1,338 matches
-
prezența lui în pagină, cu cât mai mult cititorul reușește să "uite" că textul pe care îl citește are un autor. Ei bine, în textul lui Ștefan nu se afla nimic din toate acestea. Totul era de o onestitate fără cusur, ceea ce înseamnă că paginile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pagină, ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el își imagina că ei nu aveau de unde să știe. Erau pagini care se iviseră pe lume din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe același plan mult-prețiosul și misteriosul meu sex cu vîrful unui nas pe care-l putea vedea oricine, pe care-l ștergeam iarna cu batista și care sîngera vara. Nu mă decalotasem niciodată singur. La unsprezece ani era oare un cusur? Am plecat de la acel medic plin de ranchiună. Am vorbit despre acest lucru iarna trecută cu soră-mea Madeleine. Spre marea mea stupoare, Încă Își amintea că mă Întorsesem acasă foarte palid și că o luasem deoparte ca să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea mult (I 1). Tiresias, Oedip și tatăl Anei răscumpără prin cazna orbirii accesul la adevăr. Așadar, în piesa sa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
obștesc (p. 77). Opoziția dintre cei doi fiind ireconciliabilă, doar intervenția lui Heracle îl face pe Filoctet să iasă din obstinație. Din condiția sa de erou luptător, acesta suferă fără să-și dea seama de cauzele măcar posibile ale suferinței. Cusurul tragic îi determină totodată păcatul și pedeapsa, nemăsura lui fiind contemplată de omul măsurii, Odiseu, spre a fi remediată de zeu (p. 77). Pe o treaptă superioară de evoluție se află eroinele din Electra și Antigona. Cu ele se intră
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bot! E curajoasă, Varka! Dar dumneavoastră n-ați scuipat așa și sunt sigur că nu din lipsă de curaj. Dar iat-o, vorbești de lup și lupu-i la ușă. Știam că va veni: e o ființă distinsă, deși cu unele cusururi. Tu n-ai ce căuta aici, îl luă la rost Varia, din prag, pe Kolea. Du-te la tata. Vă plictisește, prințe? — Deloc, dimpotrivă. — Așa, surioară, ia-te de mine! Uite, tocmai asta-i urât la ea. De fapt, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că prințul s-a schimbat foarte mult în bine. Însă era prea puțin probabil să fie așa. Numai îmbrăcămintea îi era schimbată complet: toate hainele erau noi, cusute la Moscova, ba încă de un croitor bun; dar îmbrăcămintea avea un cusur: prea era cusută la modă (cum cos întotdeauna croitorii de bună-credință, dar nu foarte talentați) și, pe deasupra, era purtată de un om care nu se interesa de ea câtuși de puțin, așa că, privindu-l atent pe prinț, un mare amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cum adică să fiu implicat în „această“ tărășenie? Nu văd nici o „această“ tărășenie. — Nu încape îndoială că persoana a dorit să-l pună cumva și prin ceva în încurcătură pe Evgheni Pavlovici, punându-i în cârcă, de față cu martori, cusururi pe care nu le are și nu le poate avea, răspunse prințul Ș. destul de sec. Prințul Lev Nikolaevici se fâstâci, totuși continuă să-l privească atent și întrebător pe celălalt prinț; însă acesta tăcu. — Dar dacă, pur și simplu, polițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Augustus își ridică cu greutate tălpile și le sprijină pe taburetul din fața sa. — Am încercat și eu metoda asta cu recitări, când lucram la Ajax, tragedia mea... Secretarul se grăbește să-și manifeste interesul. — ...dar i-au găsit, nesimțiții, atâtea cusururi, că am arun cat-o. Libertul își pleoștește, instantaneu, colțurile gurii. A exersat de atâtea ori acest mic truc, încât îi vine acum de la sine. Numai că Augustus, cufundat în amintiri, nu-l bagă în seamă. Chicotește înfundat: — Nici Medeea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pleda nevinovăția în fața confraților săi cu succes și elocvență. Este doar un om cult și are experiența dezbaterilor din Senat. Îl trec fiori. Rău a făcut că s-a lăsat antrenat în înverșunarea lui Flaccus Vascularius. Răutatea acestuia are toate cusururile condiției sociale din care provine: nu are respect, nu are rușine și e de neînduplecat când își dorește ceva. Mai e și intimitatea cu Tiberius Nero. Nero să fie la mijloc? se frământă, frapat pentru prima oară de această idee
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
începe să-și afișeze cunoștințele, spunând cu un aer pedant chestiuni elementare... Vorbește totuși bine, reflectează Vipsania. Toată înfățișarea lui trădează emoția și tulburarea - adevărate podoabe pentru cei care citesc. În acele momente prefer compania unor oameni simpli, cu mici cusururi, cum ar fi cei care, pretinzând că sunt de neam elin, nu roșesc că nu știu să vorbească corect latinește. Râsetele îi acoperă ultimele cuvinte. Deci unii ascultă, se bucură Vipsania. Își dau seama că are dreptate. Emfaza a devenit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degrabă un fenomen spontan al naturii. Incredibil! Petele sunt dispuse în așa fel încât fiecare dintre muze își are trăsăturile distinctive. Se mai învârte o dată, atent la bogăția de culori și reflexe. Bombăne încetișor: Dacă legea n-ar avea atâtea cusururi, nu s-ar mai osteni Augustus să o repună în picioare. Dar tot degeaba încearcă să prevadă sancțiuni împotriva ce lor care o încalcă. Surâde cu ironie. Avocatul n-are în continuare dreptul să pretindă un onorariu, după cum nici clientul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe trupul robust și suplu al eunucului sugerează mușchi de oțel, în nici un caz grăsime. Își întinde apoi nefericit obrajii, bărbia și gâtul către Panthagathus, să i le înmoaie cu apă. Bărbierul își execută tacticos ritualul. Dexteritatea lui este fără cusur, la fel ca și lentoarea cu care se mișcă. Tiberius ridică precaut un deget în aer să-i atragă atenția. Începe să vorbească abia când se asigură că briciul e suficient de departe de fața sa. — Grăbește-te, îl repede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De fapt nu vorbea cu Duncan, se adresa Întunericului și lui Însuși. Poate că murmura asta prin somn. Dar efectul era mai intim decît dacă ar fi șoptit la urechea lui Duncan. Duncan deschise ochii și privi Îndelung Întunericul fără cusur, catifelat al celulei. Noaptea era atît de lipsită de profunzime Încît i se părea ciudată și descurajantă, așa că Își ridică mîna. Dori să nu uite distanța dintre patul lui și al lui Duncan, Începu să simtă că Fraser era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și biberon, și a recunoscut că e terminată pentru că Oscar Începe să prefere biberonul sînului. Jur că, dacă ar fi după ea, Trish l-ar hrăni pe Oscar la sîn pînă cînd s-ar duce la facultate. Nu găsesc nici un cusur hrănirii copiilor la sîn, dar mi se pare foarte deconcertant să vezi copii destul de mari ca să meargă și să vorbească, care sînt Încă atîrnați de sînul mamei. Trish a recunoscut că nu se simte În formă dimineața și, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de Rob Zombie posedă calitatea - rară într-o lume ghidată din plin de modă, profit și consumabil - numită coerență stilistică, melodică, ritmică pe mai mult de câteva discuri. Viteza, forța, șocul vizual sunt elemente strânse sub îmbrăcămintea unei melodii fără cusur, memorabilă și - paradoxal - ușor cantabilă!... Seria videoclipurilor de pe DVD-ul antologic Past, Present, Future (2005) conturează un artist pe cât de original, pe atât de integrat unei tradiții. Horror s-ar numi această tradiție, cu titluri de la Nosferatu, Das Cabinet des
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
justițiabililor care se înghesuiau pe băncile tribunalului sau ai bărbaților și femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea pantofiorilor compromiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
strigând: ― O mișcare! Am detectat o mișcare. ― Poziția? făcu sec Apone. ― Imposibil de localizat sursa. E prea aproape. Suntem prea mulți aici. ― Lasă, Hudson. Răspunde-mi. Unde? Specialistul în comunicații se străduia să obțină precizări de la aparatul său. Asta era cusurul detectoarelor portative: or fi ele foarte solide, dar le lipsea precizia. ― Hm... parcă-i și-n față și-n spate. În interiorul postului de operații al VTT-ului, Gorman regla cu frenezie potențiometrele monitoarelor individuale. ― Nu vedem nimic de aici. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
deschisă. Vă recăpătați Încrederea În dumneavoastră, probleme de amor, toate se vor termina cu bine. Atenție la vreme ploioasă și la portofel cu găurele. Ceea ce căutați se află la picioarele dumneavoastră. Ploi de primăvară și radiații. Nu vă uitați umbrela. Cusurul paharelor din hîrtie este că te uzi oricît ai fi de atent și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unde-i? Își plimbă degetul panicată, de colo-colo, ca o furnică ce și-a frînt gîtul, pe rubrica „ANGAJĂRI” de la pagina patru. Degetul unei păpuși, fără articulații, subțire, flexibil... Chiar dacă mințea, părea un deget perfect, parcă fusese fabricat... fără nici un cusur... — Adică „angajări femei” ? — Nu... șoferi. Uitați-l! Degetul ei se opri Într-un tîrziu: Angajez șofer. Salariul foarte bun. Fără limită de vîrstă. Prezentați sau trimiteți datele personale. Cu locuință sau fără. Numărul de telefon din stînga-jos era Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se pierde În larg. — Nu zic că ești vinovat, ci Îl iau pur și simplu În bătaie de joc pe detectiv. — De ce vorbești așa? — Îți merge bine cu arhitectul? — Punctele mele slabe ți-au rănit mîndria, dar ai și tu cusururile tale. Ești cumplit de gelos. — Gelos ? Nici prin cap nu mi-a trecut! — Iartă-mă. N-ar fi trebuit să-ți spus așa ceva, dar și tu ești de vină. Te porți cu mine În așa fel Încît mă obligi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să-și explice de ce nu a avut timp ori dispoziția necesară pentru a se angaja într-o legătură amoroasă, Laura fixă tavanul minute lungi fără să găsească răspunsul. „Hm! M-au curtat câțiva bărbați..., dar le-am descoperit câte un cusur fiecăruia așa că... i-am ținut la distanță întotdeauna. Nu am simțit acel „clic” despre care se spune că este semnalul decisiv. Ha, ha! Oare cum o fi acesta? Este absurd să crezi că te poți îndrăgosti la comandă. Nu știu cum pot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Preasfintei”, a fost ultimul sfat al unei mame iubitoare... În ajunul acestei importante sărbători creștine, urma să i se scoată bandajul lui Iustin. Laura și toate persoanele Marian Malciu apropiate ei erau în fierbere. Doreau să fie totul organizat fără cusur și se străduiau în acest sens. Era de așteptat să participe toți medicii care se ocupaseră de acest caz și alte personalități de renume din alte centre și instituții medicale. Contrar rugăminților Laurei înspre păstrarea tăcerii depline, se vorbise mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-l pe Ovidiu de afară, stinge lumina, plătește telefonul, trezește-mă la șapte, curăță mărarul, scoate sîmburii la vișine...". Narațiunea din "Ca frunza-n vînt" e construită din instantanee, în succesiunea unor figuri aproape închise ermetic în portrete făcute fără cusur, împietrite în nemișcarea unor marionete pe care le-a părăsit păpușarul, uneori sau scufundate în curgerea cleioasă a unui cotidian cenușiu, amorf; acolo, personajul e "ca frunza-n vînt", luptă pentru existență, se agită în raporturi de forță (noră/soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fiecare dată avusese dezamăgiri, iar ea ajunsese la concluzia că dorința ei era imposibilă, două femei nu pot fi niciodată prietene până la capăt și atunci, lezată parcă în cele mai intime iluzii, se mulțumea cu acele relații degajate, aparent fără cusur pe care le considera grozav de superficiale, le accepta pentru simplul motiv că nu avea de ales, cu atât mai mult cu cât simțea fizic nevoia unei ființe în fața căreia să poată vorbi liber, cu fraze netrunchiate de jugul emotivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reprezenta vreun pericol. Carmina o asculta liniștită, nu și-o putea imagina acolo sub burlan, spălată de apele cerului încărcate cu murdăria adunată pe acoperiș, pe această femeie bine făcută, cu părul răsucit la capete, cu taiorul ei fără nici un cusur, dar știa că Fana are un ascuțit simț de observație și sesiza deopotrivă și pitorescul și sensurile ascunse ale întâmplărilor. Ei, bine, draga mea, în relațiile mele cu Dimitrie, folosesc o întreagă strategie. De pildă evit să fiu în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]