85,550 matches
-
am tras de mine, iar de la o vârstă, toate se resimt din plin. Dar îmi revin, stai liniștită, sunt puternică, deși nu par. Mă relaxez și zâmbesc și eu. Așez trandafirii în vaza de la capătul patului. Îmi atrage atenția o cutie de bomboane. Pare a fi ceva foarte fin, nu-mi amintesc să fi văzut prin magazine un astfel de sortiment. Iar eu... sunt o mare amatoare de dulciuri, în special de bomboane. - Struguri în ciocolată. Servește! Mie îmi plac foarte
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o întrebare. Posibil nepotrivită, dar care m-a chinuit multă vreme. Ce se va alege de toate? Pe ce mâini reci și nepăsătoare vor ajunge? Pentru că orice s-ar spune, niciun crâmpei din viața cuiva nu trebuie aruncat într-o cutie oarecare. Niciodată. Și nimeni, dar NIMENI, nu merită să fie singur!! M-a dus gândul prea departe, poate am îndrăznit prea mult, dar este și o explicație a tăcerilor mele, de atunci. Îți mărturisesc abia acum, pentru că am înțeles că
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să meargă până la capăt. O inexplicabilă stare de panică o cuprindea brusc. În disperare de cauză, începuse tot mai des să-și noteze fiecare gând pe mici bucățele de hârtie. Într-o zi ploioasă de martie, strânse totul într-o cutie, scrise adresa și depuse pachetul la primul oficiu poștal, întâlnit în cale. Spre casă, formă numărul lui de telefon și îi spuse scurt: ți-am trimis ceva. După două zile, un mesaj, la fel de scurt: Am primit. Ajunseseră la destinație: o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și pe ea, nu doar pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie, se va strecura Moșul... Nu vrea să adoarmă. Nu vrea să piardă, nu vrea, nu... L-a pierdut! Dar sub brad, stau două cutii mari, învelite în hârtie roșie. Pe una dintre ele scrie, cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la o parte, aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la o parte, aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești frumos ilustrate, o minge, o cutie de bomboane și o ...gutuie. Mare, perfect galbenă, ca soarele în miez de vară. - Mami, ce i-o fi venit Moșului să-mi aducă și o gutuie? Ce să fac cu ea? E tare și parcă și puțin acră, decretă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stradă cu stradă, ajungând până în cele mai înghesuite alei. Ajun de Crăciun. Lumea se îndreaptă, grăbită, spre casă. Ici- colo, în fața vreunui magazin mai cochet, doamne aranjate, însoțite de domni pe măsură, așază cu grijă, în mașinile trase la scară, cutii mari de cadouri. Silviu îi privește lung și își continuă drumul. Nu crede în Moș Crăciun. Pe la el n-a trecut niciodată și chiar a fost cuminte, nu i-a supărat pe ai lui, iar la școală a fost mereu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai cântat. Bijuterii de familie Prea târziu m-am întors la poezie, nu mai pot spune ca altădată lucrurilor pe nume și sentimentele s-au așezat în trecut; mut a rămas cântecul de nestemate, pentru Cumbria, mătușa mea adunate în cutia cu bijuterii alese, cine să le mai poarte? Și ele sunt petale moarte. S-au aburit de vreme, și-au pierdut strălucirea gleznelor de la mână, a gâtului și a degetelor lungi și subțiri umbrite și veștejite. Oare așa să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar strecura pe sub ușă. Pe balcon zâmbesc florile și scrisorile din cutia de lemn, stă ca un semn, demn, rămas inutil lângă calculator prevestind că mușcata românească a urcat cu mult, peste creste! Celelalte au rămas mici, roase de furnici. Ca praful de zahăr uitat în credențul greu și grav, scârțâind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o rog să întrebe la 112 unde putem apela ambulanța în Austria. Ea mi-l dă pe N. - ginerele meu la telefon, care-mi explică de unde să apelez urgența: din kilometru în kilometru sunt stâlpi pe care sunt amplasate niște cutii în care poți să ceri ajutor. Așa ar trebui să fie. Oprim la primul - nimic. Încă un km. Nimic. Al treilea km. Tot nimic. Singura diferență față de celelalte opriri era faptul că aici era un refugiu în afara autobahnului. Mă întorc
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a înzestrat Dumnezeu: dragostea. Doresc să mă iei în serios pentru că eu însămi ți-am deschis poarta inimii mele cu încredere și bucurie ...” Profesorul R. nu îndrăznește să pronunțe cuvântul „iubire”, stăpânit de teama de a nu închide într-o „cutie sonoră” ceea ce trăiește cu ochii, cu degetele, cu buzele, cu inima, „dincoace” de amenințarea aproape materială a timpului care „fuge ireparabil” (vorba poetului!). De fapt, nu pare a fi decât teama de un „angajament total”, dorința de a-și proteja
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
avem chiar un campionat ca la voi. Primul titlu de campion l-am căștigat acum o sută de ani. Robo: Oamenii de pe planeta voastră nu joacă șah? Cosmos: Lor le plac mai mult tablele voastre. Trebuie să le duc o cutie și regulile de joc. Robo: Atunci, hai să jucăm table. Strănge piesele de șah, aduce pulurile și le așează în cutie și începe să-i explice făcănd mutările după valorile zarurilor aruncate în cutie. Cosmos: Stăpănii noștri joacă mult cărți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de pe planeta voastră nu joacă șah? Cosmos: Lor le plac mai mult tablele voastre. Trebuie să le duc o cutie și regulile de joc. Robo: Atunci, hai să jucăm table. Strănge piesele de șah, aduce pulurile și le așează în cutie și începe să-i explice făcănd mutările după valorile zarurilor aruncate în cutie. Cosmos: Stăpănii noștri joacă mult cărți, ceva care seamănă cu pokerul vostru și mai ales popa-prostu, joc care-i amuză teribil. Apoi, mai au niște jocuri în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
voastre. Trebuie să le duc o cutie și regulile de joc. Robo: Atunci, hai să jucăm table. Strănge piesele de șah, aduce pulurile și le așează în cutie și începe să-i explice făcănd mutările după valorile zarurilor aruncate în cutie. Cosmos: Stăpănii noștri joacă mult cărți, ceva care seamănă cu pokerul vostru și mai ales popa-prostu, joc care-i amuză teribil. Apoi, mai au niște jocuri în apă care seamănă cu jocul de-a crocodilul copiilor. Robo: Au dat în
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
vinovat?! Profesorul: După ce pleacă oaspeții, Robo noi trebuie să rezolvăm și atitudinea ta față de o femeie, de Ela. Ela nu-i robot, are sentimente. Robo: Eu respect și mai ales Cosmos...Veselie generală. Robo: Cosmos, cănd vii să-mi aduci cutia de table din metal Cosmic? Eu îți fac o cutie de șah din fildeș. Evelin: Doi roboți, după ce au salvat Pămăntul și oamenii, care nu știu ce-o să pățească omul din cauza alcoolului, drogurilor și internetului, își fac acum cadouri. Să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și atitudinea ta față de o femeie, de Ela. Ela nu-i robot, are sentimente. Robo: Eu respect și mai ales Cosmos...Veselie generală. Robo: Cosmos, cănd vii să-mi aduci cutia de table din metal Cosmic? Eu îți fac o cutie de șah din fildeș. Evelin: Doi roboți, după ce au salvat Pămăntul și oamenii, care nu știu ce-o să pățească omul din cauza alcoolului, drogurilor și internetului, își fac acum cadouri. Să ne luăm costumele. Cosmos: A fost idea lui Robo. Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și internetului, își fac acum cadouri. Să ne luăm costumele. Cosmos: A fost idea lui Robo. Dar Robo nu a răspuns la o întrebare: cine a fost mai întăi pe Pămănt oul sau găina? Robo: îți răspund cănd îmi aduci cutia de table. Veselie generală. Aurora: Evelin, ultima ta conferință. S-a terminat pauza. Evelin: De acord. Să mergem. Aurora: Sampanie mai avem, așa că poate să înceapă concertul, după conferință. Onoarea de a-l deschide este a lui Evelin. Profesorul: Deci
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să știm că ai ajuns acasă. Familia: Profesorul, Aurora, Eva, Adam, finii și Ela, în cor: Drum bun! Adio! Evelin: Adio?! Să nu muriți înainte de a mă întoarce, să scriu volumul II al S.F. ului?! și Cosmos trebuie să aducă cutia promisă lui Robo. Nu? și apoi nu trebuie să vă botez nepoții?! Iese, condus la elicopter de famillie.. Se aude motor de elicopter. Revin în laborator: Aurora, profesorul, Adam, Eva și Ela. Profesorul: Oare de ce am refuzat să devenim nemuritori
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ai folosit-o pe toată alaltăieri, când cu aspicul de mistreț și limbă de capră. Știi. Ăla cu capere. — Incredibil, făcu Ivan, lovindu-și fruntea cu palma care-i acoperea fără efort și jumătate din nas. — Îți mai iau o cutie la prânz, când mă duc să-mi iau bicicleta de la Sandrine, zâmbi ea împăciuitor. — Ți-a reparat-o? — Cred. Alioșa își reluă explorarea gustativă a degetului care păstra încă o vagă aromă de biscuit, plescăind nostalgic, cu ochii la pachetul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi-a spus nici un cuvânt. Mama era prea ocupată cu o colecție de poezie franceză, din care nu găsea al doilea volum. N-au auzit când ne-am întors. Mut, David se refugiase într-un colț din sufragerie, cu o cutie de Nu te supăra, frate în brațe. Era nedesfăcută. O primise de Paști. O săptămână mai târziu ne-am mutat, cu aceeași aură de irealitate plutind în jurul evenimentului pe care mama l-a sărbătorit, în noua noastră locuință, cu o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique îi vorbea pe vocea posomorâtă, cu mulți de ce ai? și de ce? și totuși, de ce? care nu-și găseau răspuns. Cutiile de cretă colorată se înmulțeau pe zi ce trecea, stivuite lângă sobă, așteptându-l să-și picteze curcubeele prăfoase, de spanac și coriandru și verbină și rom și nucșoară și ghimbir și cinesămaiștie... Ivan nu reușea niciodată să le termine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
restaurante inau guraseră seria, devenită în scurt timp tradițională, de oferte de slujbe pe uscat pentru bucătarul călător. Lui Ivan îi plăcea însă viața de marinar. O existență frustă, lipsită de orice fel de plăceri. Apusă era epoca tihnită a cutiilor de cretă colorată. Acum trăia într-un fel de teroare a rețetarului albastru, la care lucra ca posedat, în puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe. Dominique a citit prima oară despre el într-un ziar. Într-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
studierea atentă a unor modele de rochii cambrate, cu jupon, de la Paris. Purtătoarele lor agitau din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de pălării. Verde. Urcase hainele rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Paris. Purtătoarele lor agitau din schița întinsă pe aproape toată pagina umbrele cu buline, așa cum Dominique n ar fi purtat niciodată. Cu timpul, se imunizase. Băgase sub pat ultima cutie de cretă, pătrată, ascunsă de ochii copilului într-o altă cutie, ro tundă, de pălării. Verde. Urcase hainele rusului în pod. Re nun țase la deserturile casei. Așa au trecut ani. Ani de frecat conștiincios podelele și tavanul acoperite de rețete. Ani lipsiți de ciocolata matinală. Ani în care Alioșa devenise
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
străbă tând Europa, Asia, Americile... Acum ziarele publicau poza lui mare, pe jumătate de pagină. Purta barbă, avea ochi cenușii, triști și perciuni îngrijit tăiați. Dominique le păstra pe toate. Le împăturea atent. Le înghesuia sub pat, acolo unde dormita cutia cu cretă. Pe urmă nu se mai uita la ele niciodată. Pleca să cumpere verdețuri și fructe, la piață, cu Alexandre flecărind vesel, stăpân de-acum pe bicicleta lui. Își trecea mâna prin părul lui și-i îndrepta gulerul de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ea nu mi reproșează niciodată că aș fi gelos. Nu sunt. Sunt amar. Și dobitoc, ocazional, dar asta e altă poveste. Într-o marți oarecare, o găsesc răsfoind un album cu poze. Nu știam de el. Îl scosese dintr-o cutie de pantofi, din cămară. Fac urât. Ca un proprietar jefuit de o identitate misterioasă. Bat, marital, cu pumnul în masă. Rememorez fulgurant plânsul ei cu sughițuri de acum câteva luni. Iat-o în culpă, scotocind într-o casă care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]