15,009 matches
-
pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite peste tot? Ce m-a determinat să scriu despre un tip, dezagreabil, ce-i drept, dar extrem de prezent în țara noastră? Pe strada Florilor umblă fără nici o țintă Cozmin, un flăcău handicapat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în evidențele lui Dumnezeu, mereu, calculele ascundeau complicitatea nepăsărilor sale. (Atotștiutorul s-a spălat pe mâini a opta zi.) Viața i-a fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau cel care se lasă purtat? Cine pe cine spurcă? Viața, un fals asumat în vreme de pace, un adevăr rostit în gând, când se întâmplă mai sus de tâmplă, furtună. La naiba cu cel ce crede că reușește să deosebească norii după culori! Aici, sub ruinele mânăstirii, cerul pare zugrăvit cu tempera descompusă din icoane. Focul a mutat sfinții mai sus, mult mai sus. Aici, în cenușă, mi-e pustiu, Doamne, fără tine, fără ea! Gândurile lui Petru, revoltă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde pe toate, o ladă bine ascunsă sub mormanul de zestre... "Trei băieți are mama cine știe ce muieri rupte-n cur îmi vor fi nurori!" Neliniște, ispitire, nesomn. Visele încuiate se deosebeau între ele prin ordinea evadărilor: vise roșcate, vise blonde, vise brunete... Se trezea de câteva ori pe noapte: transpirat, epuizat, dezamăgit. Semne printre cearșafuri. Vise colorate, vise lucioase, vise slobode, vise netede, vise umede, vise inerte, vise dumnezeiești... "Anatema de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te trezească? Dormi cu fantoma de mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în sânge, copile. Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci nebunia. S-au aruncat umbrele peste tine în haită și se hrănesc din inima ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mână. Văd. Ce dracu este cu tine?! Iubirea trebuie să aibă trup, carne, inimă. Iubirea trebuie să pulseze, să urle, să sfâșie, iubirea este sânge în sânge, copile. Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci nebunia. S-au aruncat umbrele peste tine în haită și se hrănesc din inima ta. Ești o metamorfoză. Nu poți umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păcatul zace cu limba uscată doar în sângele ce a uitat curgerea spre izvor. Ești în lume cu umerii tăi, cu palmele tale, coastele, fruntea, irișii, limba, pentru Sine te-a lăsat Dumnezeu cu venele deschise, pentru lume. Învață să deosebești apa după asprimea pietrei, florile după gustul pământului, pomii după intenția ploilor, fumul după frigul inimii. Aparențele vând iluzii ambalate în plafarul conștiinței omului singur. Dragul meu om laș, moartea nu este o circumstanță a handicapurilor. Genia, obsesia mormântului îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lui îl făceau să apară soldaților și popoarelor lui atît de minunat încît acestea din urmă stăteau uimite și ca încremenite în fața lui, pe cînd cei dintîi se arătau plini de respect și mulțumiți. Și pentru că faptele lui au fost deosebite pentru un principe nou ce era, vreau să arăt pe scurt cît de bine a știut el să adopte natura vulpii și a leului, animale pe care, cum am spus, un principe trebuie să le imite. Cunoscînd nehotărîrea lui lulianus
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armatelor lui. Tot așa suveranul Egiptului, al cărui stat este cu totul în mîna soldaților, trebuie să-și păstreze prietenia lor, fără a ține seama în nici un fel de popor. Și este de observat că acest stat al sultanului se deosebește în întregime de toate celelalte principate, pentru că el este asemănător cu statul pontifical creștin, care nu poate fi numit nici principat ereditar, nici principat nou; deoarece fiii vechiului principe nici nu sînt moștenitori și nici nu rămîn stăpîni. Statul revine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
bune, iar cele din a treia categorie sînt fără nici un folos. Trebuia, deci, cu necesitate ca Pandolfo, dacă nu făcea parte din primul fel, să aparțină celui de-al doilea; deoarece atunci cînd cineva posedă o minte capabilă de a deosebi binele sau răul pe care celălalt îl face și îl spune, chiar dacă el nu este în stare de o gîndire nouă, își dă seama însă care acțiuni ale ministrului lui sînt rele și care sînt bune și le laudă pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prin poșta electronică sau postat pe internet, e pre schim bat cît ai clipi În voce aproape naturală, fluentă nara tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tiv, cu pauze la virgulă și pusă pe retorica dictată de semnele Întrebării și ale mirării. De glasul omenesc o deosebesc cîteva infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul transmis tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
emisie neîn treruptă de lumină. Mai este ea pentru mine, ca, de altfel, pentru orice privire limpede, o frumusețe de un rafinament și o delicatețe unice. CÎt despre asfințitul acela fără seamăn, pe care În copi lărie Încă nu-l deosebeam de realitatea cu adevărat vizibilă, el s-a estompat cu timpul. Radiația lui a virat către alb, către fumuriu și mai ales către sepia. Vederea interioară s-a dovedit a fi o spontană și irepresibilă reacție a mea la tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe firul de cale, Între pădurea de arbori și cea de butuci de vie. Ai fi zis că partea de sus, Cerhatul, și partea de jos, Schwabendorful, erau două mici sate Împinse unul spre altul din cine știe ce Întîmplare. Totul le deosebea: stilul caselor, umbra, limba vorbită, relieful, iar printre ele curgea cum putea Valea Măriei. Coborai odată cu șoseaua dealul Cerhatului, casele dispăreau și de-a dreapta, și de-a stînga, dar veneau cele două poduri de piatră, primul peste gîrla Îngustă, al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o carte publicată În Occident și să le ascult difuzate În serial la Radio Europa Liberă. CÎnd, după 1989, mult după captivanta povestire a părintelui meu, am citit documente despre asasinarea lui Vasile Blidaru, am constatat că versiunea lui se deosebea cu un singur amănunt de cea a unui martor ocular, un securist ce participase la operațiune și care s-a destăinuit În Informația zilei din Satu Mare: beculețul de la gura de sus a hornului era Înlocuit de o sonerie activată Într-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un serviciu aparent minor, dăruit Însă tocmai atunci cînd era nevoie de el. Nu apelase direct la primarul Răteș tilor, dar tata, aflînd de la un prieten comun că preotul ca tolic din Ardud ar avea nevoie pentru o ceremonie mai deosebită de colegul său din Rătești care se arăta cam Îndărătnic, l-a invitat pe acesta din urmă la primărie pentru o discuție de spre chestiunile curente ale comunei. L-a rugat, Între altele, să dea o mînă de ajutor evenimentului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, în primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore 10. Părinții din primele secole deosebesc, în marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul 11, Origen 12, Ambrozie al Milanului 13 sau Ieronim 14. Alții ezită, precum Augustin. Cel care a impus, printr-un adevărat coup de force, după expresia lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
răpirii extatice, cu funcția de revelator al viitorului unui grup sau a întregii omeniri. „Ne aflăm în prezența unui gen literar compozit, care purcede deopotrivă din legenda haggadică, din exortația morală (parenetică) și din apocaliptică”108. Testamentul lui Abraham se deosebește de celelalte lucrări ale genului tocmai prin segmentul apocaliptic, deosebit de important, pe care îl include. Asupra acestui segment se va concentra și prezentarea de față. După o scurtă introducere „tehnică”, voi purcede la analizarea pas cu pas a textului, oprindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adică numărul scrierilor din canonul iudaic), restul de șaptezeci fiind păstrate pentru mai târziu. Autorul justifică prin acest artificiu originea divină a scrierilor apocrife, printre care se numără și 4Ezdra. Apocalipticii primesc revelațiile prin intermediul viziunilor și prin aceasta ei se deosebesc de profeți, beneficiarii unor revelații în primul rând auditive, în cazul profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mă voi mulțumi cu două: Isus Nave și arca lui Noe. Până acum, toate versiunile românești au transliterat numele succesorului lui Moise sub forma „Isus Nave” (folosind un singur i), cu o prudență nejustificată și ridicolă. De ce trebuie să-l deosebim ortografic de numele Mântuitorului, scris cu doi de i (această chestiune a i-urilor e altă poveste tipic ortodoxă)? În greacă e un singur nume, de ce noi trebuie să creăm două în românește? Logica înaintașilor merge împotriva respectului față de textul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Petrică, ați perceput satul meu ca pe un colț de Rai. ― Pe lângă frumusețea locului, s-a adăugat și cea a oamenilor... Acum, vorbește-mi despre calvarul Îndurat de tine. ― Trebuie să vă spun că erau momente când nu puteam deosebi Securitatea de “bolșăvicii” de rând, cum le spune tata... La orice pas Îi Întâlneam pe unii sau pe alții. Toți aveau să mi atragă atenția asupra cine știe cărui fapt... Și ce părea ieșit din comun era plăcerea lor diabolică de a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
v-ați descurcat cu țiganca? ― Vezi tu? Noi ne dăm mari și tari, a toate știutori, dar ar trebui să aflăm unele secrete despre perspicacitate și mod de a vedea relațiile interumane... Pot să spun că am primit o lecție deosebită În acest sens... Dar, să lăsăm astea pentru altădată. Acum, să-ți spun ce am discutat cu ea... Gruia asculta cu respirația oprită. Când profesorul și-a Încheiat povestirea, a remarcat: ― Bine gândit, domnule profesor! Nu ne-ar rămâne decât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
coadă. Bucuroasă de vizită se arătă, într-adevăr, și Mariana, dar și mai bucuros se arătă Ștefănel care, de cum o zări pe călugăriță ivindu-se în prag, în straiele ei negre și ciudate, care o făceau să pară atât de deosebită față de ceilalți oameni știuți de el, se repezi spre ea chiuind și strigând, ca să-i atragă atenția. Maica Agripina, căreia îi plăcuseră întotdeauna copiii și care prinsese mare drag de acest nepoțel al ei, îl strânse la piept și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să se împace cu Siminică, pe care voia cu tot dinadinsul să-l ierte și să-l facă mâna sa dreaptă într-ale grădinăritului. CAPITOLUL VI 1 Primul doi ani de facultate ai lui Victor Teodorescu se dovediră niște ani deosebiți în toate privințele, cu multe lucruri vrednice de ținut minte și cu satisfacții pe măsură. Pentru un tânăr care nu se născuse în puf, nu stătuse cu matematica sub nas din fragedă copilărie ca unii și nu avea la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că nu se poate ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa și trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]