1,989 matches
-
dat un cot rapid, șoptindu-mi poznașă: "Știi dumneata cine suntem noi? ". Familiarii recunosc citatul din E. Lovinescu, ironizând exagerata părere despre sine a lui Iorga. Nu doar umorul a ferit-o pe Monica Lovinescu de vanități și de lăcomiile deșarte ale lumii acesteia. Nu doar plămada rară din care era alcătuită. Ci tocmai suferința, atât de bine, de domnește ascunsă. Mai ales în ultimii ani a suferit enorm. Fiindcă cel mai redutabil dușman al Monicăi Lovinescu începînd din 1960, anul
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ca pe un adevăr dincolo de îndoială, a dobândi puterea ei și în a primi și a mărturisi tot ceea ce învață Biserica despre Dumnezeu Cel veșnic viu și credința în El. Definiția credinței „Credința, pe care o hulesc elenii, socotind-o deșartă și barbară, este acceptare de bunăvoie, este consimțământ al cinstirii de Dumnezeu, este încredințare a celor nădăjduite, dovedire a lucrurilor nevăzute, după cum spune dumnezeiescul apostol, că mai ales prin aceasta au primit mărturie cei de demult (Evr. 11, 1-2). Dar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
23.4., în PSB, vol. 5, p. 126) „... conducându-și sufletul bine ascultător și bine strunit pe căile virtuții și dezlegându-se pe sine în chip curat de lanțurile vieții acesteia și eliberându-se de robia celor de jos și deșarte, pe de altă predându-se întreg credinței și vieții după Dumnezeu, va cunoaște limpede că acolo unde este dreapta credință și viața neîntinată, acolo este și puterea lui Hristos, ...” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
au înfrânt puterea arzătoare a focului și au trecut prin el nevătămați; și au călcat pe spatele mării și au ajuns la uscat. Și toate sunt mai presus de fire și potrivnice modurilor cunoașterii și au dovedit-o pe aceasta deșartă în toate modurile și legile ei. Ai văzut cum păzește cunoașterea hotarele firii? Și ai văzut cum se ridică credința mai presus de fire și-și face acolo calea călătoriei? Metodele cunoașterii au cârmuit lumea cinci mii de ani, sau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
omul n-a putut să-și ridice nicidecum capul de la pământ și să simtă puterea Ziditorului său până ce n-a răsărit credința noastră și nu ne-a eliberat pe noi de întunericul lucrării pământești și din robia de după împrăștierea cea deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere din unitatea primordială a oamenilor din dragostea de Dumnezeu și dintre ei. Parcă ar vrea să fie o replică la doctrina greșită a împrăștierii origeniste
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
14 15), găsindu-și unelte care se dau drept slujitori ai dreptății, care pretind că noaptea este zi, moartea mântuire, deznădejdea nădejde, necredința credință prezentând pe antihrist sub numele lui Hristos și spunând minciuni înșelătoare, ca să denatureze adevărul prin amăgiri deșarte. Aici se ajunge, prea iubiți frați, când nu se merge la obârșia adevărului, nu i se caută începutul și nu este păzit cuvântul Învățătorului ceresc”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, III, în PSB, vol. 3, p. 435-436) „Apostolul spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
acestei legiuiri (atât voi, novațienilor, cât și voi: valentinieni, marcioniți, paulieni, sau voi care vă trageți numele de la frigieni; pe scurt, voi toți care, în adunările voastre, ați dat glas unor crezuri sectare) cu cât fir de minciună sa împletit deșarta voastră credință și în ce leacuri amestecate cu otravă s-a îmbibat învățătura voastră - fapt care pe cei sănătoși îi făcea să alunece în neputințe, iar pe cei aflați pe calea vieții, să ajungă - datorită vouă - pradă morții celei de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Nyssa, Despre desăvârșire, către monahul Olimpiu, în PSB, vol. 30, p. 476) „... în vremea rătăcirii, omul cel vechi se dezbracă de omul cel desăvârșit și se îmbracă cu veșmântul împărăției întunericului, cu defăimarea, cu necredința, cu obrăznicia, cu gândul măririi deșarte, cu mândria, cu iubirea de arginți și cu celelalte veșminte, zdrențăroase, murdare și întinate ale întunericului”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omil. II, 4, în PSB, vol. 34, p. 95) „Ce văd, deci, comun între erezie și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
dovedește ca împlinind porunca iubirii de oameni. (n.s. 198, p. 185) footnote>” (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șasea, în PSB, vol. 38, p. 185) „Născocind unele ca acestea împotriva dogmelor Bisericii și îngrămădind mituri deșarte la urechile celor mai simpli, cu dreptate vor auzi: Vai celor ce proorocesc din inima lor ... și nimic din ale Domnului (Ier. 23, 16). Fiindcă, opunând vedenii și preziceri și proorocii ale inimii lor cuvintelor Duhului, nu simt la câtă
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai obișnuite alcătuiește minunat subiectul acestui stih. Ceea ce spune el, aceasta înseamnă: Am vestit vouă pe Hristos, v-am încredințat temelia, gândiți-vă bine cum zidiți; gândiți-vă ca nu cumva să trageți pe ucenici spre oameni și spre slavă deșartă. Deci să nu vă uitați la eresuri și dezbinări, că altă temelie nimenea poate să puie, afară de ceea ce este pusă, care este Iisus Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia VIII, p. 85
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de pe ogoare? Căci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis ce vătămare nu aduc ele celor ce voiesc să le primească în minte? Deci așa cum mărăcinele e numai hrană focului și mâncare flăcării, la fel dogmele deșarte ale celor rătăciți și poveștile băbești ale slujitorilor la idoli ne aprind flăcările veșnice. Dar spicele și grâul sunt o hrană domestică bună pentru oameni și foarte necesară și de folos. Căci ele ne țin în viață. Ele sunt chipul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
umbră a scriitorului, un profitor al muncii scriitorului; nu face decât să inhibe spiritul lui creator, să-l descurajeze. Eminescu însuși a căzut în capcana acestui resentiment față de criticul literar. Să ne aducem aminte versurile lui: "Critici voi, cu flori deșarte,/Care roade n-ați adus/ E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus". Dar Eminescu nu se referea la Titu Maiorescu, ci la o serie de autori obscuri care îl defăimau și printre ei erau nu numai
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
găsească alt sălaș, să vagabondeze trupește, ca să folosesc expresia Ieromonahului Gabriel Bunge, ars pe dinăuntru de un demon al schimbării și nestatorniciei. Pentru avva Evagrie Ponticul, akedia este unul dintre cele opt gînduri păcătoase, alături de desfrînare, mînie, lăcomie, întristare, slavă deșarta, mîndrie și pofta pîntecului. Mai tîrziu avea să dispară de pe listă, cum aflăm din comentariul lui Cristian Bădilită la Tratatul practic al lui Evagrie Ponticul, apărut la Editură Polirom în 1997. Pornind de la comentariile lui Origen asupra akediei, Cristian Bădilită
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Războiul continuu). Sau: "văd cum zidurile/ se strîng/ ca un pumn de flăcări într-un felinar/ amenințînd întunericul/ stau cocoșat și însămînțez cu sînge/ acest trup/ însămînțez cu verbe poezii care s-au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți. eram toți adunați/ la cină, comunicam ca înecații trecîndu-ne/ salata de alge unul altuia cu mișcări unduioase de apă" (Exilul și frica). Două sînt direcțiile moral-estetice în care
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul cu vorbe deșarte/ trăiesc magia unei monede? (Dicționarul cu vorbe deșarte). Cealaltă ramificație se încarcă de o tensiune a frustrării. E un delir tendențios, înciudat, satiric, purtînd pe valul său agitat felurite reziduuri, impurități ale spiritului contrariat sau purtător el însuși de contradicții
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul cu vorbe deșarte/ trăiesc magia unei monede? (Dicționarul cu vorbe deșarte). Cealaltă ramificație se încarcă de o tensiune a frustrării. E un delir tendențios, înciudat, satiric, purtînd pe valul său agitat felurite reziduuri, impurități ale spiritului contrariat sau purtător el însuși de contradicții: "Deja sîngele v-a ajuns în burtă deja
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
sinteza perfectă trupului cu sufletul, a temporalului cu eternul. Sărutările lui devin în grabă lacrimi pentru mine, aș fi în stare să-i dăruiesc viața, pentru că simt că din toate deșertăciunile lumii acesteia, eu am ales-o pe cea mai deșartă, dar și cea mai frumoasă, pentru că ochii lui nu seamănă cu-ai nimănui. Numai alături de el simt că voi putea trece pe poarta veșniciei. Cậtă suferință ascund ochii tăi, Yoane, luminători ai timpului care se atậrnă de suflet și cậte
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
luminoasă, sub un cer albastru și senin. După ce ne-am instalat în hotelul unde am fost repartizați, am pornit la drum cinci, israelieni avizi să descopere orașul și să se împrospăteze cu o ceșcuță de cafea, dar după cinci încercări deșarte în ceea ce ni s-a părut că sunt cafenele, am înțeles că la Tbilisi nu se servește cafea, ci numai ceai și cvas. Am renunțat deci și ne-am întors în camerele noastre din hotel, asimilând primele noastre experiențe în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă voi înfățișa eu acolo și voi zice: Doamne, m-ai trimis în lume cu capul deșert, ți-l aduc înapoi plin de înțelepciunea ta"... Matei Cantacuzino. (Fagmente dintr-o cuvântare festivă, la Radio București.) ...Un aristocrat cu suflet de apostol, un înțelept cu urechea plecată la durerile mulțimei; o inimă senzibilă, o minte clară și comprehensivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a exersat ani Îndelungați În Țara Soarelui Răsare. Căpitanul nu știuse ce să răspundă. Simțise din nou acea durere ascuțită În stomac, ca Întotdeauna când cineva Îi amintea de Ștefănel. Dar refuzase, din nou, să se lase În voia speranțelor deșarte care Îl obsedaseră vreme de optsprezece ani. - Unde? Întrebase, cu gâtlejul uscat, ca și cum ar fi traversat un deșert de Întrebări fără răspunsuri. - În adâncul munților, mai sus de Valea Albă, pe malul râului Moldova. - Când? - În primele zile ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
este greu, ca în orice operă omenească, este de-a clădi și întemeia instituțiuni solide, de-a forma caracterul național. Nici caracterul național însă nu se întemeiază prin moravuri publice cari iau. de principiu îndestularea apetiturilor, nici instituțiunile prin vorbe deșarte de egalitate și libertate. Până acum partidul liberal n-a dat masei poporului decât vorbe deșarte ca instituțiuni și spectacolul depravațiunii moravurilor ca bold de caracter național, și toată doctrina sa politică este să trateze pe poporul românesc ca pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a forma caracterul național. Nici caracterul național însă nu se întemeiază prin moravuri publice cari iau. de principiu îndestularea apetiturilor, nici instituțiunile prin vorbe deșarte de egalitate și libertate. Până acum partidul liberal n-a dat masei poporului decât vorbe deșarte ca instituțiuni și spectacolul depravațiunii moravurilor ca bold de caracter național, și toată doctrina sa politică este să trateze pe poporul românesc ca pe un venetic, fără tradițiuni și fără istorie, proclamând că toate printr-însul s-au făcut câte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceasta. Acum lăsăm să urmeze un articol ce-l aflăm în "Le Nord", din care rezultă poate atitudinea binevoitoare pe care Rusia ar păzi - o față cu acest proiect, deși ni se dă consiliul de-a nu face pentru o deșartă schimbare de titlu nici un sacrificiu real. Răspunsul dat în Camera deputaților din România de d. Brătianu unui deputat care l-a interpelat în privirea zgomotelor relative la ridicarea României la rangul de regat ne face a crede că "Independance Roumaine
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ieșit de-acolo? Pierdere materială, pierdere de oameni, știrbire de țară, rău. Bine s-au bătut românii, rea politică au avut și, de-i fi viteaz cât șapte, geaba ești dacă nu-i minte și înțelegere la conducători, ci fumuri deșarte. Ne aducem aminte de-o satiră românească din 1821 care zice: Bine izbuteam în toate daca turcul n-ar fi fost Vrednic numai în războaie, da-n diplomatică prost. Tonul tragi-comic din epistoliile marelui prooroc din Strada Doamnei nu mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Coroanei ungare sferele dominante vor ajunge la convingeri mai realiste asupra naturii statului, mai ales când acesta e poliglot; nu știm dar - o mărturisim de mai nainte - n-o sperăm. Evenimentele din urmă n-ar justifica deloc o asemenea speranță deșartă. Întâi s-a votat la Pesta o lege prin care toți învățătorii rurali, și cei cari nu sânt întreținuți de comuna politică, ci de poporenii bisericii, nu din bani direcți sau indirecți ai statului, ci din contribuția de bunăvoie a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]