1,117 matches
-
În cerc mereu - ei, bine, doamna aceasta, spre a-și ațâța senzațiile după atâtea primejdii și libertate În deșert, după atâția ani de absență, nu și-a adus aminte, dintre toți civilizații lăsați acasă decât poate de cel mai civilizat - dandy-ul George Brummell. Firește, atunci când se face bilanțul acestor impresii vii, de neșters asupra mai-marilor vremii, trebuie văzut cine le-a produs, fie și un neghiob, cu toată curiozitatea cuvenită celor care covârșesc imaginația oamenilor. Poeții - prin simplul fapt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au fost contaminați de Brummell. Moore l-a cântat. Doar Moore 1. Când te gândești că Brummell a fost, poate, una dintre muzele secrete ale lui Byron pentru Don Juan. Cert este că poemul acesta ciudat are un ton fundamental dandy de la un capăt la altul și că limpezește cu toată forța ceea ce ne putem reprezenta despre calitățile și stilul lui Brummell. Căci prin aceste calități ce se șterg, el s-a Înălțat deasupra orizontului și a rămas acolo. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe marele dandy. Întâmplarea cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare (the vulgar impudence) degajată de Întâmplare. Și are dreptate; căci un dandy avea adeseori ceva nerușinat, dar vulgar nu era niciodată. Un fapt, de altfel izolat, oricât de expresiv ar fi, nu valorează În gravitate - pentru a motiva o dizgrație - cât miile de Împunsături afurisite la adresa afecțiunii Regentului, făcute cu cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nici micile Înfrângeri nu zdruncinaseră Încă, În acea vreme (1813), poziția lui Brummell. Mâna care-l Înălțase cândva, acum retrasă, nu Îl făcuse să cadă, iar saloanele Îi rămăseseră fidele. N-a fost de ajuns. Regentul vedea cu amărăciune un dandy pe jumătate ruinat, mândru de influența pe care o exercita, luptând Împotriva lui, omul cel mai de vază al Marii Britanii. Anacreon-Arhiloh Moore, care nu scria Întotdeauna pe hârtie bleu-ciel și a cărui ură irlandeză știa să găsească uneori cuvântul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gândesc: Frumosul Brummell, care m-a amenințat furios anul trecut că mă va face să intru În neant și mă va Înlocui, În fashion, cu bătrânul rege George”. Cuvintele acestea ofensatoare nu Îndreptățeau vorbele aruncate de regele dandy-lor la adresa acelui dandy regal atunci când Îi spunea colonelului Mac Mahon: „Eu l-am făcut ceea ce este, tot eu pot să-l distrug”. Și nu au dovedit, oare, cuvintele acestea - Într-un mod evident- ce putere asupra opiniei publice deținea acest Warwick al eleganței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
La drept vorbind, n-a fost nici mai mult, nici mai puțin decât un jucător ca toți ceilalți care se agitau În acest fermecător Pandemonium, unde se pierdeau sume imense cu acea indiferență perfectă, care, În asemenea ocazii, era pentru dandy ceea ce Însemna grația pentru gladiatorii căzuți În arenă. Numeroși au Încercat - exact cât el - gustul șansei, comună În toate sensurile; dar mulți au fost și cei care au putut-o Înfrunta vreme Îndelungată. Oricât de abil ar fi fost datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sumă de calități periculoase1, care mergeau - prin poză - până la josnicie și de care a abuzat câteodată. De pildă, unii și-l amintesc acceptând În ultima perioadă a jenei sale financiare o sumă considerabilă din partea cuiva care voia să fie considerat dandy, făcând uz de bărbatul pe care Îl recunoștea drept maestru. Pe urmă, când banii i-au fost ceruți Înapoi, Într-un cerc destul de numeros, Brummell i-a răspuns liniștit neavenitului creditor că Îi plătise deja. „Ați plătit? Când?”, Întrebă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asemănătoare pentru ca oamenii care-l auzeau să nu se sfiască să-l judece. De altfel, ceasul când nu mai exiști pentru nimeni, ceasul nefericirii sunase pentru Brummell. Ruina Îi era totală, iar el o știa. Cu aerul său impasibil de dandy calculase, cu ceasul În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell. Scrope Davies i-a răspuns imediat prin acest bilet, spartan În laconismul și prietenia sa: „Dragul meu George, Îmi pare nespus de rău, dar toate fondurile mele stau În acel trei la sută. Al tău, Scrope”. Brummell era prea dandy ca să se simtă rănit de un asemenea bilet. Nu era dintre cei care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași seară apăru la operă. A fost ca pasărea Phoenix pe rug, ba mai frumos Încă, deoarece simțea că n-o să renască din cenușă. Văzându-l, cine ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
spus că e un om zdrobit? După spectacol a luat o diligență. Pe 17 era la Dover, iar În 18 părăsea Anglia. Câteva zile de la această plecare se vindea by auction* și din ordinul prefectului de Middlesex elegantul mobilier al dandy-ului (man of fashion) „plecat pe continent”, după cum preciza anunțul de vânzare. Cumpărătorii au fost dintre cei mai distinși și mai la modă aristocrați englezi. Printre ei se numărau ducele de York, lorzii Yarmouth și Besborough, Lady Warburton, Sir H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o fantezie somptuoasă, Într-un mod care să-i amintească de budoarul său din Chesterfield Street sau de saloanele din Chapel Street, În Park Lane. Prietenii, dacă ne e Îngăduit să folosim un cuvânt atât de sincer - căci prietenii unui dandy sunt cam Întotdeauna niște cavaleri ai prieteniei - i-au plătit o parte din cheltuieli, astfel că viața lui și-a mai păstrat o anumită strălucire Încă multă vreme. Ducele și ducesa de York, de care se apropiase mai strâns după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aveau dreptate. Căci cel mai mare serviciu pe care-l poți face unor societăți plictisite nu este oare de a le da puțină plăcere? Dar mai era ceva, și mai surprinzător decât această dovadă de recunoștință, Întotdeauna foarte rară. Steaua dandy-ului nu apusese prin simpla sa dispariție. Îi supraviețuia și după plecare. Saloanele Marii Britanii s-au ocupat de Brummell exilat tot atât de mult ca și când ar fi fost acolo, dictându-și deciziile asupra lumii pe care o supui atâta vreme cât o iubești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu afecta o superioritate aristocratică sau mizantropă, curtoazia sa avea un aer atât de Înalt, Încât nu-i prea atrăgea pe oamenii de care soarta Îl apropiase; rămânea străin prin limbă 1 și, mai mult, prin obișnuințele trecutului său. Un dandy e mai insular decât un englez; căci societatea din Londra seamănă cu o insulă Într-o insulă și, de altfel, nu trebuia să fii prea suplu pentru a trece acolo drept distins. Și totuși, În ciuda rezervei sale cam orgolioase 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și că bărbații cei mai spilcuiți din lumea pe care el nu o mai frecventa veneau din când În când să-i aducă vreo amintire nu-i mai era suficient pentru a-l despăgubi de ceea ce pierduse. Dar vanitatea unui dandy atunci când suferă e aproape orgoliu; devine mută ca rușinea. Cine a ținut cont de asta În cazul unui bărbat frivol? Nemaiștiind, poate, cum să-și folosească Înzestrările de-acum inutile, Brummell s-a aruncat Într-o corespondență cu ducesa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poată avea loc o Împăcare; dar Brummell nu a acceptat decât pe jumătate aceste combinații oficiale. Cum vanitatea nu dispare niciodată, nici măcar pe stradă, nu a dorit defel să-i ceară audiență prințului, care nu era, după el, decât un dandy mult inferior sieși. Aflat În calea lui George, a rezistat cu o dureroasă constrângere. Vechiul conviv de la Carlton-House l-a privit fără acea brumă de emoție ce apare atunci când Îți revezi tovarăși din tinerețe, cu acel regret surâzător al trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
regelui Angliei, dacă ne gândim la ceea ce s-ar numi o politică a vieții. Dacă nu s-ar fi comportat astfel, Brummell nu ar mai fi fost el1. De atunci, George al IV-lea n-a mai vorbit niciodată despre dandy-ul văzut la Calais; a recăzut În toropeala amintirilor. Brummell nu s-a plâns; a păstrat acea tăcere fermă și discretă care e proba de bun-gust a mândriei. Și totuși, Întâmplările care au urmat ar fi putut stârni, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
regească, cea a lui William al IV-lea, a cărui domnie a creat un post modest plătit de consul la Caen, oferit lui Brummell. Dar slujba a sfârșit prin a nu mai fi susținută bănește din pricina neputinței 1 disprețuitoare a dandy-ului de a se achita de datorie 2. Mai târziu i-a fost chiar luată. Atunci când guvernanții, care ar trebui să judece capacitățile oamenilor când le oferă de lucru, le ignoră vocația, cred ei oare că au făcut mult pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
i-au putut Îndulci, dar nu risipi neliniștile care i-au sfâșiat ultimele zile. Dl Jesse a ținut socoteala acestor căderi, a acestor dureri. Noi le vom trece sub tăcere. De ce să le povestim? Aici a fost vorba despre un dandy, despre influența și viața sa publică, despre rolul său social. Ce contează restul? Când mori de foame, ieși din rolul pe care ți l-a atribuit o anumită societate și intri În viața obișnuită: Încetezi să mai fii un dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy, despre influența și viața sa publică, despre rolul său social. Ce contează restul? Când mori de foame, ieși din rolul pe care ți l-a atribuit o anumită societate și intri În viața obișnuită: Încetezi să mai fii un dandy 3. Dar să lăsăm toate acestea. Să-i facem numai dreptate lui Brummell, cel care a rămas neschimbat, Înainte de a se prăbuși În sărăcie și foame. Înzestrarea sa dominantă a dăinuit multă vreme trează pe ruinele propriei vieți. Alții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
face nimic pentru gloria și nici mare lucru pentru fericirea sa. De aceea el era poet. Avea chiar doza de imaginație necesară unui om a cărui vocație era de a plăcea; dar ceea ce a lăsat ca poezie- remarcabilă pentru un dandy - nu ilustra totuși un scriitor 1. Iată de ce nici nu o să ne ocupăm de ea. În cercetarea aceasta, pe care o consacrăm unui om și În special modului său de a fi, tot ce nu este vocație autentică, deget al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a sedus și captivat o societate prin naturalețe. Oare la ce grad de civilizație rafinată, de corupere secretă să fi ajuns, de fapt, societatea engleză, pentru a putea formula o frază profundă și dreaptă precum aceasta, à propos de un dandy ca Brummell: „Displăcea Într-un mod prea general pentru a nu fi căutat”1. Nu recunoaștem aici nevoia de a fi bătute, care le Încearcă uneori pe femeile puternice și desfrânate? Oare nu cumva grația simplă, naivă, spontană era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor de pur divertisment. Nu vor mai apărea dandy precum Brummell; dar bărbați ca el, chiar și În Anglia - În orice haină i-ar Îmbrăca lumea -, se poate spune că vor exista Întotdeauna. Ei confirmă magnifica diversitate a operei divine: sunt eterni precum un capriciu. Omenirea are la fel de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]