1,380 matches
-
împotriva valurilor plus un loc ideal pentru ridicarea canoelor pe uscat sau lansarea acestora la apă, prin urmare, pare extrem de probabil că primii coloniști să întemeieze aici o așezare. Aceste afirmații contrazic alte date arheologice care, tot prin metoda de datare cu C14, au arătat că alte situri preced colonizarea de la Anakena cu mulți ani, măi ale la Tahai, unde viețuirea umană pare a fi cu câteva sute de ani mai timpurie decât la Anakena. Insula a fost, cel mai probabil
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
civilizație cu caracteristici ale Epocii de Piatră prin folosirea extensiva a câtorva tipuri diferite de piatră. Marile statui de piatră denumite moai și pentru care Insula Paștelui este faimoasa, au fost sculptate între anii 1100 și 1680 (interval obținut prin datare cu radio-carbon). Până acum a fost inventariat un total de 887 de statui monolitice (dintr-un singur bloc de piatră) aflate fie pe insula fie în diferite muzee.. Deși adesea cunoscute sub numele de „Capetele din Insula Paștelui” statuile sunt
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
să nu fie mai târzii ca primele descoperiri monocrome din România. Pentru etapa Starčevo-Criș III datele radio-carbon din România plasează această etapă aproximativ 5600 - 5300 BC, iar ultima etapă a evoluției Starčevo-Criș IV corespunzătoare cu Vinča A aproximativ 5500-5250 BC, datare apropiată de rezultatele din Ungaria unde faza Körös târziu sau Protovinča este datată aproximativ 5770-5230 BC.
Cultura Starčevo-Criș () [Corola-website/Science/302737_a_304066]
-
prin captura electronică sau emisie de pozitroni, sau se descompune în Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; K are un timp de înjumătățire de 1.250×10 ani. Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin potasiu și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
de pozitroni, sau se descompune în Ca (88,8% din dezintegrări) prin dezintegrare beta; K are un timp de înjumătățire de 1.250×10 ani. Dezintegrarea izotopului K în Ar activează o metodă folosită în datarea rocilor. Metoda convențională de datare prin potasiu și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar radiogenic acumulat. Mineralele cele mai
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
și argon presupune că rocile nu conțineau argon la momentul formării și că argonul radiogenic a fost reținut cantitativ (de exemplu Ar). Mineralele sunt datate prin măsurarea concentrației de potasiu și de Ar radiogenic acumulat. Mineralele cele mai potrivite pentru datare includ biotitul, muscovitul hornblenda plutonică/metamorfică de grad înalt și feldspat vulcanic; mostre întregi de roci din curgerile vulcanice și întruziuni pot fi de asemenea datate dacă sunt nealterate. O altă aplicație a izotopilor potasiului a fost în studiul meteorologic
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
al celor trei izotopi, pentru "uraniu 238" acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar pentru "uraniu 235" este de 704 milioane de ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu fisionează spontan emițând particule alfa., făcându-se folositori în datarea vârstei Pământului (vezi datarea uraniu-toriu, datarea uraniu-plumb și datarea uraniu-uraniu). La fel ca toriul și plutoniul, uraniul este unul din cele trei elemente fisionabile, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
pentru "uraniu 238" acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar pentru "uraniu 235" este de 704 milioane de ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu fisionează spontan emițând particule alfa., făcându-se folositori în datarea vârstei Pământului (vezi datarea uraniu-toriu, datarea uraniu-plumb și datarea uraniu-uraniu). La fel ca toriul și plutoniul, uraniul este unul din cele trei elemente fisionabile, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
238" acesta este de 4,47 miliarde de ani, dar pentru "uraniu 235" este de 704 milioane de ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu fisionează spontan emițând particule alfa., făcându-se folositori în datarea vârstei Pământului (vezi datarea uraniu-toriu, datarea uraniu-plumb și datarea uraniu-uraniu). La fel ca toriul și plutoniul, uraniul este unul din cele trei elemente fisionabile, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de fisiune spontană
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
de 4,47 miliarde de ani, dar pentru "uraniu 235" este de 704 milioane de ani. Indiferent de izotop, atomii de uraniu fisionează spontan emițând particule alfa., făcându-se folositori în datarea vârstei Pământului (vezi datarea uraniu-toriu, datarea uraniu-plumb și datarea uraniu-uraniu). La fel ca toriul și plutoniul, uraniul este unul din cele trei elemente fisionabile, însemnând că se poate descompune (scinda) ușor în elemente mai ușoare. În timp ce uraniul-238 (material fertil) prezintă o mică probabilitate de fisiune spontană sau fisiune datorată
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
dezintegrării izotopului I, produs de supernove, ce a creat praful interstelar și gazele din care este alcătuit sistemul solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat în sistemul solar timpuriu. Stadiul dezintegrării sale se află la baza datării radiometrice a sistemului de izotopi I-Xe (Iod-xenon), care acoperă o perioadă de 85 de milioane de ani din evoluția sistemului solar. Stabilirea raportului izotopic iod-xenon permite stabilirea vârstei aproximative a mineralelor din scoarța terestră sau din meteoriți. Iodul este
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în limba latină, căreia în lipsa titlului originar i s-au atribuit denumirile "„De medicaminibus herbarum”", "„De herbarum virtutibus”" sau "„Herbarius”". Se pare că scrierea provine de la sfârșitul secolului II, adică la aproximativ un secol după ce Dioscoride scrisese lucrarea sa. Dacă datarea este corectă, numele dace de plante ar fi putut să fi fost adunate chiar de pe teritoriul Daciei Traiane. Lucrarea, așa cum ajuns la noi, este scrisă neglijent, cu ortografia adesea stâlcită și cu greșeli de copiere. La fel ca în cazul
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
presupune că majoritatea acestor construcții au fost ridicate la mijlocul epocii bronzului și la sfârșitul acestei perioade. Multe din construcții prezintă o lungă continuitate fiind probabil folosite de populațiile locale până la ocuparea Sardiniei de Imperiul Roman în secolul II î.Hr. Incertitudinea datării monumentelor de tip nuraghi este tipică arheologiei din acestă regiune. Conform arheologului italian Massimo Pallottino, cercetător ce se ocupă cu studiul preistoriei italiene, civilizația nuragică a creat cea mai avansată și cea mai monumentală cultură arheologică din tot bazinul vestic
Cultura Nuraghi () [Corola-website/Science/302962_a_304291]
-
Fournier a murit la Éparges, în apropiere de Verdun, pe 22 septembrie 1914, in primele lupte din Primul Război Mondial, și a fost înhumat în cimitirul militar de la Saint-Rémy la Calonne. Corpul lui a fost identificat abia în 1991 cu ajutorul datării cu carbon radioactiv, pentru că fusese îngropat într-o groapă comună germană, și a fost reînhumat într-un mormânt separat. Pe 1 iunie 1905, un licean de 18 ani, Henri Alban Fournier, în timpul unei scurte promenade pe cheiul Senei, întâlnește absolut
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
scriere din lume și anume, scrierile egipteană, Harappa și cea sumeriană, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Evident, distanța în timp între 3500 î.Hr. și 5500 î.Hr. este mare. Din păcate există un obstacol insurmontabil în ceea ce privește determinarea vârstei (posibilitatea datării cu carbon radioactiv nu mai există datorită unui tratament termic). În ceea ce privește faptul că pe ele este sau nu un scris, speranțe există și în timp cercetătorii vor putea spune dacă este doar proto-scriere sau scris adevărat, în acest caz din
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
apărut mai întâi în sud-estul Europei și nu în Mesopotamia, teorie puternic criticată în arheologia mondială. De asemenea există ipoteza că aceste piese ar fi ajuns în Transilvania datorită unor contacte economice sau de altă natură cu Orientul Apropiat deși datarea tăblițelor este mai timpurie cu un mileniu față de apariția scrisului în Orient. De asemenea există ipoteza unui contact și transmiterii din aria Egeeană, existând multe elemente care îndreaptă cercetătorii în mod special spre zona insulelor Ciclade. Lăsăm la o parte
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
sau chiar refuza discuții cu colegii sau prietenii apropiați asupra amănuntelor descoperirii. A declarat un număr variabil de artefacte (mai mic) decât au fost în realitate. Descoperirea tăblițelor a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
A declarat un număr variabil de artefacte (mai mic) decât au fost în realitate. Descoperirea tăblițelor a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de datare nu mai poate fi efectuat. Motivul este degradarea carbonului, metoda și tehnica de datarea excluzînd obiectele supuse unui tratament termic. S-a realizat în schimb o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele, rezultând cu aproximație anul 5300-5500
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de datare nu mai poate fi efectuat. Motivul este degradarea carbonului, metoda și tehnica de datarea excluzînd obiectele supuse unui tratament termic. S-a realizat în schimb o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele, rezultând cu aproximație anul 5300-5500 î.Hr. În fapt, în știință sub nici o formă nu se poate atribui vârsta unui
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de datare nu mai poate fi efectuat. Motivul este degradarea carbonului, metoda și tehnica de datarea excluzînd obiectele supuse unui tratament termic. S-a realizat în schimb o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele, rezultând cu aproximație anul 5300-5500 î.Hr. În fapt, în știință sub nici o formă nu se poate atribui vârsta unui obiect ca fiind aceea a altui obiect chiar acesta din urmă fiind găsit
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
mai mult sau mai puțin radicale. Studiile au aratat existența diferitor tehnologii de lucru și a unor materiale specifice diferitelor epoci, ceea ce demonstrează că asemenea lucrări de întreținere, reabilitare și extindere au fost făcute de mai multe ori și permite datarea aproximativă a lucrărilor. Nu există o evidență a tuturor acestor modificări, dintre care unele aveau un caracter local, iar altele erau mai radicale. Multe părți ale sistemului de canalizare nu au făcut încă obiectul unor studii arheologice detaliate și este
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
al uraniului în apa de răcire. Deoarece xenonul este un trasor nuclear pentru doi izotopi părinte, raporul concentrațiilor de izotpi de xenon din compoziția unor meteoriți reprezintă o metodă extrem de utilă pentru studierea istoriei formării Sistemului Solar.Metoda iod-xenon a datării determină timpul scurs de la nucleosinteza stelară și până la condensarea unui obiect solid din nebuloasa solară. În anul 1960, fizicianul John H. Reynolds a descoperit că anumiți meteoriti posedă o anomalie izotopică sub forma unei supraabundențe de Xe. El a demonstrat
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”. O descriere obiectivă a evoluției relației dintre ei se poate obține prin urmărirea cronologică a informațiilor din scrisorile lor și din textele manuscriselor eminesciene. Datarea poeziilor nepublicate și a ciornelor de scrisori este cea din "Opere", Editura Academiei. Din "Amintirile" lui Ioan Slavici se cunoaște că după stabilirea la Iași în 1874, Eminescu frecventa salonul Veronicăi. În această perioadă scrisorile dintre cei doi au fost
Veronica Micle () [Corola-website/Science/303693_a_305022]
-
acestui nou material coincide cu anumite schimbări în cadrul societății cum ar fi unele noi practici agricole, credințe religioase sau noi stiluri artistice. Epoca fierului este ultima perioadă din sistemul celor trei epoci, pentru clasificarea societăților preistorice, precedat de epoca bronzului. Datarea acestei epoci a fierului precum și contextul acesteia variază de la o țară la alta sau de la o regiune geografică la alta. În mod clasic, în arheologie, se consideră că epoca fierului începe odată cu epoca întunecată din istoria Greciei în secolul al
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]