2,072 matches
-
Ordinea totalitară elimină acele mobilități democratice care nu converg ideologic, care nu se încadrează în limita propusă de Stat. În acest caz, tirania reprezintă o formă de exces dirijat, etatizat. Jubilația de sensibilitate apocaliptică con- stă în perspectiva unui dezastru delicios cu înghețarea oricărei mobilități într-un instantaneu violent și eficace. Acest mărunt funcționar are preț de o clipă viziunea unei soteriologii crude, în măsură să-i stopeze nu doar incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se usucă și devine perisabil, pentru a lăsa loc generației următoare să producă în anul viitor. Fragul (Fragaria vesca), tot din familia rozaceelor, face flori mici albe din care se dezvoltă ulterior fructe mici roșii foarte frumos parfumate și foarte delicioase la gust. Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust scund foarte răspândit în zonele de munte, la altitudini de 1000 - 1500 metri, foarte căutat de om pentru fructele lui bace, negru albăstrui cu gust specific dulce acrișor și cu excelente proprietăți
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
albăstrui cu gust specific dulce acrișor și cu excelente proprietăți curative mai ales în afecțiunile gastrice. Ca și Murul (Morus ), aparținând genului Rubus, tot din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă (rug) care produce flori mici albe minunate și fructe negre delicioase din care cârțoroșenii noștri fac gem pentru pus pe pita de secară și sirop, care amestecat cu apă rece scoasă din fântânile noastre e băut cu multă plăcere de copii și bătrâni. Și-ar mai fi agrișul sălbatec (Rives uvacrispa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
o ciorbiță bine dreasă cu ou și cu smântână și cu sare de lămâie, după cum foarte bine se poate pregăti ca garnitură la un escalop de purcel. Buretele șerpesc (Lepiota procera), din frumoasa lui pălărie se poate pregăti cel mai delicios șnițel, alternativ tăvălit prin pesmet și prin ou, și prăjit apoi în ulei de măsline sau de floarea soarelui. Creasta cocoșului sau Brânca (Clavariu flava), poate fi pregătit de o bucătăreasă pedantă în zeci și zeci de feluri, care mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ciocane de lemn «berbeci», cu care băteau susținut în niște pene de lemn ce presau traista până ce storceau uleiul conținut în sămânța astfel pregătită. Uleiul de dovleac avea o culoare maro-roșcată, culoarea castanei coapte, era foarte gustos și constituia un delicios component în alimentația curentă, având pe lângă recunoscutele calități hrănitoare și gustative, și o serie de calități curative într-un număr destul de mare de maladii. Uleiul era folosit în alimentație de către oamenii satului în special în cele două posturi mari, al
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ceva cu care neam obișnuit în minunata noastră presă. Mult mai plăcută la privit a fost bâlbâiala încurcată a maestrului Cristoiu, chemat săși explice schimba rea de macaz întro ediție specială a emisiunii 100%, moderată de Robert Turcescu. Iată o delicioasă mostră de maestru pus în încurcătură: „Ăăă... Să ne întoarcem... În primul rând despre acest scan... nu vreau să... ăăă... Ca să explic ceva din - sigur, că acuma nu suntem la o emisiune lite... - natura mea, după ce... Sigur, am fost destul de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o zi am fost invitată la o rudă de-a gazdei, verișoară cred. Mi-a arătat și m-a servit cu zece feluri de mâncare de pește, de te apuca amețeala numai la mișcarea atâtor și atâtor farfurii. Totul era delicios. Populația era majoritar formată din lipoveni. Oameni buni, blânzi și muncitori. Mă bucuram de bucate minunate, de oameni pe măsură, de prietenia fetei gazdei, Jeni. Totul părea senin și așa și a fost până la intrarea în viața mea a doamnei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Dar, ăsta e cam rolul lupului, anume acela de a exclude indivizii anormali. Ce-i mai trist e că nu există un criteriu de departajare a ciupercii comestibile de cea toxică. Specii foarte asemănătoare, identice pentru omul neavizat, pot fi delicioase ori toxice, precum buretele domnesc, Amanita caesarea, respectiv pălăria șarpelui, Amanita muscaria. În alte rânduri, aceeași ciupercă poate fi bună sau rea, după vârsta ei. De aceea, singurul criteriu valabil deocamdată este cunoașterea perfectă a fiecărei specii. Cândva, această știință
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și fiecare din cei veniți, bărbați și femei, îmi făceau călduroase urări de ani mulți cu sănătate și o nouă revenire la Paris! Venisem cu trenul și mă înapoiam la fel cu o sumedenie de bagaje și poveri dulci și delicioase. Pe 10 februarie, la ora 16, plecam din Paris și la 12 februarie 2001 ajungeam la București, iar seara soseam la Bârlad în casa tuturor amintirilor mele! În tren spre București am fost „Domnul cu zambila”. La plecare, Mariana mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la bătut cu pilugul era un fel de buduroi, prevăzut cu o scobitură, anume făcută în corpul lemnului care fiind răchită, se scobea ușor și adânc. Aici, înăuntru, se așeza sămânța care primea loviturile pilugului (chilugului). Julfa rezultată era ceva delicios, o delicatesă , căreia, deși i se zicea „hrana săracilor” nu prea era la îndemâna oricui. O aveau numai bunii gospodari. Cei care își chibzuiau bine lucrurile în familie și gospodărie. Iar părinții mei, mai ales cât a trăit tata, chiar erau
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
care idei ? Și care esențe ?... De n-ar fi profund serios în ciuda ricanărilor, am crede că Daneliuc se amuză jucându-se cu câteva stereotipuri ale vremii de tranziție : colo un parlamentar plus vrai que nature, colo o străină cu bani (delicioasa Madeleine Thibeault), dincolo un omor, un foc, o răfuială... Oricât de verosimile ar fi aceste personaje, aceste incidente, ele nu emoționează : sunt prea pitorești. Oricât de bine ar juca Dorel Vișan, scena ”rugăciunii” din bucătărie nu convinge : rapelul sacru-vomitiv este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
singurul sens acceptabil al „demnităților“ publice, fie ele ministeriate, președinții, primării sau mandate parlamentare: asumarea unei slujiri dezinteresate, a unui travaliu sacrificial, în beneficiul celorlalți. Dar nu e neapărată nevoie de un rang înalt, pentru a ilustra demnitatea slujirii. O delicioasă replică din Bărbierul din Sevilla a lui Beaumarchais (actul I, scena 2) rezumă perfect ceea ce vreau să spun: „Știind câte virtuți suntnecesare pentru a sluji, vă întreb, Excelență, câți stăpâni cunoașteți, care să fie demni de a fi valeți?“ E
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
conservate. Așa de pildă, cineva îmi semnala că un mare romancier român utilizează maximum 500 de substantive. Au rămas numai cele indigeste. Pe celelalte le-a mistuit. Dar dintre toate tipurile de vorbe care sunt ingerate cu o viteză înfricoșătoare, delicioase par să fie mai ales prepozițiile. De ce? Poate pentru că sunt mai mici și nu se pot apăra. Sau pentru că, în graba omului de a se îndestula, dumicații mai reduși sunt mai simplu de înghițit: ca măslinele, chifteluțele, chips-urile, fursecurile
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Mănâncă doar suculețe. Pot să îi dau și mâncărică... supițe?”. La această dulce chestiune, panicoasa răspunde negativ, dar geannyna recomandă „nectarină cu brânzică”. În rest „piticuțul papă din castronel” ceea ce e valabil doar pentru „bebei peste 7 luni”. Un sfat delicios vine de la Silvia din Brașov: „Dacă îi dai lui bebe mâncărică din borcănelele acelea mici, nu le arunca. Eu (Silvia, n.n.) pictez (pe ele) tot soiul de animăluțe sau floricele”. Rețetele culinare sunt de o banalitate exasperantă, fiind inutile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de soia, ceapă, alge și fulgi de pește uscat. I-am adus orez și prune murate. A mâncat tot. Absolut tot. Pe masă nu mai rămăseseră decât sâmburii de la prune. Îi citeam satisfacția în priviri. — Mulțumesc pentru masă! A fost delicioasă! Nu mai văzusem în viața mea o fată frumoasă și slabă mâncând în halul ăsta. Ca bucătar, nu puteam fi decât încântat, dar în același timp nu-mi puteam înfrânge dezgustul. — Întotdeauna mănânci așa de mult? am întrebat ușor stânjenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am privit tavanul mașinii, gândindu-mă la mâncare. Mi-au trecut prin minte tot felul de bunătăți, dar locul lor a fost luat imediat de șuruburile de pe tăvițele albe. Mi le imaginam plutind în sos alb, garnisite cu creson. Arătau delicios. Fata a ieșit din bibliotecă la șase și un sfert. E mașina ta? m-a întrebat. — Am închiriat-o. Ce părere ai? — Păi, nu te vedeam în așa ceva. Mi se pare mai potrivită pentru bărbați mai tineri. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avansat de prin secolul al XIX-lea... mai cu seamă când e vorba de specialități. E nevoie doar de ingrediente proaspete, imaginație și să pui trup și suflet în ceea ce faci. Astea vor rămâne pe vecie neschimbate. Și tarta e delicioasă. Mai poți mânca? — Bineînțeles. Chiar și cinci porții când e vorba de tartă cu lămâie. Am mâncat înghețată de struguri, tartă cu lămâie și am băut cafea espresso. Desertul a fost minunat. Așa ar trebui să fie întotdeauna. Cafea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
picioare și privirea lui se întretăie cu a mea când m-am ridicat în picioare, dar între noi exista o certă distanță. Apoi, după câteva promisiuni reciproce de a ne informa îndată ce „apare ceva“ (o formulă care a fost lăsată delicios de vagă), l-am condus la ușă, și dus era Kimball. Îndată ce am închis ușa am observat plicul bej de lângă urmele de pași tivite cu cenușă, pe podea, un obiect pe care nu-l remarcasem înainte. Pentru că nu fusese acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cunoaștem cât mai bine arta lor culinară, am servit masa în mai multe părți. Într-o zi, am mâncat tot pe faleză, dar nu la românca noastră, ci la restaurantul „GAMAΣΣA” o musaca și o salată grecească. Musacaua a fost delicioasă și de aceea noi am început s-o analizăm. Are un strat de cartofi ca de obicei, descopeream eu. Peste care este un strat de carne măcinată, observa Janeta. Stratul acesta oare din ce-i? Are gust de vinete coapte
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de salată de vită numită ckockienisto împreună cu salată grecească. Acest fel de mâncare arăta ca o tocăniță de vită, de-a noastră. Nu am renunțat nici la spaghetele grecești pregătite cu cele patru feluri de brânză. Într-adevăr au fost delicioase, dar n-am prea distins cele patru feluri de brânză. Când ne-a apucat pofta de a mânca ceva dulce ne-am dus la „Cafeteria” și am mâncat câte o cremă de vanilie și câte o baclava. Crema de vanilie
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
am ieșit în balcon ca să le mâncăm. Ce bun este! -În gust simți un amestec de pepene, de pară și puțin dovleac. Este zemos, nu făinos ca pepenele galben de la noi. Însă nu are parfumul pepenelui nostru. Oricum este delicios! Așa-i. Este foarte, foarte fain. Janeta aflase că în stațiunea noastră se afla Jeni, o fostă colegă de facultate și o bună prietenă. Știrea i-o dăduse alți prieteni și colegi de-ai ei din Atena. Am început s-
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Franței ca să-ți satisfaci capriciile ! Dar cine e adolescenta ? în trecut am admirat-o pe Coppola pentru talentul ei de a recaptura stări poetice adolescentine, dar acum încep să cred că starea asta de desprindere, pe undeva dureroasă, pe undeva delicioasă, ah, cît de fragilă !, oh, cît de prețioasă ! (scuze pentru versuri, dar cred că se potrivesc), e singura pe care o cunoaște realizatoarea n-a ieșit niciodată din ea. De la un punct încolo, Marie Antoinette arată și sună ca reveria
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lui, unde Hanks un combinator la fel de elegant ca Grant trebuie să-și umple zilele (și buzunarele) cu de-alde Forrest Gump și Codul lui Da Vinci, iar Roberts trebuie să fie Pretty Woman, cînd ar putea fi o funny woman delicios de aeriană, o Carole Lombard. Cît despre Seymour Hoffman, pentru mine el e însăși reîntruparea spiritului lui Wilder : parcă e echipat cu un detector special de mirosuri umane urîte, dat la maximum de-o viață întreagă, iar vocea lui e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi putut să fie unul dintre joculețele cinefile ale Coenilor, dar aceștia au atîta simpatie pentru eroul lor, pentru viața lui lipsită de orice căpătîi și de orice stres, încît își mai relaxează controlul și lasă filmul să se întindă delicios ca o băută între prieteni. Esquire, septembrie 2008 Calitate WALL-E (SUA, 2008), de Andrew Stanton Noul lungmetraj de animație al studiourilor Pixar, WALL-E, începe cu un cîntec vechi (din musicalul Hello, Dolly !) și cu o vedere de sus asupra unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-l tragă de limbă. Presupune că știe mai mult, dar se înșeală. Locotenentul nu știe nimic, afară de faptul că el însuși este o victimă a pactului germano-sovietic. A trebuit să părăsească în mare grabă, în puterea nopții, o tânără femeie delicioasă, ca să ajungă la regimentul lui, care îl precedase în zonă. Nu fără a fi încă o dată mustrat de tatăl lui. Generalul credea că progenitura lui își lua prea multe libertăți față de datoria militară, mai ales în vremurile care sunt actualmente
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]