1,480 matches
-
dar nu inerte. Partea finală a studiului, anunțată inspirat ca o "judecată a cărților", un "mozaic decadent" este proba reală a discernământului rafinat al criticului, precedată de un limb al "periferiilor decadente" ce apropie spiritul tulburat al veacului de sensibilitatea decadentă. Nu în ultimul rând, acesta este un prilej autentic de a intui, într-o reflexie secundară cu atât mai interesantă, irizațiile inefabile ale atașamentului subiectiv al autorului față de metaforele-cadru ale cercetării sale și, implicit, față de misterul lumii ce le-a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
delimitare în relația sa cu simbolismul". Etapa traducerilor unor texte străine în vogă (romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray, apare în românește cu titlul Crimă și conștiință) asociază literatura decadentismului zonelor marginale ale culturii, astfel că "romanele scriitorilor decadenți sunt puse în rând cu revistele "erotice" din epocă Kikirezul, Jartiera, Frou-frou". Angelo Mitchievici îl izolează, în momente diferite ale parcursului său critic pe Ion Minulescu observând că, în epocă, poetul este autorul căruia i se atribuie cea mai clară
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a decadentismului literar românesc, însă cel care a scris adevăratul "manual românesc al decadentismului, realizarea la vârf a curentului literar" este Mateiu Caragiale, autor al romanului Craii de Curtea-Veche (Angelo Mitchievici a publicat, în 2007, volumul Mateiu I.Caragiale - fizionomii decadente). Anvergura impresionantă, precizia conceptuală și analitică precum și abilitatea de a intui potențialul direcționat specific al literaturii minore nu sunt singurele merite notabile ale volumului lui Angelo Mitchievici. Scrisul (literalmente) generos nu lasă textul să alunece în goluri retorice (greu de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
parcă din imaginarul caricaturilor paralogice ale lui Urmuz, îi face naratorului o vizită nocturnă și îi relatează detaliile crimei. Vagabond spre capătul nopții Acțiunea romanului este ambiguă, însă e dominată de o stranietate copleșitoare și de accentele unei viziuni acut decadente. Protagonistul e un rătăcitor prin lumi periferice, erodate de o forță autodestructivă ce abrutizează ființa printr-o exacerbare senzorială susținută în primul rând de maladivul sexual. Obsesia morții, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare directă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
un fel de lecții de activitate creatoare angajată, semnate de Al. Hanță, Marin Bucur, Paul Georgescu, Ion Vitner, Pavel Ruxăndoiu, Mihai Novicov, Al. Dima ș.a. Criticii aveau îndatorirea de a suspecta tocmai creația tânără de permeabilitate la influențele literaturii occidentale, „decadente”. Astfel se explică, de pildă, faptul că în articolul Carențe în poezia unor tineri (21/1959) Marin Bucur amendează lirica unor autori de valoare, precum Petre Stoica și Gellu Naum. O linie critică mai îngăduitoare este vizibilă între 1962 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
accesibile. În acest fel, au crescut latifundiile în beneficiul marilor proprietari de pământuri și parazitismul, care va apăsa pe umerii orașelor, fiind puse în situația de a întreține un număr tot mai mare de săraci. În anul 212 tradițiile romane decadente primeau o puternică lovitură, în momentul în care, în această epocă de comuniune religioasă și culturală, Constitutio Antoniana, promulgată de Caracalla (211-217) extindea cetățenia romană tuturor oamenilor liberi din imperiu. Această constituție era promulgată cu intenția favorizării coeziunii interne a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la împrejurări foarte variate (Bull 1984a; Brown 1988). Mai recent, numeroase guverne și mișcări din exteriorul spațiului occidental au respins fățiș modelele vestice de dezvoltare economică și politică, și multe se opun la ceea ce consideră drept valori occidentale străine și decadente. În acest context, toate formele de cosmopolitism fie ele marxiste sau nu sunt privite cu suspiciune. Principala problemă nu este că marxismul clasic a subestimat importanța naționalismului, statului și geopoliticii, ci, după cum susțin mulți, că a exprimat o viziune determinată
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Breban, D. R. Popescu, Constantin Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu, Teodor Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase ale formalismului decadent"224. Comunismul românesc milita pentru "accesibilitate și uza cam de același set de etichete infamante atunci când se referea la produsele artistice ale capitalismului cosmopolit"225 ca și criticii și istoricii artelor plastice, care serviseră propagandei hitleriste și mussoliniene în țările
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca aspirație, o componentă a modului de a fi al lui Bacovia. Pentru a nu se lăsa „cu totul nimicit de viața reală”, poetul încearcă uneori „emoții bizare”, deși pornește rezervat față de asemenea experiențe. Gustul fardului, ca dovadă de rafinament decadent (stimulat și de denumirile exotice ale produsului: „pudra Germandrée”, „pudra Malaceina” - nume care îl amuza pe Arghezi)9), se întîlnește însă în cîteva rînduri cu nevoia de a-l folosi. La începutul anilor ’20, o erupție de bube albe îl
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
editorială de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sezon, ci are cu totul alt înțeles: „toamnă literară” e, pur și simplu, o toamnă ca în literatură! Spunînd asta, poetul se scutește de efortul de a o mai descrie. Tot în „Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vînt”, derutant e versul „în zăvoiul decadent”. „Decadent” (cerut de rimă: „talent”) n-are nici o legătură (cum cred unii) cu orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei, fără frunze, gol. Reamintesc contextul: „Și-am stat singur supărat/ în zăvoiul decadent,/ Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat/ Versuri fără de talent”. Autoironizîndu-se, autorul își permite și nițică afectare. „Versuri fără de talent” Aprecierea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orientarea literară de care Bacovia s-a simțit atașat și nu lasă să se vadă (încă) o obsesie lexicală. „Zăvoiul decadent” e zăvoiul în decadență după venirea toamnei, fără frunze, gol. Reamintesc contextul: „Și-am stat singur supărat/ în zăvoiul decadent,/ Și prin crengile-ncîlcite mi-am notat/ Versuri fără de talent”. Autoironizîndu-se, autorul își permite și nițică afectare. „Versuri fără de talent” Aprecierea aceasta, din „Vînt”1), naște o serie de întrebări. Ce înțelege Bacovia prin „versuri fără de talent”? Au vreo legătură cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
unora dintre ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un critic mort de curînd?... Altul, exasperat de niște parodii care i-au bagatelizat opera, n-a ajuns să-i facă sifilitici, într-o revistă, pe autorii acelor parodii?... Al
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
extraordinar, semnul unei formidabile stăpîniri de sine care seamănă cu cea a martirilor creștini. Desigur, ea poate fi pusă și pe seama timidității sale de provincial, dar Bacovia a trăit și în cele două capitale: Iași și București! Unul din nervoșii „decadenți” la care făcea aluzie Ibrăileanu e Al. T. Stamatiad. Spre convingere, transcriu mai jos cîteva rînduri dintr-un portret in aqua forte pe care i l-a făcut un tînăr dezamăgit de comportamentul său: „Viziunea mea (adică impresiile favorabile - n.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui, dar și gesturi de actor care, simțindu-se privit, îngroașă pantomima. Poetul știa prea bine că, în dese cazuri, cei beți „se dau în spectacol”: „Femei răcneau beția falsă...”etc. -,,Simbolist-decadent’’, Bacovia scrie ca Verlaine, care a fost contra decadenților. însă cu precizarea că Verlaine e prezent mereu în mintea sa cu versul „Je suis l’Empire à la fin de la décadence”, care i-a ghidat, îndeosebi în tinerețe, conduita. „Cu cît devin mai nefericit, cu atît devin mai mîndru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
N-au existat bătălii sau campanii nici pro, nici contra. în ciuda evaluarilor diferite, nu cred că vreun critic s-a certat cu altul din cauza sa. Cînd a fost contestat, a fost, cel mai adesea, în grup, împreună cu ceilalți simboliști și decadenți. Atacurile directe au fost puține și rare. Nici apărările nu s-au constituit în fronturi, ci s au ridicat individual și la intervale. Ca să naști pasiuni trebuie să contrariezi, și mai ales ca motivele contrarierilor să plece de la om. Or
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este devenire. De-venirii liniare din secolul al XVIII-lea, devenirii tragico-optimiste de la începutul secolului al XIX-lea (Hegel, Marx), devenirii tragico-pesimiste de la sfîrșitul secolului al XIX-lea (Nietzsche, Wagner) le-au succedat în secolul XX devenirile nesigure (Toynbee), devenirile decadente (Spengler), devenirile mortale (Valéry). Istoria și devenirea sînt de acum problematizate. Nu se știe dacă Universul însuși tinde spre dispersie, recontracție, reînceput, neant... Europa a devenit centrul cel mai sensibil, cel mai neliniștit al acestei problematizări ivite din cultura sa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fi sau nu însoțită de regresul democrației în forme extreme și dacă acesta va conduce sau nu la căderea societăților democratice, după cum au prezis grecii, rămân probleme deschise, al căror răspuns l-am putea afla în timp. Însă oricât de decadentă ar părea cultura actuală, este greu de crezut că ea ar putea avea asupra societăților democratice același efect pe care l-au avut jocurile gladiatorilor asupra romanilor. Cu toate acestea, modelul "pâine și circ" este fără îndoială vizibil în grila
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
reprezintă perioada renascentistă engleză în imaginarul contemporan. Tocmai de aceea, "realitatea" târgului renascentist este foarte diferită de ceea ce încearcă să sugereze. În afara simulacrului de festival shakespearian, temele și obiceiurile prezentate imită o perioadă istorică mult mai lungă, începând cu Roma decadentă și trecând prin Evul Mediu englezesc până la Renașterea târzie. Luptele romane sunt prezentate alături de turnirurile medievale, care sunt mult apreciate de curtenii reginei Elizabeta. În acest "balon ambiental", turiștii sunt acceptați numai dacă poartă costume (pe care le pot închiria
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
MGM Grand, Mirage, Treasure Island (rebotezat de curând TI), Excalibur, Luxor, New York, New York, Bellagio, Rio și Venetian, dar nu neapărat în această ordine. Fiecare din ele are o anumită temă, care se juxtapune temei proiectate pentru cazinoul vecin. Astfel, Roma decadentă (Caesar's Palace) este diferită, dar în același timp egală cu "grădina tropicală" de la Mirage, cu Egiptul antic de la Luxor și Renașterea italiană de la Venetian. Hotel Venetian (Gran Canale) Hotel Venetian (holul hotelului, cu reproduceri de pictură renascentistă) Toate aceste
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
la scară mică Arcul de triumf și Turnul Eiffel), Venetian (în cazinoul Venetian, cu Marele Canal, gondole, gondolieri și Piața San Marco), Egiptul antic (în cazinoul Luxor, cu o statuie a Sfinxului de două ori mai mare decât originalul), Roma decadentă (în Caesar's Palace) și Anglia medievală (în Excalibur, unde Merlin face vrăji de la o fereastră deschisă, iar un dragon aruncă flăcări în noapte la intervale de un sfert de oră). Hotel Paris Hotel Luxor Fiecare cazinou-hotel are o temă
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
banilor în Las Vegas. După cum arată Gottdiener și Philips, sunt câteva teme pe care Las Vegas-ul le-a cultivat cu precădere, toate ținând de povestirile americane populare. În primul rând, este vorba de "civilizația clasică", reprezentată de motivul Romei decadente (Caesar's Palace) și de cel al piramidei egiptene (cazinoul Luxor). Cazinourile nu numai că au apropriat caracteristicile respectivelor civilizații, dar exprimă și interpretarea americană a acestor motive. Cazinoul Luxor este o torță în formă de piramidă din sticlă fumurie
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este fie respins, fie supus unui proces de pervertire cognitivă, de falsificare a sensului și de asimilare astfel a unor concepte deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]