu-s mai greu decât eram pe vremea când intrasem ucenic la uzinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini de parcă era un evantai, iar Nakht-re a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Sau către pământ. Sau în cerc, într-un loc unde cerul și pământul deja nu mai există. Numai Luna și Soarele. · P.S. El schimbă TV-ul din telecomandă. Eu, mai șmecheră, butonez cum îmi place direct de la sursă. · Stau culcată, curbată pe podea. Culcată pe partea dreaptă. Ating cu mâna acest planșeu superior. Sunt la înălțime. Le conștientizez pe rând, apoi elimin înălțimea, gravitatea, până când nu mai rămâne decât o înălțime interioară, verticalitatea și îmi simt mintea deasupra centrului corpului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Robin Ferguson Floyd, baronet de Twinwood... Pink în ghilimele... Londra, 27 iulie 1921..." Acum era aprilie. Se deslușeau muștele ce se storceau, izbindu-se și rupîndu-și șalele de ochiurile de geam colorat, în culori ce parfumau lumina, făcînd-o să se curbeze, precum niște sâni de rășină, în vecinătatea rețelelor de plumb, peste pieptul planturos al imitațiilor de vitralii. După ce-și interpretară pasajul de reculegere și tăcere la patru mâini, surorile se mai smiorcăiră puțin, dădură ochilor și nasurilor lor mângâieri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe urmă a fost impresionant. Apa tropăia deja pe ciment. Treizeci de secunde și puhoiul trecuse deja de nivelul celor patru glezne liorpăind, cu nădejde, prin în camera de baie. - Să ne salvăm, Sinistrate! Încet, prin ploaia tristă... un piept curbat de tuse... cu sânge în batistă. Pe după colț se duse." Dădură un colț. - Ce-i aici? se miră el. 351 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului se curbă. Cețoasa apariție se aplecă spre servanta din stânga. Încărcă, în palmele-i de săpător, cele două difuzoare ale pick-up-ului. Umblă un minut și le potrivi: un difuzor pe genunchiul drept, celălalt difuzor pe genunchiul stâng. Tuși. Deschise de câteva ori gura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
negura timpului. Cele patru litere se numeau Tetragrama și erau acum pronunțate ba Yahweh, ba Jehovah, ba Iehova. 362 DANIEL BĂNULESCU Din baie, Sinistratul își dădu imediat seama că Răposatul se referise la lemnul șifonierului, care se umflase și se curbase de atâta amar de nuferi și de apă de lac. Și își și comunică părerea cu glas tare. Nu, fu contrazis de afară. Șifonierul ieșea din discuție. Răposatul fusese și-n viață un om prea desprins de bunurile materiale. Fusese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sus despicătura de mătase și puful care-i acoperea partea de jos a coloanei. Pe cînd Îi dezmierdam șoldurile, degetele mele au atins ceva ce părea a fi o linie de contur trasată pe pielea netedă. O cută de țesut curbată dinspre șold pînă la șale, urma firavă a unei cicatrice chirurgicale de mult vindecate. — Charles, las-o-n pace. Nu poți să mă deschizi din fermoar. — Aproape s-a dus cicatricea asta. CÎți ani aveai? — Șaisprezece. Nu-mi funcționa rinichiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu oțet pe toți actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni buni, zise MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și i se păru că îl vede pe cel de-al doilea bărbat, cel cu camera, scoțând o armă și îndreptând-o spre ea. Icni și se ghemui, dar acesta nu găsi un unghi potrivit: pietrele se încovoiau și se curbau prea brusc. În cele din urmă ajunse la o scară îngustă, cu trepte de metal. Căzu aproape direct pe ele, făcând eforturi mari pentru a-și păstra echilibrul. Le urcă tropăind, respirând sacadat. Odată ajunsă în vârf, trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se răstoarnă lent, într-o rotire înceată, se rostogolește de câteva ori și se proptește cu roțile în sus în bordura unui strat cu tufe de trandafiri. Șoferul nu pățise nimic. A reușit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt, dar erecția făcea să se vadă toate vinișoarele și, la lungimea maximă, se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cum o mai numeau unii, deoarece numele ei adevărat era Cheptănaru Finlandia o bătrână de cel mult un metru, cu un cap uriaș, acoperit în întregime cu păr cărunt, sârmos, strâns într-un coc cu ajutorul unor spelci; cu picioarele puțin curbate în formă de paranteze, scurte și subțiri ca două meleștee, pe care se proptea un corp format numai dintr-un gheb de mărimea unei lubenițe și de care atârnau două mâini lungi ce aproape că atingeau pământul. Aceasta era cunoscută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o legislație comună; altfel, ne prăbușim într-o prăpastie. Nu înțelegi? — Ba da. Se poate înțelege când ți-ai făcut studiile într-o academie militară, ca mine, sau într-o universitate franceză, ca tine. Făcu o pauză, căută o pipă curbată între cele care atârnau pe un suport de lemn pe perete și începu s-o umple încet. Dar mă îndoiesc că poate înțelege asta cineva care și-a petrecut toată viața la hotarele deșertului fără ca noi să ne fi îngrijit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dulce. Și că s-ajungi Mare Navigator trebuie să știi multe lucruri... Foarte multe! Dacă ajung Mare Navigator, te căsătorești cu mine? — Până atunci o să fiu prea bătrână ca să mai pot avea copii, răspunse ea, în timp ce-i urma, cu degetul, curbă buzelor. Dar daca Miti Matái te accepta că discipol, am s-o fac. —E o promisiune? — Da, punctă Maiana cu fermitate. Și Taaroa să mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]