1,357 matches
-
comunei. Aceștia s-au refugiat în pădure pe Valea Ungurașului și Fântânelului, unde au construit „buncăre de pământ” pentru a se adăposti de bombardamentele ce aveau să se desfășoare între trupele sovietice și cele nemțești. Rușii au înaintat rapid prin defileu, astfel încât în numai două săptămâni, trupele acestora erau amplasate în partea de est a localității, alcătuind aliniamentul ce începea de la Piciorul Podgoarelor și se continua pe Valea Ilvei, Dealul Ilvei, până la Căpățâna și Ciungu Pâraielor. Trupele horthyste și hitleriste (armata
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Ciungu Pâraielor. Trupele horthyste și hitleriste (armata 8 germană) erau amplasate la vărsarea Sălardului, constituind aliniamentul dinspre Poiana Fântânelului, Dealul Nădăsoi și Sărăcin și Sălard, unde armata horthystă a construit după ocuparea Transilvaniei o linie de fortificație, de unde putea controle defileul. Din aceste adăposturi, armatele nemțești și maghiare au opus rezistență timp de șase săptămâni. MONOGRAFIA COMUNEI LUNCA BRADULUI. Aspecte preluate din lucrarea de licență relizată în anul 2003 de către Daniela Clinceag, prof. de istorie-geografie. Monografia este o scurtă prezentare istorică
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
Daniela Clinceag, prof. de istorie-geografie. Monografia este o scurtă prezentare istorică a comunei Lunca Bradului, comuna în care m-am născut. În ceea ce privește cadrul natural al localității, pot sublinia faptul ca localitatea este așezată într-o frumoasă vale depresionară din interiorul Defileului Deda-Toplița, „Defileul Mureșului”, și este o zona turistică în dezvoltare. Veniți și o vizitați!
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
prof. de istorie-geografie. Monografia este o scurtă prezentare istorică a comunei Lunca Bradului, comuna în care m-am născut. În ceea ce privește cadrul natural al localității, pot sublinia faptul ca localitatea este așezată într-o frumoasă vale depresionară din interiorul Defileului Deda-Toplița, „Defileul Mureșului”, și este o zona turistică în dezvoltare. Veniți și o vizitați!
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
a făcut în baza avantajelor strategice și economice, cu Munții Retezat la sud și Munții Poiana Ruscă la nord, constituiau bariere naturale greu de străbătut pentru eventualii atacatori. Teritoriul metropolei se întindea de la Tibiscum la Micia, până la intrarea Jiului în defileu, un teritoriu propice în care capitala s-a putut dezvolta în liniște, fiind apărată de castrele Tibiscum, Voislova, Micia și Bumbești. Cetatea, un patrulater format din blocuri de piatra masive ( de perete Dacian ) , a fost construită cu cinci terase , pe
Ulpia Traiana Sarmizegetusa () [Corola-website/Science/300719_a_302048]
-
eroziune, tectonice și de prăbușire. Au adâncimi foarte mari: Izvorul Taușoarelor (415m), Avenul din Stanul Foncii (325m). g)Văile și râurile carstice După lungimea văilor și stadiul de evoluție se pot distinge următoarele tipuri de văi în carst: oarbe, chei, defilee și canioane. Văile oarbe se termină spre avale, la baza unui abrupt, după care se continuă cu un sistem de galerii polietajate. Deasupra acestora se pot observa trepte antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
sistem de galerii polietajate. Deasupra acestora se pot observa trepte antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă. Ex: Cheile Râmneților (Munții Trascău), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Când sunt mai largi și mai alungite se numesc defilee. În cadrul lor apar sectoare de luncă și terase înguste (defileul Dunării, Oltului). Canioanele sunt văi adânci, cu versanți terasați cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca și cele autohtone, când traversează o zonă carstică, pot pierde
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
antitetice. Cheile sunt văi înguste, adânci, cu fundul integral acoperit de apă. Ex: Cheile Râmneților (Munții Trascău), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Când sunt mai largi și mai alungite se numesc defilee. În cadrul lor apar sectoare de luncă și terase înguste (defileul Dunării, Oltului). Canioanele sunt văi adânci, cu versanți terasați cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca și cele autohtone, când traversează o zonă carstică, pot pierde parțial sau integral apa; iau naștere văile seci sau aproape
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
vedere distanța relativă redusă, din Damiș se poate ajunge ușor în orașele Oradea, Aleșd, Beiuș (la tradiționalul târg de joia), la peșterile Meziad, Urșilor de la Chișcău, Vântului, Ungurului, Moanei, Lesiana sau cea de la Vadu Crișului, ultimele cinci situate în fermecătorul defileu al Crișului Repede, în stațiunile Băile Felix, Băile 1 Mai sau Stâna de Vale ori la complexul hotelier de la Lacu Leșu (Remeți). În Damiș nu sunt amenajate pensiuni agroturistice, cazarea putându-se face la localnici. Pe Valea Brătcuței și Valea
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
Vadu Crișului (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bihor, Crișana, România. Localitatea este situată la iesirea Crișului Repede din defileu. Toponimul Vad, atât în limba română cât și Rév în limba maghiară, semnifică locul din albia unui râu unde malul fiind jos și apa puțin adâncă, permitea trecerea prin apă de pe un mal la altul. Satul marchează limita sud-estică a
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
Cluj-Napoca, respectiv de calea ferata Oradea - Cluj-Napoca. Localitatea Vadu Crișului, se află situată pe paralela de 46 59` latitudine nordică și pe meridianul de 22 3`30`` longitudine estică, la o altitudine de 270 m, la ieșirea Crișului Repede din defileul care-i poartă numele, lucru redat și de toponimul localității. Marchează limita sud-estică a depresiuni Vadului, depresiune “golf” dintre Munții Pădurea Craiului și Munții Plopișului, depresiune ce poartă numele localității, ea fiind cea mai mare și mai importantă din zonă
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
cu Depresiunea Vadului. Ca urmare a acestei așezări, structura geolocică a zonei este complexă, fiind reprezentată prin roci sedimentare de natură și vârste diferite. Munții Pădurea Craiului sunt alcătuiți preponderent din calcare triasice, jurasice și cretacice, întâlnite la zi în defileul sculptat al Crișului Repede. Pe teritoriul comunei aceste formațiuni apar dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. În partea de vest se găsesc formațiuni jurasice superioare reprezentate prin calcare masive și stratificate, peste care sunt dispuse sub forma unor
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
în 1973 și reînființat în 1990, care a avut și are cadre didactice de mare valoare și care a dat generații de absolvenți ce s-au afirmat pe plan național. Din anul 1955, peștera Vadu Crișului și cascada cu întreg defileul au fost declarate rezervație naturală, tot în acest an s-a încheiat și electrificarea localității. În 1962 s-a început construirea unui cămin cultural modern, care s-a remarcat apoi prin bogata sa activitate. Ideea de a valorifica creația olarilor
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
secolele XIII-XII î.H.până în pragul Hallstattului A . În epoca bronzului în nord-vestul României predomină cultura Otomani cu nucleul în Țara Crișurilor. Templul cu megaron de la Sălacea prezintă certe analogii cu monumente din lumea Egeică . Dacă în epoca bronzului zona defileului Crișului Repede de la Bălnaca spre Șuncuiuș apare intens locuită, inventarul ceramic pledează pentru o locuire anterioară epocii bronzului cu o continuitate până în prima vârstă a fierului inclusiv. Demne de semnalat sunt descoperirile arheologice întâmplătoare, care atestă prezența celților în acest
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
existența unei cetăți dacice de pământ pe teritoriul satului în locul numit azi dealul lui Dămnenea, la aproximativ 150 de metri de pe malul drept al vechiului curs al Crișul Repede. Locul puțin înalt, situat lângă apă permitea o perspectivă amplă asupra defileului Crișului. Nu e de mirare că locul a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri datorită unor avantaje strategice si a celor naturale de relief. Menționăm că vechiul curs al Crișului era altul înainte de a se construi Calea ferată
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Bârsei Ordinului Teutonic din anul 1211, Ungra era menționată că granița a acesteia. Ungra face parte din județul Brașov, până în anul 1950 a făcut parte din județul Târnava Mare. Localitatea este situată pe malul Oltului, la poalele munților Persani, în defileul Racoș-Hoghiz-Crihalma. În traducere mai veche numele satului este "Grânar". Ungra, în formă de organizare pe care o putem vedea și astăzi, a luat ființă în jurul anului 1100, cănd primii coloniști sași sosiți în Transilvania s-au așsezat aici. Urmele de
Ungra, Brașov () [Corola-website/Science/300978_a_302307]
-
un mic afluent a râului Someș. Accesul rutier se face prin Băile Bizușa din drumul național DN1C. Localitatea a fost întemeiata în jurul anului 1543 și a fost înglogată în domeniul Cetății Chioarului. . Cetatea Chioarului sau Cetatea de Piatră, situată în Defileul Lăpușului în apropiere de actualul sat Berchezoaia, comuna Remetea Chioarului, apare în documente în anul 1367 ca domeniu al regelui Ludovic I . După anul 1405 cetatea este donata de regii maghiari fiilor lui Drag și Balc, descendenți din familia maramureșană
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
județul Sălaj, Transilvania, România. Atestare documentară: 1544 "Nahzywrdok", 1625 "Nagi Szendok", 1630 "Nagz-Szurduk", 1733 "Szurduk", 1850 "Szurdok", 1854 "Szurduk", 1930 "Surduc", 1966 "Surduc". Configurația morfologică a locului în care este așezată astăzi localitatea justifică denumirea de: trecătoare, loc de acces, defileu, deoarece pe aici se putea trece spre est sau vest prin defileul Văii Someșului și totodată, din acest loc se pătrundea pe Valea Gârboului, Poiana Onții și în fine, pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. În diferite anale
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
Nagz-Szurduk", 1733 "Szurduk", 1850 "Szurdok", 1854 "Szurduk", 1930 "Surduc", 1966 "Surduc". Configurația morfologică a locului în care este așezată astăzi localitatea justifică denumirea de: trecătoare, loc de acces, defileu, deoarece pe aici se putea trece spre est sau vest prin defileul Văii Someșului și totodată, din acest loc se pătrundea pe Valea Gârboului, Poiana Onții și în fine, pe Valea Solonei, înspre Solona, Teștioara și Văleni. În diferite anale și arhive se pomenește de satul Surduc pentru prima dată în anul
Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/301836_a_303165]
-
unde preia și apele Văii Răntșsti și înaintează pe sub Dealul Tăului, înalt de 798 m. După ce iese din Mănăstireni se aruncă într-o strâmtoare de munte și după zbateri prometeice deschide niște chei fermecătoare, își creează un culoar spectaculos, un defileu cu pereți abrupți și impunători prin maiestuozitate. Spre ieșirea din sat primește debitul mai multor văi și pâraie: Valea Podului, Valea Babat, Valea Mare, pâraiele Branului, Găini, Citeri, Custelicului. Rogozului, La Buci, Pârâul de la Borța, Calea lui Nadiș, Brazilor, Piatra
Bedeciu, Cluj () [Corola-website/Science/300318_a_301647]
-
Relieful are suprafețe ușor ondulate și culmi rotunjite, dar în partea de nord și de sud sunt și văi adânci, cu versanți abrupți, cu ape repezi și baraje în miniatură. Mărișelul se învecinează la sud cu comuna Măguri-Răcătău (granița fiind Defileul Răcătăului cunoscut și sub numele de "Împărăția lui Zamolxe"), la nord cu comuna Râșca, la est cu comuna Gilău, iar la vest cu comuna Beliș. Este o așezare rurală unde gospodăriile sunt răsfirate în lungul văilor și drumurilor și pe
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
un armistițiu încheiat între cele două părți beligerante, cu condiția ca românii să conducă armata invadatoare către Ungaria pe drumul cel mai scurt. Ghizii români puși la dispoziția regelui de către Basarab i-ar fi condus apoi pe unguri într-un defileu unde acesta le pregătise o capcană. A. D. Xenopol se îndoia de veridicitatea acestui pasaj, socotindu-l doar un pretext pentru a explica mai ușor înfrângerea rușinoasă a armatei regale. Cert este că odată ajunși în acea vale îngustă și prăpăstioasă
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
cercetător în sensul alegerii Văii Prahovei ca rută de ieșire din Muntenia. În final, Florian-Nicu Smărăndescu lansează și o ipoteză a interpretării figurilor de stil din relatarea Cronicii pictate. Astfel, este relatată prinderea oștenilor "„ca peștii în vârșă”", într-un defileu "„ca o corabie strâmtă”", unde se izbeau unii de alții "„cum se clatină trestiile în vânt”". Asemenea descriere — consideră cercetătorul — ar corespunde unei văi cu un fir de apă, anume Râul Prahova, unde pe alocuri crește trestia.
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
componente Căciulata, (reședința), Jiblea Nouă, Jiblea Veche, Păușa și Seaca. Orașul se află situat în parte de nord-est al județului Vâlcea la poalele masivului Cozia și Căpățânii din Carpații Meridionali, pe ambele maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la nord de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și la sud de municipiul Sibiu. Această localitate, în care Mircea cel Bătrân a ctitorit mănăstirea Cozia, este cunoscută încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
membrii ei au ctitorit zeci de lăcașuri de cult, printre ele Mănăstirea Sinaia, Mănăstirea Colțea și Mănăstirea Cotroceni. Primul posibil membru al familiei este atestat istoric în opera "Alexiada" a Anei Comnena în contextul unei vizite cu scop militar în defileurile Munților Balcani în anul 1094 a împăratului bizantin Alexios I. Aici, într-o noapte, este înștiințat de către un conducător al valahilor, numit Pudil, că armate cumane au trecut Dunărea cu scopul de a jefui teritoriile imperiului. Alexios I trimite un
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]