1,115 matches
-
W. Benjamin), la experimentul primejdios al drogului, al alcoolului ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost: „Rog incinerați-mă. Dezgustat. Dezgustat de tot.”), din oroarea - cum altfel dacă nu metafizică? - de a mai continua (Paul Celan, Marina Țvetaeva), dintr-o ereditate mai puternică decât capacitatea scriitorului de a o controla (Hemingway: tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dreptate. Pe de altă parte, cărțile nu i se vând, iar imaginea despre sine e când aceea de burghez meschin, când de om al tuturor ruinelor. E născut pentru mediocritatea burgheză, dar soarta a făcut din el un fel de dandy anacronic, un ins obligat să-și contemple neputincios distorsiunea grotescă a vieții. Sinuciderea Îi e grăbită, Între altele, de obligațiile sociale, de neplăcerea de a face față conversațiilor de salon și, În general, Îndatoririlor publice. Îl obosește la culme convenția
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Atunci am șovăit, dar acum nu regret, căci e bună11. Nu descrierea hainelor e importantă aici, nu textura, culoarea, tăietura croielii, ci raportarea scriitorului la neliniștitoarea lor forță. Sigur că, odată Întors la București, e mai puțin relevant dacă tânărul dandy dâmbovițean a apucat sau nu să-și facă micile cumpărături la Selfridge. Important e că Încercarea de a se racorda lumii elegante a metropolei engleze constituie premisa construirii unei serioase self-esteem, care, la rândul ei, spune ceva despre autoportretul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
eminescian. Lovinescu, în schimb, găsește în rândurile acestea o confirmare a "teoriilor" sale, inspirate poate și de aserțiunile lui Baudelaire din Pictorul vieții moderne și alte curiozități. Să nu uităm că poetul Florilor răului făcea elogiul machiajului și al artificiului (dandy-ul și prostituata devin, se știe, figurile exemplare ale imaginarului decadent-estetizant), în care vedea o expresie a emancipării omului modern (prin cultură, prin artă) de "natură", de animalitate 176. În romanul lovinescian, în aceiași termeni explică Eminescu femeii iubite propriul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vorba de o adeziune pur estetică. Politicul fusese hiperestetizat în izolarea noastră de sub comunism, astfel încât, pentru foarte mulți tineri intelectuali români, libertatea politică a rămas multă vreme o opțiune cvasi-estetică, metapolitică, în esență apolitică. Poate de aici provine și latura dandy a multora dintre figurile societății civile românești de azi... V. N.: Să știi că asta nu e valabil numai pentru anii '80. Ca să mă refer și eu la o experiență personală: de-abia când am ajuns în America la doctorat
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
în istorie/ și toate nu vor să te învețe decât supunere oarbă și spaimă." Volumul marchează un nou început în lirica lui Baconsky, și se va impune în sfera literaturii prin reliefarea unui personaj ciudat, contradictoriu; poetul, ca un adevărat dandy, își urmărește gesturile în oglindă, reproducându-ne un întreg conținut sufletesc frământat, ros de neliniști. Cu trei ani înainte, în 1956, Nicolae Labiș publicase volumul "Primele iubiri", în care sublinia că facerea poeziei impune migală și transparență. În acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dickens (al cărui bicentenar îl celebrăm în 2012) au scris special pentru copii? Dar Saint-Exupéry, Hugo sau Jules Verne? Au avut oare intenția Swift sau H. G. Wells să-și adreseze aventuroasele alegorii exclusiv copiilor, ca să nu mai vorbim de un dandy boem precum Oscar Wilde, Melville sau J. J. Rousseau. Ceea ce ne face să credem că până la urmă nu există o literatură special dedicată copiilor și adolescenților, după cum nu există nici o lirică sau o proză exclusiv feminină sau erotică. Om de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
comic irezistibil. Marea scenă a lui Rică Venturiano este aceea din actul II, când reintră pe fereastră, după urmărire. Venturiano apare direct din butoiul cu ciment în care s-a ascuns de frica urmăritorilor, puțin feștelit în costumul său de dandy de mahala. Limbajul personajului hrănește comicul, aducându-l la un nivel la care nu reușește nici un alt erou al piesei, nici Zița, nici Jupân Dumitrache. În sfârșit, Spiridon, băiat de procopseală în casa soților Titircă, se adaptează încet, dar sigur
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
divizat, nesigur și inconstant, o figură mixtă de nepăsare și energie, precizează și Miguel Abensour [p.45-46], care, cum arată Baudelaire, nu mai are nimic din eroismul "de sânge și de spadă". O ultimă incarnare a eroului modern este figură dandy-ului, caracterizat de Baudelaire drept "un Hercule fără întrebuințare". Baudelaire mai consemna că eroismul modern nu se mai întâlnește în bătălii glorioase, ci mai mult în cele interioare 72. El exemplifică prin tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
eroului modern este figură dandy-ului, caracterizat de Baudelaire drept "un Hercule fără întrebuințare". Baudelaire mai consemna că eroismul modern nu se mai întâlnește în bătălii glorioase, ci mai mult în cele interioare 72. El exemplifică prin tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil. Parizienei, care poate fi asimilată acestui personaj, i se poate atribui același eroism straniu, calificat cu referință la dandy nu că victorie în război, "ci doar, din când în când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
întâlnește în bătălii glorioase, ci mai mult în cele interioare 72. El exemplifică prin tipul de personaj dandy un anumit eroism nobil. Parizienei, care poate fi asimilată acestui personaj, i se poate atribui același eroism straniu, calificat cu referință la dandy nu că victorie în război, "ci doar, din când în când, bătălii subtile, grațioase, cu ceea ce era mediocru, banal, conformist și vulgar în lumea lor" [Babeți, p.129]. În românul secolului al XIX-lea, problema eroismului modern e ridicată în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
qui fermaient son intelligence" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Morală sau lipsa ei, în perioada decadenta, îi interesează în mod deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care o practică este subtilă, plină de tact. Structura morală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de a prezenta caracteristicile sexului opus simultan cu cele proprii sexului sau. În acest context vom observa că în raporturile sexuale unele dintre Pariziene, deschizătoare de drumuri, sunt dubluri ale personajelor masculine. Pariziana chiar poate fi etichetata că dublura a dandy-ului. Clotilde de Marelle își mărturisește dorințele secrete de comportament masculin libertin: "tu ne te figures pas comme j'aime ces escapades de garçon dans tous ces endroits où leș femmes ne vont pas. Pendant le carnaval je m'habillerai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
elle se tenait quelque peu renversée en arrière, avec le bouț de son pied sur un coussin, tranquille comme une œuvre d'art de délicatesse" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.261]. 111 La fel ca în cazul omologului său masculin dandy-ul -, impresionează "felul în care creeaza o vestimentație, un interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversatie, un joc, o plimbare, un bal, are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dandysmului că opera de artă și o considerăm apropiată înțelegerii fenomenului femeii pariziene, cum ambele personaje vin din aceeași epoca și din același mediu social: "Fiind propria lor realizare estetică, propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca opera, dandy-i par a restitui artei identitatea să primordială, definitiv pierdută și, în consecință, privită azi că utopie: artă că act magic în stare să "opereze" asupra realului, să îl transfigureze, "dandy-ul are curajul de a-si afirmă libertatea, are îndrăzneala de a face dintr-un veșmânt o poezie și, în consecință, de a proclama victoria calității și a individului asupra produsului" [Babeți, p. 239, Scaraffia, p.109]. 163 "La féminité
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prezintă adeseori ca largi tapiserii, pe care le desfășoară o écriture artiste. Arta portretului devine în aceste romane expresia unui narcisism care-și găsește în artă cel mai subtil debușeu, cea mai rafinată expresie. În oglinda artei se privesc personajele dandy, elocvente expresii ale incarnării unui mod de existență desfășurată pe principii exclusiv estetice. În alte romane, raportul literaturii cu pictura este pus în abis prin chestionarea contractului mimetic și relevarea naturii spectrale a artei și a rolului de magician-sacerdot al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a fost poate cea mai populară. Cercurile teozofice înfloresc și în România, după modelul pe care Franța îl oferea. În special
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu pas locul eului profund. Punctul de inflexiune îl constituie maladia care se declanșează la 33 de ani și care-l va ucide la vârsta de 47 de ani, după o lungă agonie. Decadența are aici sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are ceva statuar și misterios. O fotografie din 1896 ni-l înfățișează citind ceva, posibil o scrisoare, în atelierul său, în spate se află o pânză cu un chip feminin. Îmbrăcat în costum, pictorul impune aceeași eleganță aproape severă specifică dandy-ilor autentici, expresia autocontrolului și atenției acordată detaliilor. Nu pictura, ci lectura pare să-l recomande, ca și pe personajele feminine din pictura vremii, transpuse sensibil în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în postura de cititoare. Știm însă prea puțin despre circumstanțele în care a fost făcută această fotografie. De asemenea, într-o perioadă în care mustața și barba sunt la modă vezi mustața lansată agresiv a lui Al. Bogdan-Pitești -, asemeni unui dandy englez, Luchian nu poartă mustață sau barbă. Un alt Autoportret (desen, în jur de 1895) îl înfățișează îmbrăcat într-un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artei sale, sublimat prin aceasta. O pictură precum Zugravul se poate compara cu autoportretul lui Pallady, pentru a sesiza diferențele majore, temperamentale ale celor doi pictori. Aerul cristic, febricitat, carismatic al lui Luchian intră în contrast cu cel de o severitate de dandy al lui Pallady. Amândoi sunt pictați în relație cu arta lor, pictând, recomandând instrumentele și vocația lor în cazul lui Pallady este vorba și de paletă. Diferența de temperament, care se reflectă în atitudine, este evidentă. Pallady își ține pensula
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic este demonizată și idealizată în același timp. O bună parte din tratări sunt centrate pe eșecul gestionării elementului feminin inoculat subversiv tinerilor dandy, pe latențele problematice pe care feminitatea le conține, pe indicibilul unor posturi și expresii încifrate la nivel somatic. Studiile de specialitate identifică un profil isteric, sau ceea ce Rodolphe Rapetti numește "corpul isteric" (le corps hysterique). Ieșit din cadrul domestic sau cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică: "Il faut finir en beauté!". Melancolia sa s-a rarefiat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Critici mai puțin intrasigenți precum Valentin Ciucă și Paul Constantin încearcă să creeze o punte între etapa influenței simbolisto-decadente și cea care-i urmează. Bazându-și demersul pe estetica receptării a lui Jauss, Valentin Ciucă este cel care corelează atitudinea dandy a pictorului, adoptată la începutul carierei sale, cu maniera Art Nouveau, pe baza unui acord perfect între un anumit stil de viață și operă, ca un tur de roluri între eul social și eul profund. Luchian debutează sub semnul arcadicului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]