1,932 matches
-
acel iad făcea ca inima lui să bată dintr-o dată mai repede, anihilând nevoia lui de a se transforma într-un „om-piatră“. Dar reușise, și acum se trezea dintr-o lungă cumpănă, contempla amurgul și își punea mintea la lucru deșteptând-o din somn, pentru ca, la rândul ei, să-i pună corpul în mișcare, să facă să curgă sângele și fiecare din mușchii săi să-și redobândească forța și flexibilitatea de care aveau nevoie. Când se lăsă întunericul și avu certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
reținut cum a apărut cu patru ceasuri în urmă. 31. Alegerile din septembrie ’92 parcă i-ar fi readus, în sfârșit, cu picioarele pe pământ, Milică-tată, Rafaele, Octave, Codruțe, Angelico, Doinițo, puteți să vă duceți la culcare, românul s-a deșteptat, a ales pentru a două oară pe cine-i vrea binele, cât ne-om fi dat noi de ceasul morții uitându-ne în gura maestrului Vergilius, care nu e vorbă că știa el ce știa cu misiunea și chemarea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de coastele mele, nimic de pe lume nu m-ar fi putut face să mă mișc. Îi sorbeau răsuflarea, parfumurile, noaptea, Îi contemplam genele, Încercam disperat să ghicesc ce vis de fericire sau de spaimă le făcea să freamăte. Când se deșteptă, primele zgomote ale orașului ajungeau deja până la noi. A trebuit să dispar În grabă, făgăduindu-mi să dedic cărții lui Khayyam următoarea noapte de dragoste. XL Odată ieșit din Palatul Pustiu, mergeam strângând din umeri - răsăritul nu e niciodată cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bună și avea în colțul gurii un zâmbet ascuns. „I-ai iubit la vremea aceea pe comuniști fiindcă au adus electrificarea în sat?” „De fapt, la vremea aceea îmi erau indiferenți... Dar unde rămăsesem? A da, și animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gurii un zâmbet ascuns. „I-ai iubit la vremea aceea pe comuniști fiindcă au adus electrificarea în sat?” „De fapt, la vremea aceea îmi erau indiferenți... Dar unde rămăsesem? A da, și animalele tocmai se deșteptaseră. Știi, când animalele se deșteaptă, ele încep să vorbească și le auzi de peste tot. Frânturi de sunete vin către tine de pretutindeni, din fiecare ogradă. Bunicul tău a scos boul afară din grajd. Cu boul mă deprinsesem eu bine, era vânjos și se mișca fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
duc pe Dragomir și pe ceilalți copii, cu salvarea?” „La Spitalul orășenesc din Covasna. Acolo vor fi operați sau așa ceva.” Am simțit inima bătându-mi mai tare, căci asta mă aștepta și pe mine. A doua zi dimineață, m-am deșteptat destul de târziu. Nu venise nimeni să mă trezească. Picături mari de ploaie cădeau din crengi pe pervazul ferestrei și eu m-am gândit că în ziua aceea florile n-aveau nevoie de apă. Nu s-a arătat nici o soră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în vreme ce noi îl urmăream cu privirea. Știu sigur: dacă acum are să-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-ncălzesc motorul. Frankie mă privea de pe doc. Avea zîmbetu’ Ăla ciudat, de surd. M-am dus către el: — Auzi, ai grijă să nu intri În vreo belea din cauza asta. Nu m-auzea. A trebuit să țip la el. — Eu poltică deșteaptă, mi-a spus. Apoi a lăsat vasul la apă. I-am făcut cu mîna În timp ce arunca frînghia de la proră pe punte, apoi vasul a ieșit lunecînd și am intrat pe canal. Un vas comercial englez ieșea și el, așa c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buruieni și, În timp ce cădea, sau poate În pauza dintre momentul În care s-a aprins reflectorul și cel În care au Început să tragă, se gîndi: „Nu-s chiar așa de proști. Poate că mai au o șansă să se deștepte“. Dacă i-ar mai fi rămas timp pentru Încă un gînd, ar fi sperat că În celălalt colț nu-i nici o mașină. Dar acolo era o altă mașină și reflectorul ei mătura cîmpul. Raza largă trecea pe deasupra buruienilor În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
privirile și văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi o să ne facem mai deștepți. Spune-i să plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucrare. De ce atâta bătaie de cap? Nu putea scrie la birou? Mă simțeam fără patrie. Lia și copilul urmau să se Întoarcă abia săptămâna următoare. Cu o seară Înainte dădusem o raită pe la Pilade, dar nu găsisem pe nimeni. Fui deșteptat de telefon. Era Belbo, cu o voce alterată, ca de departe. „Alo? De unde sunați? Vă dădusem dispărut În Libia, În 1911...” „Nu glumi, Casaubon, e ceva serios. Sunt la Paris.” „ La Paris? Păi acolo trebuia să mă duc eu! Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că ceea ce citisem era adevărat sau fals, Belbo spusese că avea să telefoneze În dimineața următoare. Trebuia să aștept acolo. Mă durea capul. M-am Îndreptat clătinându-mă către dormitor și m-am trântit Îmbrăcat pe patul nedesfăcut. M-am deșteptat pe la opt dintr-un somn adânc, cleios, și la Început nu mi-am dat seama unde mă aflam. Din fericire, rămăsese neatins un pachet de cafea, și-mi făcui din el câteva cești bune. Telefonul nu suna, nu Îndrăzneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
devină o imagine și o manifestare a Însuși „Regelui Lumii”... ca Împăratul invizibil să fie totuna cu cel manifest, iar Vârsta de Mijloc... să aibă și sensul unei Vârste a Centrului... Centrul invizibil și inviolabil, suveranul ce trebuie să se deștepte, și Însuși eroul răzbunător și restaurator nu sunt niște fantezii ale unui trecut mort, mai mult sau mai puțin romantic, ci chiar adevărul acelora care astăzi, doar ei singuri, se pot numi În mod legitim vii, (Julius Evola, Il mistero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Europa, Cavaler Secret al Marelui Priorat In Partibus de Rhodos, Malta și Salonic. Am hotărât să intrăm. Încăperea era mai degrabă lipsită de gust, Împodobită cu miniaturi tantrice care reprezentau șarpele Kundalini, cel pe care templierii voiau să-l deștepte prin sărutul pe șezut. Mi-am spus că, la urma urmei, nu meritase osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ceremonios pălăria. Și tot așa, În toate serile, an de an”. Era ora opt, Lorenza nu mai venea, așa cum promisese, Belbo ajunsese la al cincilea gin martini. „Veni și anul 1943. Într-o dimineață, unchiul Carlo intră la noi, mă deșteptă cu o pupătură În toată regula și zise: «Băiete, vrei să-ți spun cea mai mare veste a anului? L-au dat jos pe Mussolini». N-am Înțeles niciodată dacă unchiul Carlo suferea din cauza asta. Era un cetățean foarte integru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la fel, e bine) și la frigul etern al zăpezilor tibetane (ceea ce e foarte bine). Iar pe urmă, dacă vrei să știi de ce Înțelepciunea vine din Orient și nu din Alpii elvețieni, este pentru că trupul strămoșilor tăi, dimineața, când se deștepta și era Încă Întuneric, privea către est, sperând să răsară soarele și să nu plouă, fir-ar el al naibii de guvern”. „Da, mămico”. „Bineînțeles că da, puiul mamii. Soarele e bun pentru că-i face bine corpului și pentru că are bunul-simț să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
balustrada balconului. În curând fu urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că alunecase de pe un scaun în timp ce culegea via. Madam Sitaru, însă, responsabila cu orarul și cu viețile noastre private, mi-a dezvăluit că omul credea cu tărie că în fiecare individ somnolează un matematician. Greșeala lui fusese că voise să deștepte matematicianul cu pricina în elevii de la IMGB. Tinerii periferiști țineau prea mult la odihna matematicianului din creierul lor. Așa că într-o seară - entre chien et loup, cum s-a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
depășit o sută de ani. Ce fac, nu vin la înmormântare? Nu, nu vin, trebuie să mă duc la ore, unde mai pui că urma să recuperăm și cele douăzeci și trei de zile pierdute cu greva. C XXVI Se deșteptă abia când soarele îi bătea pe pleoapele subțiri. Trebuia să fie trecut de zece. Se simțea emo, înnegurat și apăsat de relele lumii. Se îmbrăcă în negru și, intrând în baie, își aranjă bretonul cu mașina de tuns. O fâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din Joyce și se zăvorî cu el în baie. Îmbrăcați în faianță, pereții reflectau puternic becul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să se stingă, susținându-i miraculos conștiința, după iminenta expiere. In nomine Patris et Filis et Spiritus Sanctis! Vae, vae victis! Oh, la dulce France! Merci, merci, merci! Buuum...! Întuneric..., eclipsă..., durere..., o flacără..., din nou întuneric și el se deșteaptă, buimac, în lumină, la liman, întemnițat într-o formă vie relativ acceptabilă, aceea a primei și unicei viețuitoare aflate în imediata apropiere, respectiv a animalului titular al vizuinii! Un bursuc! *** Acum, urmează Arhanghelul, tu, Mare Maestru, îți vei putea duce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mine! De ce nu cântă...? De ce nu cântă cocoșii, pentru numele Atot-Milostivului? șoptește el. Mor! Nu mai rezist! Nu...! Îndurare! Îndurare, Doamne! Doamne Iisuse Hristoase! Doamne-Dumnezeule! Dumnezeul meu...! Te rog! Alungă acest vis malefic și rânduiește-ne nouă, tuturor, ca să ne deșteptăm la masă, la nea Petre, unde... A-hh... În sfârșit! Cu pumnalele colților necruțători ai Poetului, mușcându-l de ceafă, Fratele aude trâmbița victorioasă a cocoșilor răsăritului, captivi prin curțile dosnice ale oamenilor, din vecinătatea cimitirului. O aude odată. O aude
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
s-a adâncit. Cosma Buruiană, înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise mai mult ca să demonstreze boierului cât este de ghinionist, încercă să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să îndulcească puțin lucrurile: ― S-au schimbat mult țăranii, coane Miroane! S-au deșteptat de sunt chiar prea deștepți. De altminteri, toată lumea e azi prea deșteaptă și de aceea merge din rău în mai rău. Apoi țăranul, dacă s-a deșteptat, numai pământ vrea și iar pământ, și nu se uită de se poate ori nu se poate, ci o ține una și bună... Titu socoti momentul potrivit, acuma când părea că s-au mai potolit spiritele, să observe și dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]