1,049 matches
-
că are o formă atît de stranie, de schimbătoare și de lunecoasă, ca aceea a unui țipar, încît nici măcar diavolul nu i-ar putea surprinde precis expresia. S-ar putea presupune însă că scheletul unei balene eșuate ar îndreptăți anumite deducții corecte în ce privește adevărata ei formă. Nimic mai inexact! Căci una dintre ciudățeniile acestui leviatan este că scheletul lui dă o foarte vagă idee despre forma sa generală. Dacă scheletul lui Jeremy Bentham, atîrnat în chip de candelabru în biblioteca unuia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
singura hrană a cașalotului, căci, dacă celelalte specii de balene își găsesc merindea la suprafața apei și pot fi văzute cu ochiul liber în momentul cînd se hrănesc, cașalotul își află hrana în zonele misterioase din adînc, încît numai prin deducție se poate afirma în ce anume constă aceasta. Cîteodată, cînd e urmărit îndeaproape, cașalotul elimină ceea ce se presupune că sînt brațele rupte ale sepiei - unele dintre ele avînd o lungime de peste douăzeci sau treizeci de picioare. Marinarii își închipuie că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în anul 1 d.Hr. Fixarea datei nașterii Mântuitorului la anul 754 al Romei constituie o eroare a calculului dionisian de cel puțin 5 sau 6 ani. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat mai înainte și aceasta o știm din deducțiile în legătură cu moartea lui Irod. Iosif Flaviu precizează că regele iudeu a murit după 37 de ani de la primirea decretului Senatului roman de împuternicire a sa. O astfel de dată începe la 714. În raport cu moartea lui Irod și cu uciderea pruncilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cred că e foarte important să nu ajungi în situația de a vorbi despre ceva fără să știi, fără să vezi. Multă lume comentează festivaluri, premii, filme, autori, dar unii ori vorbesc "după ureche" fiindcă "au auzit că..." ori fac deducții din propriile prejudecăți. Eu vreau să văd, să știu. Și se leagă această prezență a mea la TIFF de faptul că urmeză să revin pe ecrane cu un film în premieră, în toamna acestui an, după o lungă absență, încît
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe un grup de bolnavi neoplazici, că intensitatea stărilor negative (depresie, anxietate, furie etc.) care dau contur profilului lor de personalitate, se diminuează apreciabil dacă vor găsi un sens pozitiv încercărilor dramatice pe care le traversează. Derulând, în continuare, firul deducțiilor, cercetarea respectivă ne trimite cu gândul la necesitatea procesului de spiritualizare pe care trebuie să-l traverseze orice om, dar, mai ales, acela pentru care moartea are o scadență apropiată. Aceasta înseamnă ca pacientul să depășească faza în care era
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
49 , ceea ce face ca manifestările fenomenului de repliere identitară să se intensifice. Revenind la autorul citat mai sus, subliniem că acesta pornind de la cele cinci elemente considerate că reprezintă cumulativ identitatea personală și polemizând într-un fel cu ideile și deducțiile unui alt specialist în domeniu 50, arată că în opinia acestuia din urmă identitatea colectivă este, mai mult decât identitatea personală, o problemă de grad și că, în același timp, și colectivitățile umane au propriile identități și că, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
le cunoaștem - prin simțuri sau prin rațiune. Dar acum le lu]m altfel în considerare, si anume ca motive pentru a acționa. Pe aceast] bâz] am putea pretinde c] descoperirea lor este o problem] de judecat] practic] și nu de deducție, nici de percepție și astfel am putea încerca s] evit]m sugestia c] am inventat o capacitate special], aceea a simțului moral. La urma urmei, vom pretinde c] explicația în cazul moral nu difer] în mod semnificativ fâț] de explicația
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
amorale, dup] cum valorile nu pot derivă din fapte. Aceast] idee este confundat] adesea cu aceea potrivit c]reia cuvintele morale nu au același înțeles precum cuvintele amorale; c] le lipsesc sinonimele „naturaliste”. Astfel, problema este mai degrab] legat] de deducție decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cvasiporunci. Etică poate fi autonom] din punct de vedere logic, dar aceast] tr]s]tur] este comun] oric]rui alt tip de discuție. Dar și aceast] tez] nevinovat] a fost pus] în discuție. A.N. Prior (1914-1969) a propus câteva deducții logice valide în care trebuie s] apare în concluzie, dar nu și în premise. Iat] una dintre acestea: 1) A bea ceai este un lucru obișnuit în Anglia. Prin urmare: 2) Fie a bea ceai este un lucru obișnuit în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inferențe valide dac] ea poate fi schimbat] (în mod uniform) cu oricare alt] expresie de același tip gramatical f]r] a afecta validitatea inferenței. (Ultimele propoziții cu litere cursive - 2 și 2’ - sunt lipsite de sens, pentru c] într-o deducție din (1), fiecare poate fi schimbat] cu cealalt]. Principiul logic susține c] nici o expresie (ilogic]) nu poate avea sens în concluzia unei inferențe valide, dac] ea nu apare în premise. Aceast] afirmație poate fi verificat]. Autonomia eticii este pur si
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
manifest] mai mult curaj moral. S] ne amintim observațiile lui Kohlberg c] „poate cei capabili s] gândeasc] astfel [la nivelul Etapei 6] nu doresc s] fie martiri că Socrate, Lincoln, sau King și prefer] s] gândeasc] la un nivel inferior”. Deducția fireasc] este c] persoanele de la Etapa 6 sunt gata s]-si sacrifice viața pentru convingerile lor morale (din moment ce aceste persoane au fost ucise pentru ceea ce credeau) și c] persoanele care nu sunt gata s] fac] acest lucru nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la concluzia că, pentru grupul de cercetători care a alcătuit volumul de studii despre "noua istorie" (coordonat de Le Goff însuși), ... imaginarului îi aparține tot ceea ce se situează în afara realității concrete, incontestabile, a unei realități percepute fie direct, fie prin deducție logică sau experimentare științifică. Imaginarul ar fi astfel domeniul falsului și al neverificatului (sau al neverificabilului). (12) Totuși, Patlagean nu se pronunță în textul său asupra unei delimitări între imaginar și domeniul realității, fapt care ar putea duce la stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1.7. Identitatea structurii formale S P cu "formula" adevărului corespondență / 131 3.1.1.8. Sensuri non-judicative ale unei meontologii aristotelice / 133 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică / 136 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție / 139 3.1.2.1. Introducere / 139 3.1.2.2. Inducție fără reducție / 141 3.1.2.3. Originaritatea intuiției intelectuale / 142 3.1.2.4. Corectitudinea gândirii și constituirea silogismului prin operația de mediere / 149
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoștința veritabilă / 174 3.2.1.5. Raportul de timp și experiența posibilă / 177 3.2.1.6. Necondiționatul, cunoștința aparentă și precomprehensiunea non-judicativului / 185 3.2.1.7. Schița dictaturii judicativului la Kant / 194 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și al lui Platon, dar și al sofiștilor, al stoicilor din prima generație, pentru anumite operații logice, cum ar fi definiția, diviziunea, clasificarea, generalizarea inductivă, deducția, analogia, dialectica etc. Totuși, Aristotel nu ne-a predat o "teorie" a formelor gândirii, ci mai degrabă trei teorii, câte una pentru fiecare formă a gândirii. De altminteri, compoziția Organon-ului, chiar dacă a fost stabilită la distanță apreciabilă în timp
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originar pe care îl reprezintă însuși timpul în orizont judicativ (l-am anticipat și pe acesta: este logos-ul). Și poate că în acest fel, prin toate aceste medieri reducția fiind prin excelență o operație a medierii, așa cum sunt și deducția, inducția sau reconstrucția -, conștiința repoziționată pentru a recupera nimicul din ființă și-ar deschide o cale către fenomenul revenirii logos-ului la sine, fenomen în structura căruia ea însăși este element. Oricum, pe această cale, gândirea ar putea ieși din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintr-o perspectivă propriu-zis logică, determinate fiind deja înseși condițiile de posibilitate ale dictaturii judicativului precum și sensurile puterii acesteia de a regla tot ce tinde către legitimare, autorizare etc. în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii omenești. 3.1.2. Inducție, deducție, reducție și reconstrucție 3.1.2.1. Introducere Mișcarea structurii originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originare S P de la ipostaza sa strict formală și individualizată către ipostaze "interpretative" presupune una sau mai multe dintre operațiile pe care logica, apoi metodologia filosofică le-a identificat, descris, explicat, utilizat (aplicat); este vorba mai întâi despre inducție și deducție, apoi despre reducție și reconstrucție. Primele două sunt operații propriu-zis logico- judicative, în sensul în care ele sunt asumate ca atare în știința logicii și sunt recomandate sau impuse altor domenii de cunoaștere: filosofia, știința. Celelalte două sunt mai degrabă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin care capătă chip (întruchipare) un fapt filosofic: întrebare, idee, problemă, soluție, argumentare, aporie, teorie, viziune etc. Dar reconstrucția are și un sens propriu-zis logico-judicativ, atunci când ea, preluând normativitatea judicativă, trece în condiția analiticii și/sau dialecticii. Inducția (epagoge) și deducția (apagoge) sunt, în primul rând, tipuri de raționament, structuri "tehnice" de raționare alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între ei. Structura judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alcătuite din formula cea mai simplă, din punct de vedere logic, a demersurilor prin care individualul (și particularul și generalul) și universalul sunt legați între ei. Structura judicativă originară este multiplicată minimal în constituția lor. Modurile diferite de interpretare a deducției și inducției în ceea ce privește structura, contextele potrivite pentru aplicarea lor, sensul lor mai tare sau mai slab pentru cunoaștere etc., se datorează, în primul rând, ambiguității termenilor respectivi în lucrările lui Aristotel, acolo unde ei sunt tematizați ca atare, pentru întâia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în primul rând, ambiguității termenilor respectivi în lucrările lui Aristotel, acolo unde ei sunt tematizați ca atare, pentru întâia oară. Sensul operării inductive, de exemplu, este acela de la unul sau mai multe fapte particulare, la un fapt general.67 Sensul deducției este invers: de la general la particular. Dar inducția este, de asemenea, un tip de silogism, la Aristotel, care are o structură asemănătoare cu silogismul propriu-zis, deductiv: două premise, trei termeni etc.68 De asemenea, trebuie amintit și contextul surprinzător din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pare a admite faptul că "primele principii" sunt cunoscute prin inducție. E drept, aceasta este despre individual, dar datorită ei inducției sunt fixate anumite "informații", care conduc către general sau chiar către universal.69 La fel se întâmplă și cu deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din trei termeni și două premise, plus concluzie și care respectă alte reguli privitoare la cei trei termeni (major, minor și mediu) și la cele două premise și concluzie. Dar deducția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deducția. Ea este, mai întâi, silogismul propriu-zis: structura logică alcătuită din trei termeni și două premise, plus concluzie și care respectă alte reguli privitoare la cei trei termeni (major, minor și mediu) și la cele două premise și concluzie. Dar deducția este, la Aristotel, și raționament de "reducere la imposibil" (sau la absurd), prin care o judecată este dovedită falsă prin imposibilitatea de a admite consecințe derivate din ea.70 Ea are însă și sensul de "abducție", un raționament silogistic prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a admite consecințe derivate din ea.70 Ea are însă și sensul de "abducție", un raționament silogistic prin care se obține o concluzie doar probabilă, dat fiind faptul că, deși majora este evidentă, minora este nesigură.71 Spre deosebire de inducție și deducție (cu sensurile multiple semnalate mai sus pornind doar de la textele lui Aristotel, dar având, în istoria logicii, și alte sensuri, întemeiate, însă, în cele menționate), care sunt operații logice în sens restrâns, reducția și reconstrucția, deși sunt și ele operații
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transcendentale în orizontul judicativului constitutiv? Dacă acestea două constituie și reglează cunoștința veritabilă care are forma judecății (sintetice a priori), atunci încadrarea susținută mai sus nu este nici măcar problematică. Și mai poate fi adăugat, în sensul acestei încadrări, faptul că deducția transcendentală a categoriilor intelectului are ca temei tipurile de judecăți. Toate acestea, desigur, nu fac inutile observațiile privind prezența elementelor non-judicative în proiectul filosofic al lui Kant. Dimpotrivă, prin indicarea și interpretarea lor într-un mod care presupune, esențial, luarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]