1,681 matches
-
Leigh arătă spre Emmy care privea schimbul de replici cu ochii mari și o expresie de nedumerire — se îmbrăca în costum în fiecare zi și se ducea la serviciu. Și că sub costumul ăla purta o pereche de bikini din dantelă. Chestia asta nu te înfioară mai rău decât cuvântul chiloți? Abia când o auzi pe Emmy înghițind în sec, Leigh iși dădu seama că mersese prea departe. — Oh, Doamne, îmi pare rău, scumpo. N-am vrut să mă exprim atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
exprim atât de — Emmy ridică o mână cu degetele răsfirate s-o oprească. — Gata, vă rog. — A fost foarte urât din partea mea. Jur că nici măcar nu — — Ați înțeles total aiurea. Pe Duncan nu l-au pasionat niciodată bikinii mei din dantelă. Sau alte modele de chiloți de-ai mei pentru așa ceva. Emmy zâmbi cu răutate. — Lui îi plăceau foarte mult chiloții mei tanga... — Hei, dezmățato, eu sunt gata. Gilles o bătu pe Adriana pe braț când trecu pe lângă ea, cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
atârnă, murea să știe cum e să ai corpul acela de femeie cu toate moliciunile și rotunjimile care le plac bărbaților atât de mult. Când se uita la sânii Adrianei, Emmy se gândea la sertare pline cu sutiene sexi, din dantelă; la rochii cu șiret pe după gât pe care să ai cu ce să le umpli bine; la o lume plină de bustiere fără bureți; la faptul că n-ar mai putea să-și cumpăre de la raionul pentru copii fiindcă pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ținea minte de când nu-și mai cumpărase ceva atât de drăguț și de sexy, dar n-a putut rezista când a văzut-o în vitrină. Moliciunea jerseului de culoare roz se simțea minunat când s-a îmbrăcat cu ea, iar dantela de culoare verde cu care era festonat decolteul o făcea să pară comodă și sexy în același timp. Adriana ar fi foarte mândră, s-a gândit ea zâmbind. Începuse 2008 în brațele unui străin sexy și era foarte mulțumită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Ransome ar putea fi acolo. La intrarea În Baraca 6, un costum de Pierrot udat de ploaie al Studenților În anul doi la Lunghua zăcea Într-o baltă de noroi. Jim se opri să curețe cutia Spam. Spălă eticheta cu dantelele costumului, amintindu-și lecțiile doctorului Ransome despre igienă. Jaluzelele de bambus erau lăsate peste ferestrele spitalului, de parcă doctorul Ransome ar fi vrut ca pacienții să doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
respins-o cu o fluturare din mâna-i cu o manicură extraordinară și a explicat că ea avea ceva mult mai măreț În cap. Apoi și-a expus ideea ei, care era să umple magazinul cu hăinuțe de botez din dantelă de Flandra importate și haine de bebeluși la niște prețuri exorbitante (care puteau fi curățate doar la curățătoria chimică). Era convinsă că Încercarea de a face competiție unei corporații de clasă medie cum era Mothercare era o idee ridicolă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dacă vaginul ei era clasa Întâi. În afară de cele o sută de lire cheltuite la salonul de frumusețe, mai fusese și la Selfridges și se răsfățase cu un set extrem de scump de lenjerie intimă de la La Perla. Sutienul crem Închis din dantelă avea un decolteu adânc, care, chiar și ea recunoștea, Îi făcea sânii să arate chiar superb. Știa ce avea să poarte pe deasupra. Rochița diafană de țigancă de un verde de mentă cu mânecile scurte și bufante, avea să fie ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de Crăciun, pe care scria „Hey, Santa Baby“. Nu, În mod clar nu erau cei tanga. Și-ar fi adus aminte În mod sigur. Îl lăsă să-i desfacă fermoarul de la fustă și ieșiră la iveală niște chiloți crem din dantelă. —Vino. O ducea spre paravan. —Vai, Sam, nu sunt chiar așa de sigură că vreau acolo. Să facă dragoste pe o masă de consult ginecologic o fi fost ideea lui Fi de rai al erotismului, dar În mod clar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și o masă rotundă, grea, cu picioare groase și scaune negre cu spătare drepte. Un câine cu blană gri stă ghemuit pe covor În colțul camerei. Pe pianul Închis, pe masă, pe bufetul cu sertare sunt așternute milieuri apretate din dantelă, ca acelea care umpleau fiecare loc liber din casa tatălui său din cartierul Rehavia. Mai e și un radio greu și demodat. Niște flori uscate, albastre stau Într-o vază Înaltă. Toate perdelele sunt croșetate, jaluzelele sunt bine Închise, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ceva, de a-l Întreba pe Uri, de-a cerceta. Avea senzația că uitase să verifice esențialul. Dar nu știa care era esențialul. Cu toate că În clipa aceea simțea că ignoranța sa era mai subțire ca oricând, asemenea unei perdele de dantelă În spatele căreia se mișcă niște umbre. Sau asemenea unei haine ponosite, care acoperă trupul, dar nu-l mai Încălzește. Și simți până În adâncul sufletului cât de mult Își dorea să continue să nu știe. În timp ce urcau la etajul trei, Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cristal cu penele de struț colorate pe care le găsise pe birou. Scoase cu mare grijă sunete delicate, plăcute, din serviciul fin de masă, din porțelan Rosenthal. Aruncă o privire peste grămezile de șervete brodate, batiste ușor parfumate, șaluri din dantelă și lână, peste mulțimea de mănuși din piele, peste colecția de umbrele, Între care găsi una foarte veche, din mătase albastră și verifică grămada de plăci cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
suède până la jumătatea gambei, puțin evazată, maro cu pătrate de imprimeu floral bogat și niște spirale psihedelice. La ea, mă gândeam că va asorta o bluză cu mânecă lungă, din bumbac, decolorată, cu butoni de satin și un guler din dantelă. —Arată groaznic, am spus în timp ce mă plimbam în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e adevărat, am protestat. Oare așa era? M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îndeaproape, Într-adevăr. Doamna Wharton o primi În apartamentul său de la Hotelul Buckland’s din Brook Street, Îmbrăcată Într-un neglijeu roz, cu o broderie elaborată, care Îi punea În evidență brațele goale, cu carnație frumoasă, și o bonetă de dantelă écru bordată cu blană - ținută care, după calculele Theodorei, i-ar fi epuizat propriul buget pentru Îmbrăcăminte pe un an Întreg. Purta un parfum greu, pe care Theodora Îl găsi apăsător În camera supraâncălzită, cu ferestrele bine Închise, și ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru mine, nu-l voi uita. Jos, ca și În ziua dinainte, defilaseră taurii; sus, ca și În ziua dinainte, stăpânul casei prezidase leneșa paradă; de data aceasta, taurii defilaseră pentru un singur om, iar acela era mort de-acum. Dantela spătarului de pai fusese spartă de-un pumnal. Sprijinit de brațele fotoliului cu spătar Înalt, cadavrul era țeapăn. Anglada a observat Îngrozit că incredibilul ucigaș se folosise de cuțitașul băiatului. Spune-mi, don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cuțit de speranță Un pachet de complexe în ceea ce privește aspectul corpului ei O ploaie de nerăbdare (dacă se poate, ploaia să fie torențială) O lingură de disperare profundă condensată O panică lejeră la gândul vergeturilor Doi ciorapi negri cu portjartier și dantelă în partea de sus O pereche interesantă de chiloți negri Un sutien negru, din categoria miraculos, nu doar senzațional O sticlă de vin roșu O rochie O pereche de pantofi Pentru decorare: Ruj roșu în nuanța târfă Mai multe straturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
precedentă se risipise și se arăta a fi o dimineață însorită, dar înăbușitoare. Nu că ne-ar fi deranjat lumina soarelui de afară: camera lui Graham era tot timpul întunecată, având doar o fereastră minusculă acoperită cu o perdea din dantelă care dădea spre curtea din spate a lui Joan și în curțile din spate ale altor case de pe strada alăturată. Eram singuri în casă, era ora zece și jumătate și amândoi eram la a doua ceașcă de ceai tare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
multe buzunare, mă aștepta la recepție, cu o cană de cafea de la Starbucks Într-o mână și cu ediția din decembrie a revistei În cealaltă. Tocurile Înalte erau plantate ferm pe măsuța de sticlă din hol, iar sutienul negru de dantelă se vedea clar prin țesătura de bumbac absolut transparentă a tricoului. Rujul cu care era ușor mânjită buza cănii de cafea și părul roșu, cârlionțat care i se revărsa pe umeri Îți dădeau senzația că petrecuse ultimele șaptezeci și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el o cotea pe hol În drum spre recepție. — De ce ai fost așa nepoliticoasă cu el? m-a Întrebat În timp ce Își scotea blezerul subțire din piele, numai ca să dea la iveală o bluziță Încă mai subțire, din șifon, toată numai dantele În partea din față, ca un corset. — Nepoliticoasă? L-am ajutat să descarce catrafusele și am stat de vorbă cu el până ai venit tu. În ce fel am fost nepoliticoasă? — Ei bine, În primul rând, nu i-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și n-o vedea, pentru că se aplecase. Ea Îl urmări cum se apropie de oglinda retrovizoare și se piaptănă. Apoi Îl surprinse cum clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se transformă În fulgi albi care se Împrăștiară și se pierdură pe pămînt. El trebuia să ajungă acasă pînă la ora șapte, și era deja patru și jumătate. Se duseră Încă o dată spre micul pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ucigașă era deasupra ei și rareori nimerea ținta. Atunci exasperată de nereusită, mă așeza la colț, intr-un picior, sau cu genunchii pe coji de nuci. Acolo stăteam până la sfârșitul orei. Când mă ridicau colegii, genunchii mei arătau ca o dantelă.. Asta se petrecea de câteva ori pe lună, mai ales când timpul era ploios. Fălticeniul era pe atunci un orașel multietnic, în care pe drept cuvânt oamenii împărtașeau unii cu alții, viața de zi cu zi, cu bunele sau cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
telefon public cu cartelă de lângă biroul de Îmbarcare, supravegheată de trei membri ai echipajului Îmbrăcați În uniforme bleumarin. —Alo, Richard? Orice-ar fi, să nu uiți de ciorapi. —Lenjerie intimă? —Ce? —Ciorapii. Katie, e cumva vreo aluzie la lenjerie? Jartiere, dantelă neagră, câțiva centimetri de coapsă albă sau e vorba de un banal recipient pentru darurile de la Moșu’? —Richard, ai băut ceva? — Tot ce se poate. În timp ce Închide, aș putea jura că o aud pe Paula oferindu-i Hubba Bubba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Harry Belafonte cântând Mary’s Boy Child la Radio 2 și sunt acolo, cu tata care dă târcoale prin bucătărie, proaspăt Întors de la cârciumă, având la el vreun cadou cu care s-o Împace pe mama - un neglijeu diafan cu dantelă, dar mărimea greșită, sau un ceas de aur de furat primit de la vreun tovarăș. Tata Își făcea mereu intrarea ca o vedetă, consumând tot aerul din cameră. Eu și Julie de-abia respiram, ascunse după canapea, rugându-ne ca mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
PS. Mulțumesc pentru prelungirea termenului de predare. Îmi pare rău că nu l-am terminat.) Lui Julie, prietena mea cea mai bună și sora bine îmbrăcată pe care n-am avut-o niciodată: - Costumul alb de la Givenchy, cu manșete de dantelă Chantilly, pe care l-am furat din culisele prezentării colecției de primăvară. - Rețeta de Ambien - pentru încă patru tuburi a câte 30 de pastile, că dr. Blum oricum n-o să bage de seamă. - Hainele mele favorite: haină de piele McQueen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întrebi pe italieni cum anume își câștigă existența. Pe dinăuntru, palatul era mai ceva decât Muzeul Frick. Toată viața mi-am dorit un pat cu baldachin ca acela în care m-am trezit a doua zi dimineață. Era drapat cu dantelă italiană exact ca aceea pe care o folosește Dolce & Gabbana la corsete. Obloanele erau deschise și am putut să admir lacul și munții de afară, totul era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că-n Hamptons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
stau acasă singură. Hotărâtă să-mi ridic moralul, i-am spus lui Jazz că ne vedem mai târziu. Am aruncat pe mine o rochie neagră de șifon cu volane de la Zac Posen, mi-am pus pe umeri un șal din dantelă și am plecat. Cu scaunele alea divine, capitonate cu piele, cu oglinzile lui vechi, aurite, și cu lumina lui galbenă, blândă, barul de la Plaza Athénée pare mai curând un budoar din anii ’30. De fiecare dată când merg acolo, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]