2,349 matches
-
descoperirea minunățiilor întâlnite parcă dezvăluie povestea adâncită în negura vremurilor, căci fiecare realizare are un Manole al ei și o Ană a sa, ca jertfă a creației. Oriunde s-ar găsi, autoarea raportează ceea ce întâlnește în peregrinările sale la ceea ce dăinuie pe tărâmul nostru. Ea gândește la valorile de acasă și „în termeni absoluți, dar și în termeni relativi". Remarcabilă scriitoare Cezarina Adamescu, apreciindu-i scrisul, subliniază: „Cine nu știe să prefacă Departele în Aproape, nu va putea să prindă rădăcini
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
mișei"' De te-ai trezi, nici astăzi n-ai avea de-ales, Aceiași iuzi vânduți, doar lupi, în piei de mielușei. Acel luceafăr, ce-n frunte-ți strălucește, Si al tău chip frumos îl luminează , Prin vremuri, ca o nestemată dăinuiește , Așa cum tu, la cer, nemuritor, te-ai înălțat pe-o rază. Referință Bibliografică: Lui EMINESCU / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2187, Anul VI, 26 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Margareta Merlușcă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
una dintre trăsăturile existențiale ale neamului nostru. „Fără această trăsătură, națiunea română nu s-ar putea măcar defini, nu numai în ființa și manifestările ei, dar nici măcar în originea ei. Ne-am născut ca neam sub pecete creștină și am dăinuit și făptuit în istorie sub această pecete creștină“ (Ioan Gh. Savin, „Creștinismul și cultura română“, p. 5). Într-o apologie celebră din secolul trecut, Pă¬rin¬tele Profesor Dumitru Stăniloae face o mărturisire memorabilă cu privire la identitatea profund ortodoxă a poporului
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ELEMENTELE UNEI REALITĂŢI ŞI SPIRITUALITĂŢI AUTENTIC ORTODOXE – SCURTĂ APOLOGIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378572_a_379901]
-
Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2353 din 10 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Din steaua care-a răsărit Alunecă o rază, Noroadele iluminând Simțirea să stea treaza. Pe cât de mult va străluci, Vă lumină mai tare, Cuvântul viu va dăinui Spre-a lumii împăcare. El, Eminescu,-i adevăr Ce-n fala veșnicește; Sa il urmăm și-o să aflăm Cum viața se-nnoieste! Din vijelii, strălucitor, Renaște mai puternic, Simțindu-se nemuritor Și-n amintire veșnic! Referință Bibliografica: DIN STEAUA... / Mihai
DIN STEAUA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378754_a_380083]
-
de-o fi. [13] Prietenia este ținută în cea mai mare considerație. Prietenul e comparat nici mai mult nici mai puțin decît cu al doilea picior al omului: Un prieten, de-ți lipsește Nu vei săvîrși nimică; Nimănui nu-i dăinuiește Mersu-ntr-un picior, căci pică. [31] După împrejurări, prietenul poate fi știința, soția, leacul, sau împlinirea legii divine și morale = dharma: "pentru pelegrin, amica e știința, acasă, amică ți-e soția, pentru cel bolnav, amica-i lecuința, iar pentru cel defunct
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
permanentă, la prezent. Eminescu va prelua acest raport de temporalitate dezvoltând mai mult ideea unui prezent decăzut. Iată câteva versuri din Alfeios și Antipater, pe tema "ubi sunt" (predominantă în Memento mori): Nu se mai văd așezări de eroi. Dacă dăinuie vreuna Nu-i înaltă cu mult peste câmpie." (Alfeios, 9, 101) " Unde ți-e fala, în lume vestită, Corintule doric? Unde de turnuri cununi? Unde străvechile-averi? Unde-ale zeilor temple, palatele, soațele celor Care se trag din Sisif? Unde mulțimile-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
realizează în obiectul esterior. Eul, voința și fapta astea's toate elementele vieții" (Op.cit., pp. 194-195). Un sens vechi, din Lucian din Samosata, este dus, astfel, mai departe: Ceea ce e acum și va rămâne de-a pururi câtă vreme va dăinui turnul și va dura meșteșugul său". Nu zidul prin pietrele sale, ci meșteșugul: în care e idee, scânteie divină e adevărata "rivalitate demiurgică" la M. Eminescu: Viața-omenirei lungă luptă e cu tine, / Obeliscii în risipă, piramidele-n ruine / Pedici sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins, insomn..." (Moarte...) Istoria este deci "tragicul nedefinirii": pentru că "fiecare generație tentează o limită care nu reprezintă decât un element
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar dezerție morală. Pentru modalitatea onorabilă, adesea demonstrativ onorabilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi, oare, pata asta lucind atît de nemaivăzut pînă acum? Hipnoza durează cîteva clipe lungi. Înapoi, în casă. Havel. Iată un scriitor, unul important, care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel va traversa eternitatea și asta pentru că în ființa omului de stat sălășluiește, norocos
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și achizitori de titluri de stat.. Înseamnă asta mizerie?" Și concluzia noastră: păi, dacă Arghezi vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu ne mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Spăimoase la o primă ochire, cearșafurile pictate, mozaicurile, statuile, aținîndu-ne calea cu arătătorul lor bolșevic, indicator de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecinginea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog emerit care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor au fost, firește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște nebuni. Pînă să ajungem la zahanaua Bucium, tăcerile noastre vag-jenate nu însemnau altceva decît situarea defel factice în formula Stelică. O secundă, trăiam cu toții în capul lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne reașeza în ordinea (înșelătoare?) dăinuind din vecii. Și asigurîndu-ne împăcarea (lașă?) cu datul primordial. Butadei lui Eluard, "frații care văd" (despre pictori), i-am putea alătura (despre aceiași pictori): "frații care tac". Dintre artiști, aceștia sînt cei mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca minciună voioasă a unui mare dezastru istoric. Suratele de pe Casa pătrată (fost și actual sediu), de pe Casa... curelei de transmisie (Sindicatele) dar și statua Independenței (cui?) (care a înlocuit peste noapte citatul din Ceaușescu, pardon, cu cel din Eminescu), dăinuie obraznic într-un oraș al statuilor nobile. Un singur gest radical a fost făcut: înlăturarea de pe arhitrava Universității a mastodonților proletcultismului local. Hărnicia de pe fațada Casei tineretului, cu lustruirea altoreliefurilor peceriste, nu se poate sustrage semnificației: în mic, șmotrul ăsta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
civilizație nu se gîndea la sensul profund al maliției sale. Consumată într-un moment crucial al istoriei contemporane. Succedînd hazeaicelor informe ale monștrilor care l-au precedat pe Gorbaciov la Kremlin, Raisa marca definitiv chiar dacă verbios abolirea unui sistem hidos, dăinuind de aproape un secol, căruia chiar dacă împotriva convingerilor comuniste soțul său îi semnase decesul. Vede monstruos și rîde enorm. E Magda Ursache, fosta mea colegă de la Cronica. Nu bănuiam, în anii aceia lugubri, cînd antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o spune poetul, ci omul de știință... 13 decembrie Petrecere cu lăutari... și fără. De data asta, nu doar petreceri cu gîndul, ci și petreceri ca atare. Chiar dacă unele din acestea, hărăzitele, au ajuns în gînd, în cuvînt, în culoare, dăinuind. Așadar, și memorabilele, dar și anonimele, uitatele. De ieri, de azi. Despre care am citit, am auzit, dar la care am și fost de față. "Muzicantele" din mormîntul princiar teban au atîta grație în mișcare, încît rivalizează cu cea din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului are acuitatea scontată, artele care au colaborat ne apar, fiecare în parte, devitalizate. Cele mai puține șanse de întîlnire rămîn picturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște Che Guevara rătăciți într-un veac ce vrea să uite modelul leninist. Că trînta bărbosului premerge, simbolic, iminenta dispariție nu pare să mai lase loc dubiului, altceva însă interesează după ce scaunul habanez va rămîne gol. Dacă bolșevismul moscovit mai dăinuie, mascat sau fățiș, în cîteva enclave asiatice și, primitiv ascuns, în cîteva colibe africane, penetrarea lui într-o lume care se civilizează global are șanse minime. (Contrar poncifelor că omenirea nu e în stare să învețe din lecțiile dure ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
100 decât în două cazuri (fabrica lui M. Kogălniceanu și cea a lui Foulcquier). Începuturile mașinismului și deci ale proletariatului industrial în Moldova se plasează într-o epocă de menținere a unor puternice rămășițe feudale și în care suzeranitatea turcească dăinuia, când în economia Moldovei predomina mica producție și cooperația capitalistă simplă, care nu rup total pe lucrător de mijloacele de producție personale. Semnificative pentru poziția socială a muncitorilor sunt exemplele asupra cărora ne vom opri foarte pe scurt în cele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în groaznice Tenebre sub noian. 280 Cu groază Los de la corvoada-i se dădu napoi; marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au cuprinși de groază și păliră pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile Luate de înrobita omenire, in ce privea se prefăcu: În ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Satan -/ Chiar pînă-n locul unde-a stat acesta/ Să-și strîngă aripile și să cadă/ Pe-aridă față Lumii cei rotunde./ Cu lanțuri lungi de diamant și cuie/ De diamant ei îmbinară totul,/ Prea mult, o, mult prea mult să dăinuiască!/ Făcuseră că într-un spațiu strimt/ Hotarul Lumii ăsteia să treacă/ Pe lîng-al Cerului empyrean,/ Aflîndu-se la stînga Iadul, cu/ Genune lungă despărțit de ele." 65 (ÎI, 103) Principii discordante-ale Iubirii și-ale Urii: Blake reia teoria lui Empedocle despre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ei este omul ca posesor al "mobilurilor fericirii": ceea ce înseamnă că omul apare totodată ca ființă sensibilă și ființă inteligibilă. Demersul critic al lui Kant, pus la punct în Critica rațiunii pure, pornește de la constatarea că metafizica, știința "care ar dăinui chiar dacă toate celelalte s-ar scufunda în prăpastia unei barbarii care ar distruge totul"51, nu este constituită în forma științei veritabile. Poate ea deveni știință? Dacă ar putea, atunci ar trebui să cuprindă doar judecăți sintetice a priori, adică
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
noi ce ne face să ne autodepășim. E un mod al acordării ființei cu eternitatea și cu perfecțiunea divină care ne cheamă spre zările nemăsurii ei. Fericiți cei care dau Învățătura, căci prin ceea ce lasă În urmă se prelungesc și dăinuiesc dimpreună cu alții! Fericiți cei care primesc Învățătura, căci astfel se Întâlnesc și rodesc cu cei care au fost mai Înaintea lor! Să-ți spun acum câte ceva despre felul cum Înțelege fiecare dintre noi timpul Învățării și al formării. Am
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
atmosferă severă de Închisoare. Concluzie amăgitoare: cu cât o școală este mai veche, cu atât este mai valoroasă! Instrumentele culturale Încorporate la un moment dat trebuie să fie trainice. Asumpția de bază În momentul predării este aceasta: cunoștințele trebuie să dăinuie, să fie Însușite o dată pentru totdeauna. Principiul durabilității și trăiniciei este la mare preț, toți dascălii fiind atenți la perspectivele „operei” lor. Cu cât valorile rămân pentru mai mult timp, cu atât educația este considerată mai valoroasă. Uitarea este desconsiderată
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cea mai profundă deosebire dintre cei doi stă În sorgintea, temeiul și „rațiunea” apariției lor În lume și pentru oameni. Socrate este un simplu om, un „accident” fericit, chiar dacă gândirea lui a plămădit un topos cultural care a străbătut epoci, dăinuind și azi. Isus are o origine divină, este Dumnezeu Întrupat, face parte dintr-un „plan” cosmic și a resuscitat spiritual Întreaga omenire. „Lecțiile” lui Socrate au primit numeroase amendamente, „lecția” lui Isus strălucește În perfecțiunea ei pretutindeni și definitiv. Învățătura
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]