1,065 matches
-
-se în atâtea țări, pe atâtea canale de presă și în gura atâtor tribuni populiști (și chiar a unor democrați rătăciți), încât necesitatea unui front comun împotriva prostiei a devenit o urgență. Nu doar din josnice motive electorale apare această demagogie: am văzut cariere care se construiesc pe temelia panicii, averi colective (și uneori personale) adunate din vânzarea unor "programe" cu eficacitate îndoielnică. Capcana întinsă de violență înseamnă mai întâi exploatarea ei fără măsură, care mizează pe frică și fabrică această
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
plăcere și fericire, iertare și intoleranță morală etc. Problematizarea este cerută ca metoda educativ - morală și civică, îndeosebi, de caracterul paradoxal al unor raporturi morale și politice (când esența este substituită prin aparență, valorile prezente se suprapun celora de durată, demagogia favorizează duplicitatea etc.) , în general de aceea se impun situațiile problemă ale cugetului moral sau ale conduitei morale. De exemplu, procedeele metodei se impun în situații în care copiii confundă ajutorul nepermis (copiatul, șoptitul, în general frauda) în activitatea didactică
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
teatru și dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le stau în cale. Ei au de luptat cu favoritismele și impostura, cu demagogia și oportunismul, cu minciuna și spiritul de șicană, cu ticăloșia, tare pe care le încarnează personaje ca „marele regizor” Eunucul și Le Petit (nume antitetic și simbolic pentru tipul ambițiosului), „fâșneața” Vipereasca sau directorul Bârsa, un fel de Tartuffe contemporan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
atenți la suferințele Lumii a Treia; ceilalți falși „liberali”, republicanii conservatori care cred că „mâna invizibilă” reglează totul și construiește astfel „cea mai bună dintre lumile posibile”, nici măcar nu vor să audă de problemele pe care Stânga, cel puțin din demagogie și fără să le poată găsi soluții veritabile, le menționează. Dacă echivalăm vag Stânga cu Partidul Democrat, iar Dreapta cu Partidul Republican, mai rămâne puțin loc pentru o critică socială și cultural-ideologică serioasă (am exclus din principiu fundamentalismele, fiindcă am
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
potrivit cu o matroană, Zița cu o femeiușcă sprințară. Caragiale recurge la sugestie pentru realizarea acestui principiu. Astfel, un Trahanache sugerează senilitatea și decrepitudinea, cuplul Farfuride Brânzovenescu dă ideea de inferioritate, vulgaritate și lichelism; Nae Ipingescu profesii lucrative, inferioare, imbecilitate; Cațavencu demagogie; Agamiță Dandanache ramolismentul cronic. G. Ibrăileanu justifică această problemă a numelor proprii în opera unui scriitor: ea face parte din numeroasele procedee ale artistului. De aceea: „...în opera lui Caragiale problema numelor proprii e mai importantă decât în opera altor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
un popor agricol ca cel românesc. În fapt condamnă nașterea artificială a unei clase de mijloc formată din postulanți, avocați și proletari ai condeiului, aspiranți la bugetul statului, și nu una producătoare, parte a industriei naționale, a negoțului național. În contra demagogiei partidului roșu aflat la putere, propune viziunea conservatoare a unei creșteri organice: Noi nu putem făgădui decît o mînuire a puterii statului care să asigure o dezvoltare liniștită economică și intelectuală. Nici glorie, nici cucerire, nici reduceri de biruri, nici
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fost primul care a purtat acest nume. Neavînd nici o funcție sau avînd singura funcție conferită în urma unor alegeri, cea de strateg suprem - celelalte funcții fiind repartizate în democrația antică prin tragere la sorți -, el conducea Adunarea Poporului, suverană în Atena. Demagogia modernă se bazează, desigur, și pe discursuri, într-o imensă măsură chiar, dacă ne gîndim la toate discursurile electorale pe care un candidat modern trebuie să le țină. Dar se servește și de un instrument mai puțin perisabil: de cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
percepția generală a ziaristului, a redactorului de știri sau moderatorului TV este cu nimic diferită de cea a ziaristului contemporan lui Max Weber: "Ziaristul (și toți cei cu ocupațiuni asemănătoare din ziua de azi, n.n.) împărtășește aceeași soartă cu toți demagogii, inclusiv cu avocații (și artiștii): cel puțin pe continent, spre deosebire de situația din Anglia și din vechea Prusie, el scapă oricărei categorisiri sociale precise. Aparține, într-un fel, unei caste de paria, judecată întotdeauna de către "societate" după reprezentanții săi de cea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
teamă ca de foc: fuga de orice literaturizare, eroizare și, implicit, mistificare. O frazeologie ceaușist-bombastică nu poate și nu trebuie înlocuită cu o alta de sens contrar. Teză probabil nepopulară, dar riguros în spiritul adevărului. Nu iubim nici o formă de demagogie. Stilistică și nestilistică. în aceeași situație se află și o altă temă politologică esențială: ideea de opoziție. Ea presupune, în două cuvinte, un sistem de idei clar formulate și o tactică și strategie a acțiunii politice. Este evident că opoziția
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
implicit a securității ceaușiste. E imoral, dar inevitabi. Nici autorul (care confirmă analiza lui S. Brucan), nici noi înșine nu avem interese economice. Este însă evidența însăși că fără o clasă de mijloc democrația rămâne mereu o dulce iluzie (sau demagogie). Lucidă este și o anume despărțire de Franța actuală: A juca acum pe cartea franceză nu reprezintă soluția cea mai potrivită. Să spunem că, în 1991, era vorba totuși de Franța socialistă, miterandistă. Dar problema se pune în continuare și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și-au dat copiii la școală, cu toții au intenționat să formeze numai și numai pătura conducătoare a țării. Nu este țăran care să nu fi gândit, dându-și copilul la școală, că face din acesta un domn76. Filosoful condamnă astfel demagogia politicienilor care au încurajat populația să își trimită copiii pe băncile școlilor secundare ca rampă sigură de lansare către "lumea bună", fără a avertiza asupra incapacității pieței muncii de a absorbi promoții de aspiranți la funcții publice sau profesii intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
din Ardeal și Bănat, Institutul de Arte Grafice Ardealul, Cluj-Napoca, 1925. Rădulescu-Motru, C., "Scopul învățământului secundar", în Revista de Filosofie, vol. XV, 1, 1930. Rădulescu-Motru, C., "Școala practică și democrația", în Revista de filosofie, 3, vol. XIV, 1929. Rădulescu-Motru, C., Demagogia școlară, București, Atelierele Adevărul, 1927. Tașcă, George, " Problema șomajului", în ALACI - Revistă lunară de studii și cercetări economice, II, nr. 2, 1933. Theodoru, G., "Dare de seamă", în Statistica învățământului public și particular din România (Vechiul Regat) pe anul școlar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Gabrea, Mișcarea pedagogică..., p. 16. 74 G. G. Antonescu, Educație și cultură, p. 23. 75 Traian Chelariu, Zilele și umbra mea, vol. II, Editura Ideea Europeană, București, 2007, pp. 23-24. 76 C. Rădulescu-Motru, "Școala practică...", 1929, p. 355. 77 Idem, Demagogia școlară, Atelierele Adevărul, București, 1927, p. 4. 78 Sașa Pană, Născut în '02, Editura Minerva, București, 1973, p. 118. 79 T. Chelariu, Zilele și umbra mea, vol. II, p. 49. 80 Ibidem, p. 50. 81 G. Tașcă, " Problema șomajului", în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai îndepărtate ale diferitelor acțiuni sau politici, nu doar pe cele evidente, imediate și asupra unor grupuri bine determinate de persoane, singurele efecte care rețin atenția economistului slab. Și a politicianului demagog, am putea adăuga noi. Ce este de fapt demagogia, dacă nu prezentarea beneficiilor vizibile, imediate și concentrate ale unei politici și ignorarea costurilor ascunse, pe termen mai lung și dispersate asupra întregii populații? Din acest motiv, putem considera că știința economică este singurul "vaccin anti-demagogie" descoperit până în prezent. Ca
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și autorii manualelor după care ei predau) au o responsabilitate imensă din acest punct de vedere deoarece majoritatea elevilor nu se mai întâlnesc niciodată cu predarea sistematică a unor noțiuni economice. Fără cunoștințe economice solide, aceștia vor fi vulnerabili virusului demagogiei, cu toate mutațiile întâlnite de-a lungul timpului și de-a latul spectrului politic. De partea cealaltă a catedrei, elevii și studenții vor afla o serie de adevăruri ascunse de regulă "copiilor" și care sunt rezervate, în cel mai bun
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Proletarilor împotriva Capitaliștilor provine tot din faptul că se confundă Banii cu Bogăția? Este produsul unor cauze diverse. Din nefericire, anumiți capitaliști și-au arogat monopoluri, privilegii, care ar fi de ajuns pentru a explica acest sentiment. Dar, când teoreticienii demagogiei au vrut să îl justifice, să îl sistematizeze, să îi dea aparența unei opinii raționale și să îl întoarcă împotriva naturii înseși a capitalului, ei au făcut recurs la această falsă economie politică în miezul căreia se regăsește încă aceeași
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
etc.; 2. termeni referitori la doctrine și curente politice: anarhism, bolșevism, comunism, ecologism, marxism etc.; 3. termeni referitori la adepți ai unor doctrine și curente politice: comunist, separatist, stalinist, fascist etc.; 4. termeni referitori la mentalități și atitudini politice: apolitism, demagogie, elitism, xenofobie, rasism etc.; 5. termeni referitori la acte/ activități/ acțiuni politice: centralizare, represiune, depolitizare, restaurație, insurecție, represiune etc.; 6. termeni referitori la caracteristicile referenților din sfera politică sau la apartenența la o doctrină, concepție, mentalitate, la acte/ activități/ acțiuni
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
istorice au o dezvoltare relativ îndelungată, îngăduind sedimentări și maturizări, în țara noastră arderea unor etape din procesul firesc de dezvoltare conduce la discordanțe, vicii mai vechi luând forme și proporții diferite. Introducerea spiritului democratic modern este însoțită de răspândirea demagogiei, "răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru", după cum notează Eminescu într-unul din articolele sale. În presă, în parlament și mai ales în campaniile electorale, demagogia își găsește terenul prielnic de manifestare. "I-ați dat poporului formele goale ale unei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vechi luând forme și proporții diferite. Introducerea spiritului democratic modern este însoțită de răspândirea demagogiei, "răul esențial care amenință vitalitatea poporului nostru", după cum notează Eminescu într-unul din articolele sale. În presă, în parlament și mai ales în campaniile electorale, demagogia își găsește terenul prielnic de manifestare. "I-ați dat poporului formele goale ale unei civilizații străine, fără umbră din cuprinsul și bucuriile ei"330, reproșează gazetarul "păturii suprapuse". 4.3.6. Finalități ale demersului jurnalistic Finalitățile discursului politic eminescian circumscriu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
iubirea de oameni, umanitatea, religia"338. În viziunea publicistului, oamenii politici ai vremii sunt mai degrabă interesați de menținerea la putere și de sporirea averilor materiale și mai puțin de greutățile și nevoile națiunii. Componentă marcantă a vieții politice românești, demagogia este aspru condamnată de Eminescu: comparând efectele demagogiei cu cele ale despotismului, jurnalistul notează în Timpul, din 14 ianuarie 1882: "Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei și ale decadenței unui stat omenesc: despotismul și demagogia. Și despotismul egalizează
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
publicistului, oamenii politici ai vremii sunt mai degrabă interesați de menținerea la putere și de sporirea averilor materiale și mai puțin de greutățile și nevoile națiunii. Componentă marcantă a vieții politice românești, demagogia este aspru condamnată de Eminescu: comparând efectele demagogiei cu cele ale despotismului, jurnalistul notează în Timpul, din 14 ianuarie 1882: "Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei și ale decadenței unui stat omenesc: despotismul și demagogia. Și despotismul egalizează pe oameni, supuindu-i unuia singur, lăsând să degenereze
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
vieții politice românești, demagogia este aspru condamnată de Eminescu: comparând efectele demagogiei cu cele ale despotismului, jurnalistul notează în Timpul, din 14 ianuarie 1882: "Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei și ale decadenței unui stat omenesc: despotismul și demagogia. Și despotismul egalizează pe oameni, supuindu-i unuia singur, lăsând să degenereze cele mai nobile facultăți ale lor, patimele bune și inteligența; precum demagogia are acelaș fatal efect prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise și mari, văzând în față-le
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nu există în adevăr decât două forme ale tiraniei și ale decadenței unui stat omenesc: despotismul și demagogia. Și despotismul egalizează pe oameni, supuindu-i unuia singur, lăsând să degenereze cele mai nobile facultăți ale lor, patimele bune și inteligența; precum demagogia are acelaș fatal efect prin indiferentismul care-l inspiră naturilor deschise și mari, văzând în față-le biruința constantă a mediocrității și a șiretlicului"339. Independența de gândire a jurnalistului este sensibilă în afirmațiile vizând lipsa unor granițe ferme între
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice ale vremii. Chiar dacă este redactor la publicația conservatoare Timpul, jurnalistul nu ezită să amendeze faptele politicienilor conservatori, atunci când acestea afectează politica țării, și nici să se declare liberal prin apărarea Constituției și a libertăților cetățenești. Eminescu condamnă despotismul și demagogia care caracterizează clasa politică a vremii, fără a identifica diferențe majore între politicile promovate de conservatori și de liberali: "Pe partidul roșu îl ține la un loc și îl disciplinează nevoia de funcțiile statului și neînsemnătatea individuală a celor mai mulți membri
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
-lea. Cum acele clase au coexistat în timp cu boierimea, Eminescu are simpatie și pentru această clasă veche. Din cauza urii sale împo 1 Culegere..., p. 121, 117, 225, 232, 107. ă Articolele Polemica cu "Ro-mînul", " Timpul", 27 august 1880, Efectele demagogiei, ibid., 24-25 august 1880. Veneticii, ibid., 5 august 1880. Paginile 225 și 232 sunt greșit citate de Ibrăileanu, deoarece volumul nu are decât 131 p.î 2 Fiindcă a venit vorba de antisemitismul lui Eminescu, trebuie să spunem că acest
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]