1,797 matches
-
Astfel încât primii, sprijinindu-se pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al dedicației către Memmius, cutare exeget deduce o apartenență socială la casta cavalerilor, poate chiar la cea a patricienilor... Cei din a doua categorie, stoici și creștini mână-n mână, profită de ocazie și inventează o existență detracată, presupunând, după toate aparențele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mai puțin de cinci cărți din șase arată ce sentimente contau în edificarea unei prietenii, chiar și atunci când o sută de ani îi despart pe cei doi oameni: admirația, respectul, seducția, fascinația, blândețea, bunăvoința. Și apoi mai există și acea dedicație către Memmius, care ne permite, din nefericire, să descoperim că Aristotel are dreptate în tragica lui constatare despre prietenie... Căci Lucrețiu scrie aceste mii de versuri numai pentru Memmius, Caius Memmius Gemellus, copleșit de favorurile zeiței Venus, dacă e să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
seamă, dar nu pot fi reduse la promovarea intereselor materiale (Bauman, 1994). Cu toate acestea, lipsa de putere economică a noilor elite politice în ECE este evidentă, ceea ce face ca sarcina lor obișnuită, de păstrare a aparențelor de principialitate și dedicație pentru reprezentarea dezinteresată a voinței colective, să fie cu atât mai greu de susținut. Toți politicienii își câștigă existența, într-o anumită măsură, din politică, chiar și atunci când dau impresia că trăiesc pentru politică. Dedicația lor pentru promovarea anumitor valori
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a aparențelor de principialitate și dedicație pentru reprezentarea dezinteresată a voinței colective, să fie cu atât mai greu de susținut. Toți politicienii își câștigă existența, într-o anumită măsură, din politică, chiar și atunci când dau impresia că trăiesc pentru politică. Dedicația lor pentru promovarea anumitor valori este motivația principală a participării în politică, însă, evident, recompensele pentru activitatea lor pot lua și forme materiale (Bourdieu, 1991, p. 183; Weber, 1994, pp. 320-321). Consecințele acestei stări de fapt pentru politicienii din ECE
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și pacifist, care la 46 de ani s-a înrolat ca simplu soldat în campania din 1914-1918. În Mars ou la guerre jugée a denunțat atrocitatea și imposturile războiului; asta nu l-a împiedicat să scrie următoarele cuvinte într-o dedicație către un prieten pe un exemplar din Souvenirs de guerre: „L’homme est beau à la guerre; tant qu’on n’a pas compris cela on est à-côté de tout”*. Dacă nu înțelegi frumusețea omului în luptă, nu înțelegi nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
eficiența discuției. Obiecțiile aduse marilor sisteme de gândire îl iritau și le socotea semne de suficiență și infatuare; operele mari au totdeauna o substanță pozitivă ce trebuie pătrunsă și înțeleasă; obiecțiile sunt fără rost, dar opțiunile sunt legitime. Într-o dedicație dată doctorului Henri Mondor, Alain face încă o declarație uimitoare prin simplitate și justețe: „Ma méthode est de lire sans réserves et d’approuver toujours. Il me semble que cela est terrible contre la médiocrité”.* În adevăr, ce antidot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe direcția odată aleasă, toate aceste trăsături lămuresc afinitatea funciară a lui Alain cu Descartes și opțiunea sa declarată pentru gândirea acestuia. „Descartes promena philosophiquement dans toute l’Europe un guerrier du style Louis XIII”, spune Alain, tot într-o dedicație.** Deosebirea e că Descartes reprezenta tipul ostașului gentilom în vreme ce Alain n-a vrut să iasă din rândurile trupei, unde, așa cum spune André Bridoux, „il connut les jouissances incomparables qu’on trouve dans la société des égaux”.*** Atât numai, că un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
este o prostioară romantică, un caz de conștiință pe o astfel de problemă fiind o tâmpenie idealistă. Dar astea nu sunt motive întemeiate. 25 ianuarie 1975. Thalassa 1tc "25 ianuarie 1975. Thalassa1" Dragă domnule director, Vă trimit alăturat, cu o dedicație ca semn al sincerei mele prietenii - chiar dacă în cazul de față nu este lipsită de polivalențe și de lungi vibrații aluzive -, Thalassa lui Ferenczi. Nu este un text sacru. Dar sunt sigur că, de exemplu, Marcuse, Barthes, Jakobson sau Lacan
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spunem adevărul, de bună dispoziție, fiind însoțite de declarația de modestie (datorată siguranței de sine), în timp ce preambulul lui Cancrini este serios, sec, tăios, rece, aproape livid și, prin urmare, îngâmfat (cu siguranță, din cauza lipsei extreme de încredere în sine). De la dedicația către „Poporul vietnamez” la recunoașterea faptului că cercetarea a fost finanțată de către Fundația Agnelli din Torino 1 și la relatările despre modalitățile de cercetare, Cancrini pare că vrea să-și mascheze exasperarea în spatele unui comportament lingvistic absolut inexpresiv, alcătuit numai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
amintiri, cum aveau fetele din acea vreme”, Își amintește autoarea acestei unice cărți. În acest caiet și-a scris Mimi jurnalul, un caiet dăruit de Bondy, un băiat căruia Îi aparțin primele rînduri, scrise acasă, la CÎmpulung, În septembrie 1941, dedicația, cum ar veni, și ultimele, scrise la Djurin, În lagăr, În 30 ianuarie 1944. Am făcut un interviu cu sora doamnei Miriam Korber-Bercovici, Silvia Hoișie, care locuiește acum la Iași, un interviu pentru programul Institutului Român de Istorie Recentă (IRIR
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
București, 1972; Constantin Dimitrescu-Iași, Studii de estetică, tr. Traian Drăgoi, introd. edit., București, 1974; Matila C. Ghyka, Estetica și teoria artei, tr. Traian Drăgoi, postfața edit., București, 1981; Mihai Eminescu, Luceafărul - Der Abendstern, ed. bilingvă, Timișoara, 1999; Profil omagial prin dedicații, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Traian Liviu Birăescu, „Eminescu în Banat”, TR, 1965, 7; Nicolae Liu, „Eminescu în Banat”, „Călăuza bibliotecarului”, 1965, 3; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităților timișene, Timișoara, 1996, 145. T.Țn.
ILIESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287517_a_288846]
-
subintituleze câteva proze „romane satirice de aventuri” - Potirul Sfântului Pancrațiu (1971), Damen-vals (1975). În alte cazuri, ca în nuvela Dispariția profesorului din volumul omonim (1974), umorul nu mai trebuie căutat manifest, ci se produce involuntar, atunci când cititorul se confruntă cu dedicația emfatică „Orașului natal-Caracal și întregii țări a Olteniei”, disonantă și gratuită față de subiectul narațiunii: elucidarea misterioasei plecări, din vila în care locuia, a fostului profesor de muzică Mișu Theodorescu, potențialul creator al unei opere simfonice totale. Aceste garnisiri „la potriveală
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
fără să fie grandilocventă, înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor din Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudențiu și cu Iuvencus. Virgiliu, încă o dată, este și modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație pe care am amintit-o deja este interesantă și pentru că găsim în ea un fel de declarație de intenție a poetului. El declară că s-a consacrat poeziei pentru că e convins că aceasta ar constitui o înfrumusețare a scrisului și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a avut mare succes. După acest moment, nu mai avem alte informații despre Arator. Așadar, Arator a scris un poem epic, Faptele Apostolilor (De actibus apostolorum), divizat în două cărți. Poemul e însoțit de trei epistole în versuri cu funcție de dedicație: una e adresată unui binevoitor abate Florian, a doua papei Virgilius căruia poetul îi încredințează manuscrisul său, iar cea de-a treia este trimisă unui important funcționar din Roma, unui anume Partenie, nepot al lui Ennodius; este scrisoarea amintită mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anii 380-479 pe care l-a trimis împăratului Teodosius în încercarea, de altfel, nereușită, de a impune numărătoarea pascală alexandrină în locul celei romane. Nu ne-au rămas decât prologul, în plus, complet doar într-o versiune latină, și scrisoarea de dedicație adresată lui Teodosius. S-a pierdut și un pamflet contra lui Ioan Hrisostomul a cărui versiune latină realizată de Ieronim a fost utilizată de Facundus din Hermiane (În apărarea celor Trei capitole 6, 5) care spunea că era plin de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
siriană, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, însă, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată împăratului Teodosius al II-lea, prima carte începe cu negarea tezei lui Iulian potrivit căreia creștinii au creat un nou tip de viață intermediară, trădându-l atât pe Moise, cât și tradiția greacă; pe de o parte, afirmă Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păgânismul și nestatornicismul. I-a acceptat cu bunăvoință în lăcașul său pe Alexandru și pe ceilalți călugări din mănăstirea Acemeților alungați din Constantinopol. A murit la 30 iunie 446. Ni s-a transmis o Viață a lui, precedată de o dedicație a editorului pentru un diacon, un anume Eutic, din care reiese că autorul este un discipol al lui Hipațiu cu numele de Calinic; acesta apare în text ca monah și în 426 se găsea deja în mănăstirea din Rufiniane (în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Socrate: așadar, a fost contemporan și concetățean cu Socrate, dar nu-l pomenește niciodată. a) Istoria bisericească a lui Sozomen Pentru publicarea istoriei sale, Sozomen a cerut aprobarea împăratului Teodosius al II-lea căruia i s-a adresat printr-o dedicație plină de entuziasm curtenesc. Împăratul, zice scriitorul, să binevoiască să accepte ostenelile sale, să le cântărească și să le modifice potrivit cu judecata sa personală. Sozomen va respecta norma impusă de cenzura imperială; dacă așa va fi voința împăratului, el nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăratului, el nu va mai adăuga nici un rând la opera sa. Se pare că lucrurile au stat chiar așa, dacă vrem să înțelegem în acest fel neașteptata întrerupere a Istoriei bisericești. Într-adevăr, atunci când a fost prezentată împăratului însoțită de dedicație, opera se întindea până în anul 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă până la noi, istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sunt urcarea pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucrurile au stat chiar așa, dacă vrem să înțelegem în acest fel neașteptata întrerupere a Istoriei bisericești. Într-adevăr, atunci când a fost prezentată împăratului însoțită de dedicație, opera se întindea până în anul 439, pentru că în acel an a fost scrisă dedicația, în timp ce în versiunea ajunsă până la noi, istoria se oprește în 414, cu toate că în cursul povestirii apar aluzii la evenimente ulterioare acelui an, cum sunt urcarea pe tron a lui Valentinian al III-lea, împăratul din Occident, în 425, și aducerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
imperiului și domniei lui Arcadius (până în 408). Ultima carte cuprinde istoria împăratului aflat la domnie, Teodosius al II-lea, doar până în anul 414, așa cum am spus deja. Redactarea operei trebuie să se fi încheiat între 443, anul care apare în dedicația către împărat, și 448, anul morții lui Sozomen însuși, sau poate ceva mai devreme, pentru că scriitorul afirmă că erezia lui Nestorios este ultima de care ar fi avut cunoștință: așadar, nu știe nimic despre problemele create de monofizism de care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poeme, V. Voiculescu, ce propune o lirică de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și balade fantastice), N. Davidescu, Cicerone Theodorescu, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Zaharia Stancu, Emil Botta, Emil Isac, Mihai Beniuc, Emil Gulian, Radu Gyr, Magda Isanos, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, Nina Cassian
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
1989 la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană. Publică numeroase studii de specialitate în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie «A. D. Xenopol»” și în publicațiile Societății de Științe Istorice din București. Ca scriitor, debutează editorial cu volumul de versuri 77 dedicații pentru statornica demnitate, apărut în 1977, semnat I. Saizu-Nora, ca și celelalte cărți de poezie. O exemplară linearitate a evoluției vocii lirice și o stilistică unitară se observă în primul rând la S., care cumulează, într-o manieră netrucată, deseori
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
Afirmațiile cercetătorului se sprijină în primul rând pe texte, dar și pe opiniile exprimate de Titu Maiorescu, N. Iorga, E. Lovinescu și G. Călinescu. Aceeași deschidere multidisciplinară are și studiul Intelectuali români implicați în dezvoltarea civilizației economice (2003). SCRIERI: 77 dedicații pentru statornica demnitate, pref. Emil Manu, Piatra Neamț, 1977; Cultură și economie (Puncte de vedere din perioada interbelică) (în colaborare cu Mihai Todosia), Iași, 1986; Ca o pasăre plăpândă, Iași, 1991; Eu știu că îngerii nu plâng, Iași, 1993; Fântâni cerești
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
am petrecut mult timp făcând naveta Între America și Europa, În decursul anilor Întâlnind o mare varietate de oameni și bucurându-se de profunzimea și bogăția culturii europene. Am cunoscut Europa Împreună. Înțelegerea ei este parte integrantă a acestei cărți. (Dedicație) PENTRU CAROL și pentru generația Erasmus de studenți din Europa DESPRE AUTOR JEREMY RIFKIN este un critic social de renume internațional și autorul unor bestselleruri cum ar fi Sfârșitul muncii, Secolul biotehnologiei, Era accesului și Economia bazată pe hidrogen, fiecare
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]