2,824 matches
-
Caruselu “. Lucia Ileana Floran-“Tăcerea destinului “. Vasile Popa-“Ultima noapte la Tanais “. Critică literară Stan Brebenel-“Incursiuni în universul peniței “. Istorie literară Doina Drăgan și Andreia-Elena Lampinen-Anucuța-“Anuarul Asociației LIGA SCRIITORILOR-Filiala Timișoara-Banat, nr.3 “. Monografie Ioan Velica-“ România s-a cutremurat“. Dumitru Gălățan-Jieț-”Petrecerile jienilor momârlani “. Nuțu Roșca-“Mănăstirea Moisei “. Ionel Cionchin-“Banatul cuvânt și pământ românesc. Ștefania Kory Calomfirescu-“ Școala de neurologie în medicina clujană“. Eseu Iustinian Gr.Zegreanu-“În numele tatălui “. Epigramă Gavril Moisa-“Pișcături și-n țepături “. Selecție Ion
NOMINALIZĂRILE CĂRŢILOR APĂRUTE ÎN ANUL 2012 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359380_a_360709]
-
fețele hidoase ale trecerii. Fiindcă moartea nu e totul. Viața însăși nu e totul. Hartă realității are drumurile ei neștiute, în care trecerea se face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră unui bocet; o explozie de viață într-o masă diforma de suferință. De
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
e totul. Viața însăși nu e totul. Hartă realității are drumurile ei neștiute, în care trecerea se face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de veșnicia morții, eu m-am cutremurat de agonia ei. De ceea ce poate preface splendoarea unui zâmbet într-o grimasa sinistra; rotunjimile unui obraz drag în umbră unui bocet; o explozie de viață într-o masă diforma de suferință. De toate zbaterile durerii neputincioase, de moartea cuvintelor
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
din cubul echidistant, Că miștorețele nu-și găsesc vreo intrare Din silabisile prispe te conteplu cu mirare! De-ai ști cât îmi place al tău interior, Or voi să regrete acei ce văd un exterior, Ce-or sti ei da cutremurându-se la o privire, Că's răi, tot dezvelinduli-se la o mica citire!! http://www.youtube.com/watch?v=tPGJFDy0-10 Referință Bibliografică: Cât îmi plac ... / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 931, Anul III, 19 iulie 2013. Drepturi
CÂT ÎMI PLAC ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360432_a_361761]
-
ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau, cănd ochii încă nu-nvățar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se pierdeau. dar marginea de lume s-a cutremurat de-atâta dragoste ce n-a crezut să fie. s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat, că ochii tăi străini, când am plecat, pustie. ...în fugă mea doar dorul l-am luat. m-am aruncat în
MAI STAI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360449_a_361778]
-
secretar de stat american și autorul moral a șase milioane de victime în războiul din Vietnam, afirmă că: “Vladimir Putin vede în evenimentele din Ucraina o repetiție generală pentru ceea ce am vrea noi să facem la Moscova". Chiar nu vă cutremură pe domniile voastre aceste declarații indirecte de război transmise de doi mari Stăpâni ai Lumii, de la Răsărit și de la Apus? Dacă domniile voastre puteți dormi “liniștiți” la adăpostul mitului Marii Ignoranțe, în Cercul Funcțiunilor de 10% din Marele Cerc, sau în Cercul
DESPRE AL DOILEA VAL DE REVOLUŢII ISLAMICE ŞI PORTOCALII (2) NOTE PENTRU ESEUL AGONIA UNIUNII EUROPENE (7) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PR de CONSTANTIN MILEA SANDU [Corola-blog/BlogPost/360383_a_361712]
-
Și mașinăriile simțirii, rând pe rând, vi le voi arăta. Veți vedea bolile sufletului meu. Am să vă las să pătrundeți în toate măruntaile inimii mele, cea fără de minte și fără de crez. Vă voi face părtași neînchipuitelor sentimente. Vă veți cutremura și veți fi martori întru neodihna simțirii. La nașterea și renașterea silabelor veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate și juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau, când ochii încă nu-nvățar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se pierdeau. dar marginea de lume s-a cutremurat de-atâta dragoste ce n-a crezut să fie. s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat, că ochii tăi străini, când am plecat, pustie. ...în fugă mea doar dorul l-am luat. m-am aruncat în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau când ochii încă nu-nvatar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se pierdeau. dar marginea de lume s-a cutremurat de-atata dragoste ce n-a crezut să fie. s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat că ochii tăi străini când am plecat,pustie. ...în fugă mea doar dorul l-am luat. m-am aruncat în
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
dată în viață, puțin respect. Iar timpul s-a scurs repede pe străzi și prin canale. Într-o zi, un incendiu devastator a izbucnit la unul din etajele inferioare ale unui bloc de pe strada unde cerșeam. Am privit înfricoșată dezastrul, cutremurată de câteva ori ca și cum aș fi încercat să mă descotorosesc de o amintire tristă dar totuși necunoscută. Privind mistuitoarele flăcări care înălțau limbi de foc ucigașe, am țipat cât m-au ținut puterile. Apoi m-am prăbușit pe un morman
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
pasul pe de rost și nu de puține ori te-ai întrebat dacă locuiesc într-un lan de otravă celestă! Ei bine, am făcut pact cu seceta să nu-mi nesocotească lacrima, am făcut pact cu viscolele să nu-mi cutremure temeliile și am ridicat privirea spre alpiniștii cu stări atât de veticale încât te puteai ciobi în sforile timpului. Cândva te-am zărit în cuprinsul unei cărți despre scântei. Dădeai autografe pe umeri de ceară și împărțeai versuri de hârtie
ÎNTRE SENIN ŞI NEGRU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360652_a_361981]
-
o umbră mare ce se lățește peste lume. Dincolo de cețuri un balaur uriaș mestecă resursele lumii. Pe conducte curg vapoare. Ele îmbracă lumea cu visuri și iluzii ieftine. În altă parte unde pietrele se sfărâmă iar munții fierb și se cutremură marea, din nimic răsar flori de cireș. Pe harta lumii, pe un platou uriaș, mai la stânga, oamenii se zvârcolesc, postesc a mâncare și libertate de 55 de ani, târându-se în țărână cu lacrimi de plastic, plângându-și marii conducători
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
Și-a zis: "Ce năroadă, vrea la sfinți!..." Și drept la stână, sus pe munți O lasă pe Floarea-n miez de noapte. - Pân-la schit e de mers... și poate Bine-ar fi să te odihnești, draga mea... Floarea se cutremura că nu-i Drtăgan: - O, vai de mine!... Tu ești Traian? Iar pân' pe boltă soarele a răsărit, Au tot vorbit, și-atât și-au povestit, Și-au amintit când erau copii zurlii... - Când ziceai:„Floare,-am să te fur
IUBIRE, BURUIANĂ REA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360703_a_362032]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ACEASTĂ VARĂ Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Această vară cumplit de frumoasă, poate ultima înaintea unei morți, cutremurată în ninsoare de fluturi, topită în verde, albastru și alb. Scânteietoare în rouă, diminețile se sfințesc și amiezile și amurgurile.... Cerul e-o mare, marea, un cer, orizontul cutreieră prin bleu și vernil și roz-auriu. Soarele curge in grâne prin
ACEASTĂ VARĂ de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360727_a_362056]
-
LA ÎNCEPUT DE AN Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului În prima zi a noului an, îmi scriu vârstă pe o coală neînceputa. Cele două cifre îmi rânesc privirea și îmi cutremura ființă...se “sparie” gândul! Da, e momentul să-i spun inimii să bată mai rar și sufletului să nu mai zburde printre căi verzi. Că mâine.... dar până mâine, azi ! Ninge ca-n Danemarca lui Andersen. Mama stă la geam
LA INCEPUT DE AN de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360736_a_362065]
-
De aproape sau târziu, De la mine până la tine Limba-n care m-am născut și o știu. Vorba care ne-a ținut în veacuri Sub al nostru tricolor, În căldura lui cu falduri Țara noastră-n viitor. Știu că se cutremură pădurea Știu că halebarde ne amenință, nu tac. Limba noastră se arată ca o oaste Să curețe al nostru veac. Să trăiască românismul Dăinuie al său popor ... Limba este Vrăjitorul Ce a ținut acest popor. Referință Bibliografică: Ziua Limbii Române
ZIUA LIMBII ROMÂNE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360097_a_361426]
-
de un soare de-o culoare roșu-sângeriu cu reflexe de-un argintiu sticlos, greu de suportat. În acel moment am simțit că pe șira spinării mi se urca un șarpe rece și mi-a ajuns pe ceafă, că m-am cutremurat. „Acești comandanți îi felicită pe bieții soldați în numele păcii, îi încurajează să lupte până la victoria finală, dar ei nu merg pe front, nu sunt dezbrăcați și descălțați, nu suferă de foame, pe când ei (dragii noștri camarazi) vor înfrunta moartea, și
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
ne amăgeam cu gânduri nebunești. doar sufletele noastre își vorbeau când ochii încă nu-nvatar-a plânge. ...îți amintești cum se chemau? cum încercau apoi să se alunge... că doi copii ce-n joacă se pierdeau. dar marginea de lume s-a cutremurat de-atata dragoste ce n-a crezut să fie. s-a frânt în mii și mii de cioburi de agat că ochii tăi străini când am plecat,pustie. ...în fugă mea doar dorul l-am luat. m-am aruncat în
DOAR NOI de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359873_a_361202]
-
a remarcat speriată că peste imaginea soțului se suprapunea cea a tânărului ei pretendent. Rezultatul sigur nu era favorabil soțului. Cu regret s-a mulțumit fiind adorată, dar lipsindu-i puterea de altă dată. În acele clipe a tresărit și cutremurat de cea ce îi trecea prin minte. Dar a avut și un moment de revoltă. Scuze? E în vârstă și nu mai are nevoie? Mă iubește mai puțin? Dar eu? La mine, vorba prietenelui cine se gândește? Am dreptul la
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
nici măcar un semn cât de mic de compasiune! Orestes putea să dispară din viața ei, nu o mai interesa în nici un fel. Ceea ce conta acum pentru ea era viitorul ei strălucit, bogăția și adorarea din partea celor avuți! Atunci, Orestes se cutremură de deznădejde, urmărind măcar un prilej, cât de mic, să fie singur cu ea, ca ea să-i explice ce se întâmplase, în speranța că poate ar mai exista o șansă de întoarcere. Fără milă, ea nu-i oferi niciodată
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
văd cum seara, culcându-se pe văi și pe munți, își pierde odată cu noaptea, în apă, primele stele. aștept mereu soarele, un taur de foc repezit să-mpungă albastrul zilei spre infinit. nu știu ce nume să-i dau acestei seri, mă cutremură răcoarea și sălciile pletoase care foșnesc în bătaia brizei, poate am s-o numesc baladă autumnală, sau poate n-am s-o mai numesc deloc. îmbrîțișez iarba pe un trunchi prăvălit, ascult pasărea codrului- steaua zburătoare a zânelor din Carpați
BALADĂ AUTUMNALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359979_a_361308]
-
carte, acelor trudnici ce te-au scris, Și ți-au sădit între coperți, și-un pic de Iad și Paradis! Și ar mai fi ceva de spus, de aste blestemate vremuri, Ceva, iubite necăjit, ce-ți dă motiv să te cutremuri: Cât timp lectura-i o povară, pentru acei ce-i dau cu flit, Ajuns-a cartea să devină, copil bastard și nedorit! Iar personajul din poveste, când vrei norocul să-l alungi, Ne-aduce-aminte-o vorbă veche: ” nu știi pe mâna cui
ION C. GOCIU de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/359991_a_361320]
-
Zimermann, căci el era ''Dumnezeul'' cu care stătuse de vorbă, fugea de suferință, de durere, de tristețe...nu le mai făcea față. Doar lacrimile le iubea, le accepta și le aduna mereu în palme, stropind florile cu ele; florile își cutremurau petalele sub greutatea perlelor sufletului rănit și o răsplăteau cu un boboc nou, în fiecare a doua zi de dimineață... nemaiștiind gustul bucuriei, plângea din nou, mereu, la nesfârșit, contaminând cu tristețe tot ce atingea în jurul ei...Fluvii de suspine
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
și "nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ți-am spus". (Geneză, cap. 28, versetul 15). - într-o altă secvență din originalul Genezei în care apare codificat numele "România", textul care intersecteză numele țării este următorul: "Și cutremurându-se Iacov a zis: "Cât de misterios este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"(Geneza, cap. 28, versetul 17). - în cea de-a treia situație, numele codificat al "România"este intersectat
BIBLIA ARE UN COD SECRET (PRELUAT DE PE NET) de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359654_a_360983]
-
fecaliste, încerca să-și pună pe umeri mantia milosteniei desăvîrșite, dar Licurișca îl acuza de ipocrizie ... ipochimen lugrubru, tu, generator de paradoxuri, tocmai tu strivești șarpele cunoașterii?!, tocmai tu, care pronunți cuvîntul căcat, citîndu-l pe Dumnezeul neamurilor, care s-a cutremurat cînd a văzut ce-a ieșit din legile lui armonioase, înțelese de bipezii cu instincte reptiliene ca pe niște legi de hîrtie, pe care le spulberă vîntul angoaselor?! Thomas era barbarul lăuntric, precum credința cu ideile și filososfia ei morală
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]