1,369 matches
-
strigăte-adoratului artist Altare-i consacrară, de oțel, Odată cu-obeliscuri de-ametist Și-un cer de reflectoare, cu poeți Pe tobe, să-l glorifice măreț. * Mai mult decât hârtie, cu migală, Dintr-o pădure, brazi și orgi, departe, M-a deghizat zugravul de cerneală, Frumos împăturită, într-o carte, Ieri, azi, citită, recitită mâine, Cinstită seara, noaptea, dimineața, Cuvântul meu nu ține loc de pâine, Dar pâinea mea iluminează viața. M-au scris prin vremi penițe, oboseala, Durerea, frica și-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fotografiile respective și a spus : „Eu, dragă, nu știam. Dacă e așa cum spuneți dumneavoastră, este foarte regretabil“. După care a deve‑ nit complet patern și a zis : „Copii, eu n-am vrut să vă provoc necazuri“. Toate astea erau invitații deghizate de felul „Treceți de partea mea și ne împăcĂm imediat. Ce putem face s-o dregem ?“. De unde ni se părea că toată opinia din oraș o facem noi, iată că puțin mai târziu opinia publică din oraș nu mai era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Dej, care, probabil ca și Nae Ionescu, confunda ortodoxia cu românismul - mai bine zis voia, Îi convenea să creadă acest lucru, Împingând În suferință, În underground, o istorică instituție românească, iar pe capii ei la Canal, În pușcării directe sau deghizate În mânăstiri. (Episcopul de Cluj, Iuliu Hossu, semnatar al declarației de unire a Ardealului cu Vechiul Regat, la Alba-Iulia, la 1918, a murit În pușcărie, la Aiud, unde a fost Învestit de către Vatican cu demnitatea primă În clerul românesc, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apărut sub direcția lui Mihail Roller (istoric improvizat, ajuns un fel de „dictator“ al istoriografiei românești). Istoria „burgheză“ de până atunci pusese accentul pe ideea națională și pe legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat pe „lupta de clasă“ (Între burghezul român și muncitorul român era o prăpastie) și pe integrarea În spațiul slav, În vedetă fiind puse raporturile „frățești“ cu Rusia și cu Uniunea Sovietică. Din trecutul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
impresii pe ultima sută de metri și râdem pe seama unor întâmplări pe care le-am trăit pe parcursul acestor lungi zile și nopți de nebunie literară. Ne facem promisiuni de interviuri și colaborări. Martin, afabilul nostru ghid prin Berlin, s-a deghizat într-un travestit, și ținuta sa - șocantă pentru simțul mic-burghez și familist - atrage din toate părțile priviri intrigate și șușoteli amuzate, dar se pare că ghidul nostru este un exhibiționist notoriu și-i place să fie în centrul atenției, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fără de Dumnezeu te-ar face să uiți blestemele unui Dumnezeu inuman? Mai că-ți vine să eviți din răsputeri acest pământ al catastrofelor și al speranțelor deșarte. Dar atunci, urmând aceeași logică, noi suntem cei care va trebui să ne deghizăm, căci, prin ceea ce e barbar pe acest pământ de înaltă civilizație, omul își demască propria-i barbarie, și vede în ea același lucru pe care-l vede și în Dumnezeul său: pe sine. Este oare greșeala oglinzii dacă nu suntem
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
s-a certat cu tatăl, a plecat în Bahamas și la 16 ani s-a căsătorit cu un marinar. A avut mai multe aventuri amoroase, una încheiată cu un duel cu "adversara" ei. L-a cunoscut pe "Calico Jack" și deghizată în bărbat a călătorit cu el prin Caraibe. În-sărcinată, putând fi descoperită în noua ei situație de colegii pirați, a fost debarcată pe țărmul Cubei, dând nașterea unui băiat. (Circulă, în acest context, comentariul că unii cubanezi sunt descendenții lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fericire, la el astfel de însușiri nu au rămas, ca la alții, doar ale omului oral, ci au trecut și în ce scria. Mai discret în paginile de critică propriu-zisă și mai vizibil, lucru firesc, în aceste pagini de amintiri (deghizate!) publicate în 1994. Ele sunt pline, într-adevăr, de culoare și de viață epică, de concretețe evocatoare, izbutind să recompună, cu evidentă îndemânare narativă, imaginea unor vechi (unele foarte vechi) întâmplări din lumea noastră literară și a celor care le-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
imaginea unor vechi (unele foarte vechi) întâmplări din lumea noastră literară și a celor care le-au fost protagoniști. Despre ce fel de „deghizare“ este vorba în amintirile sale, Crohmălniceanu ne lămurește în chiar primul paragraf al cuvân tului înainte: „Deghizate fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.“ Așa este. Vizate sunt mai întâi opera, textul, procedeele literare, temele cutărui scriitor și abia apoi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lui, tot un aspect stilistic, sau de tehnică literară, trimite la evocarea omului Sadoveanu, surprins în atitudini, în gesturi consonante, cum îi apar memorialistului, cu factura stilistică a operei. La drept vorbind, nu se poate spune precis cine pe cine „deghizează“ în cartea lui Crohmălniceanu: memorialistul pe istoricul literar sau acesta din urmă pe memorialist. Sigur este un fapt: „exercițiul memoralistic“ se produce, cu neînsemnate abateri, în perimetrul literar, eroii rememorărilor sunt în exclusivitate scriitori, chiar dacă de inegală importanță, dar scriitori
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rămîn inactive pînă la sfîrșitul vieții, ci, dimpotrivă, ele sînt acelea care conferă psihicului dinamismul, caracterul conflictual ce-i este caracteristic. Ele, instinctele, tind în permanență să se manifeste și, pentru că nu o pot face în mod deschis, o realizează deghizat sub forma viselor sau a actelor ratate (fenomene ce apar din ciocnirea a două intenții una conștientă și alta inconștientă, provocînd ratarea celei dintîi uitări de nume, greșeli de scris, pierderi de obiecte, substituții de cuvinte etc.). S. Freud s-
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
seriozitate, un scriitor mai cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea dreptate să mă ia drept neserios. Ei așa te vor. Deghizează-te și dă-le la gioale tuturor nesimțiților. Așa te vor accepta. Îți vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea dreptate să mă ia drept neserios. Ei așa te vor. Deghizează-te și dă-le la gioale tuturor nesimțiților. Așa te vor accepta. Îți vor fi chiar recunoscători. Dacă ești amabil, cazi victimă. Cal troian trebuie să fii. Să subminezi din interior. Sau ceva de genul ăsta. 10. Nervi Apoi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îl îmbrăca în porcăria aia de uniformă. Poate imediat după Revoluție lui Șăfu nu i-a picat bine, nu i-a convenit, dar apoi s-a gândit că e mai rentabil să pretindă că, de fapt, el vrea să se deghizeze în halul ăla. Nu-l obliga nimeni. Adică supralicita interdicția inițială și și-o asuma cu asupra de măsură, ca și cum ar fi fost inițiativa lui. Și de barbă avea nevoie tot pentru a nu mai părea băiețelul mamei, copil de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răței ca și mine, din regimentul de țărani ilfoveni cojani, În care nu știu cum nimerise un papugiu de bucureștean ca mine. și am participat, așa-și-așa, la două războaie: În 1913, la par tea sedentară a regimentului meu de militari deghizați În salopete de măturători de stradă, ca să salveze, chipurile, Bu cureștii de holeră; și În 1916-1917, sub ordinea unui colonel de stat-major cu eghileți la umăr, care mă tot Îndemna să ne pre dăm amândoi inamicului. A murit, cu toate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu slujitorii ei; apoi F. Aderca, eseist viu și temerar, polemizând, Încă de pe băncile liceului, cu directorul revistei și cu Duiliu Zamfirescu; apoi poe tul copil D. Iacobescu, trecut printre noi plăpând și sfios, braț la braț cu Muza-i deghizată capricios În rococo; și șt. Antim, economist de concepție burghezo-capitalistă. Buna Întovărășire, prietenie și conlucrare a conducerii Noii Reviste Române cu acești scriitori - Într-o vreme când evreii, rasă proscrisă, nu erau nici măcar cetățeni ai acestei țări și când N.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-o pe specialistul în treburile Serviciilor Secrete domnul Ceapă -, ce mare scofală deghizarea? Îl crezi pe unul om ca și tine, îl vezi la piață cu căruciorul și seara, ca toată lumea, la o bere, iar când colo el e colonel deghizat în om al muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele lor cu mutre de turnători, spioni, teroriști și sabotori și, brusc, și-au dat seama că vreo câțiva, nu numai de la scara 6, ci și de la celelalte scări, aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
șters-o de îndată ce am fost duși la hotel, lăsând răsfirate pe pat pașapoartele, dar nu și diurna. Când n-ai mai avut de-a face cu valută, francii de-o cafea îți par o avere. Cu francii noștri, ofițerul acela deghizat în însoțitor administrativ putea să bea treizeci de cafele, dacă se așeza la masă, și șaizeci, dacă le servea în picioare. Ghidul, care tot securist era, a luat o mutră de înmormântare și ne-a somat să ne lăsăm bagajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bal popular, dar totodată foarte chic. De fapt, „popularul“ avea loc în sălile de jos, în timp ce „foarte șicul“, în sălile de la etaj. Eu și Navarra eram la etaj, bineînțeles... La început eram îmbrăcați în ținută de seară, dar apoi ne deghizam în costume naționale. și jucam, și jucam... Din Cronicile Spaniei Noi, Florentino de Tobias, Rege al Leónului, am hotărât urmă toarele: Să nu mai îngăduim maurilor de a pătrunde în palatul nostru din Estremadura! Singurele persoane de parte bărbătească care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
servit tradiționala ciorbă de potroace, semn că ne puteam retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin, făcându-mi de lucru cu cei doi mici prințișori pe care, folosind tot felul de cârpe găsite prin casă, îi deghizam, spre hazul întregii adunări, în gingașe domnițe și marchize... Am plecat cu Mihai în zori, pe o vreme plăcută cu fulgi rari de zăpadă, l-am condus până în Puțul de Piatră, unde se mutase alături de restul familiei, iar apoi, tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
speculă la locul de întretăiere dintre viață și moarte: pe inoportuni îi zvârle într-ascuns de la etaj, îi aruncă sub roțile trenului sau ale mașinii, le face vânt de pe poduri, îi atârnă de-o funie, îi otrăvește - iar apoi își deghizează omorurile în sinucideri. Pune ca fugarii să fie sfâșiați la graniță de câini dresați, îi lasă să zacă acolo pentru ca mai târziu, la vremea secerișului, țăranii să dea pe câmp peste leșurile pe jumătate putrezite. Pune ca cei ce fug
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și invers, când era vorba de propriii ei reprezentanți, prezentând sinuciderile unor mari ștabi drept accidente. Clicile de activiști politici superiori și mijlocii din întreaga țară trebuiau sau voiau să-l imite pe marele vânător Ceaușescu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stabilesc coordonatele lor psihologice. Iată urcând o femeie care mânca un corn cu șuncă. Firimiturile îi cădeau pe bluză, iar ea și le ștergea după fiecare înghițitură. Doar în colțul gurii îi mai rămăsese una ca un pufușor, de parcă femeia, deghizată în corn, mâncase un pescăruș. Mai târziu s-a urcat o femeie ținând în mână un sandviș cu brânză. și ei îi cădeau firimiturile pe bluză. Nu și le-a șters decât după ce a terminat de mâncat. Care din ele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Corso cu Frau Weiss, proprietăreasa noastră evreică. Pe vremuri, când Madi (Mariana Marin) încă mai trăia și mulți poeți germani din Aktionsgruppe Banat veneau la ea acasă (locuiam foarte aproape și ne vedeam zilnic), ea povestea întâmplări halucinante cu securiști deghizați în chelneri sau în taximetriști care o duceau în păduri necunoscute, undeva într-un crâng, aproape de țărmul mării, o amenințau și o lăsau noaptea singură pe marginea drumului... Țin minte că Denisa Comănescu mi-a povestit într-o noapte că
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe la vârsta aia și în care părinții mei locuiau în cea mai veche casă boierească din oraș și mă aduceau, doar din instinct de adaptare, la școala de cartier într-o Volgă neagră (cum erau cel mult două în oraș), deghizându-mă într-o uniformă anostă, de ochii lumii noi. Dar mai ales mă întreb dacă operația propriu-zisă, pe care am văzut-o într-o oglindă suspendată ce putea fi manevrată de pe margine și pe care aș putea-o descrie în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]